ZF 24

Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Paradoxul crizei. Deficitul comercial al României ar putea să scadă pentru prima dată în ultimul deceniu de la recordul de 17 miliarde de euro atins în 2019

Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Paradoxul crizei. Deficitul...

Autor: Sorin Pâslaru

23.04.2020, 17:35 2306

România a fost în ultimii cinci ani pe o pantă crescătoare la deficitul comercial extern, devenind o excepţie în Europa Centrală şi de Est din acest punct de vedere, iar întrebarea care se pune este dacă actuala criză va înrăutăţi sau va îmbunătăţi poziţia comercială externă a economiei.

Paradoxal, prăbuşirea comerţului internaţional ar putea să fie un factor de încetinire a creşterii şi chiar de diminuare a deficitului extern pentru economia locală.

Pentru o economie bazată pe export, cu excedent comercial extern, ruperea lanţurilor comerciale internaţionale este dramatică. Ce se va întâmpla însă pentru România, în condiţiile în care în 2019 importurile au fost de 86 mld. euro, iar exporturile de 69 mld. euro rezultând un deficit comercial de 17 mld. euro?

Ca pondere în PIB acest deficit comercial înseamnă 7,7% din PIB-ul estimat la 220 mld. euro în 2019. Având în vedere surplusurile din zona serviciilor, provenite în primul rând din IT şi transporturi internaţionale, deficitul de cont curent este mai mic decât deficitul comercial ca pondere în PIB, fiind estimat la 4,6% în 2019 (10 mld. euro).

Evaluând poziţiile la care economia românească prezintă deficit, este posibil ca şocul provocat de pandemie să provoace o îmbunătăţire a poziţiei comerciale externe a României, în sensul micşorării deficitului comercial extern, precum şi a deficitului de cont curent.

Aceasta este şi o concluzie la prima vedere pentru oricine a observat mersul economiei în ultimii ani, determinat de consum. Pur şi simplu, numai închiderea

mall-urilor pentru două luni pe o piaţa de fashion dominată de branduri internaţionale, înseamnă o scădere a importurilor de profil de 3-4 mld. euro. Balanţa industriei textile a devenit deficitară în ultimii zece ani în condiţiile în care producţia locală, majoritară în lohn la preţuri mici, nu poate compensa importul de confecţii şi încălţăminte, unde brandurile internaţionale şi-au crescut puternic poziţia în ultimii ani, ca urmare a majorării puterii de cumpărare.

Dar de unde provine, de fapt, deficitul comercial extern de 17 mld. euro din 2019? În ordine descrescătoare este vorba în primul rând de produse chimice (îngrăşăminte, medicamente, mase plastice şi altele) cu 8,3 mld. euro, deci 50% din deficit, urmează combustibilii cu 3,8 mld. euro adică încă un sfert din deficit. Pe locul trei cu 2 mld. euro deficit în 2019 este grupa de alimente şi animale vii. Acestea sunt cele trei mari surse de deficit responsabile pentru 83% din deficitul comercial extern din 2019.

La grupa de maşini şi echipamente de transport, România are o poziţie puternică la exporturi cu 32,6 mld. euro produse exportate în 2019, adică jumătate din exporturi, însă importurile sunt la fel de mari (32,1 mld. euro în 2019), aşa încât balanţa la această grupă uşor pozitivă (Ă0,5 mld. euro) este nesemnificativă pentru rezultatul final. Excedentul este atât de redus, nu atât pentru că importurile de maşini străine sunt mari, cât şi pentru că importurile de materiale şi echipamente pentru prelucrare în industria auto sunt foarte mari.

Totuşi, scăderea brutală a importurilor de maşini noi ar putea să contribuie pozitiv într-o măsură mai mare decât scăderea exporturilor de Dacia şi Ford, care la rândul lor presupun importuri masive de materiale şi echipamente. La această grupă de maşini şi echipamente este posibil ca excedentul în 2020 să fie de 1-2 mld. euro faţă de 0,5 mld. euro în 2019.

Însă ce se va întâmpla cu cea mai mare sursă de deficit comercial, sectorul chimic? Este probabil  ca şi în această zonă întreruperea lanţurilor internaţionale  să acţioneze în mod favorabil statistic, dar defavorabil, spre exemplu, pentru cei care au nevoie de anumite medicamente în această perioadă şi nu le pot procura din cauza restricţiilor internaţionale.

România importă medicamente de 3,5 mld. euro pe an şi exportă de doar 500 mil. euro. Ani de zile producţia locală de medicamente a fost neglijată şi nimeni nu a pus la punct un plan strategic pentru a putea folosi resursele materiale şi umane existente în acest sector, cu istorie locală, pentru ca situaţii precum cea prezentă să fie mai uşor de administrat.

Însăşi Uniunea Europeană a ieşit acum să afirme că este inacceptabil ca Europa să stea la mâna Indiei şi Chinei pentru producţia de medicamente. În ceea ce priveşte alte produse chimice, iată că încep să fie puse la punct planuri de utilizare a capacităţilor de producţie locală, întreprinderi precum Farmec sau Chimcomplex ajungând în sfârşit să fie considerate de importanţă strategică. Mai sunt multe de făcut aici, inclusiv în ceea ce priveşte materialele de construcţii, unde lanţurile de valoare trebuie refăcute pentru că materie primă precum şi cerere finală există.

Şi în dreptul grupei combustibili, a doua mare responsabilă de deficit, se va putea constata la sfârşitul lui 2020 o scădere a deficitului având în vedere ieftinirea brutală a ţiţeiului, dar şi a cantităţilor de combustibili consumate local.

La nivelul industriei alimentare, unde deficitul comercial era de 2 mld. euro în 2019, se vor reduce automat importurile, pentru că oamenii se vor îndrepta mai mult spre produsele de bază, fabricate local. Aici poate fi chiar momentul de cotitură pentru creşterea capacităţilor de procesare locală, având în vedere că astăzi România importă produse alimentare şi exportă cereale şi animale vii. Este alarmant  că deşi suntem numărul unu la producţia de porumb şi floarea soarelui şi numărul trei la producţia de grâu în Uniunea Europeană, nu ne putem asigura consumul de carne de porc şi carne de vită din resurse proprii.

Efectele crizei în deficitul comercial extern au fost evaluate în sens pozitiv şi de Comisia Naţională de Prognoză, care vede o scădere a importurilor de la 86 mld. euro în 2019 la 81 mld. euro şi o scădere a exporturilor de la 69 mld. euro la 64 mld. euro. Pe partea de cont curent frânarea turismului internaţional va contribui, de asemenea, la deficitul în acest sector. Ca urmare, deficitul de cont curent ar putea scădea la 4% din PIB.  Iată că lipsa de competitivitate externă mai are câteodată şi avantaje.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO