„Perlele“ statului au terminat anul trecut cu o pierdere de 150 de milioane de euro. Cine răspunde pentru transformarea unor monopoluri în găuri negre?

Datele centralizate de ZF pornind de la informaţiile din bilanţurile celor mai mari 30 de companii de stat pe 2012, publicate recent de Ministerul Finanţelor, arată un tablou sumbru în care firme care deţin mo­no­poluri în producţia de energie sau în transport sunt incapabile să facă profit.

Astfel, anul trecut cele mai mari 30 de com­panii au terminat cu o pierdere cumulată de aproape 150 de milioane de euro în contextul în care în 2011 bilanţul arăta un profit de circa 282 de milioane de euro. Rezultatul din 2011 a fost însă parţial deformat de un artificiu contabil aplicat în conturile Termoelectrica, firmă care a bifat în acel an un profit pe hârtie de 377 de milioane de euro. Anul acesta, acest lucru nu s-a mai repetat.

Hidroelectrica, unul dintre cei mai mari pro­ducători de energie, a trecut prin al doilea an de secetă în 2012 şi a intrat în insolvenţă după ce bilanţul companiei a fost afectat de vânzarea energiei pe contracte directe sub preţul pieţei sau de investiţii fără rost.

Contractele directe cu firme precum Energy Holding sau Alpiq, care au adus pier­deri de peste un miliard de euro, au fost gi­ra­te de toate guvernările din 2004 încoace şi de toţi miniştrii care au ocupat fotoliul de la Eco­nomie, acţionarul majoritar al Hidroelectrica.

Producătorul de stat a terminat anul 2012, cel mai dificil din istoria sa, cu o pierdere record de 114 milioane de euro. Aceasta nu este însă cea mai mare. Pri­mul loc în topul pierderilor este ocupat de CFR Călători, com­pania care la finalul anului 2012 a înregistrat un minus de 222,6 milioa­ne de euro. Podiu­mul este com­pletat de Olt­chim, combi­natul care anul acesta a intrat în insol­venţă, aparent singura so­lu­ţie pe care guvernul a mai găsit-o pentru re­struc­tu­ra­rea companiilor de stat după ce în 2012 a terminat cu o pierdere de 127,7 mi­lioa­ne de euro.

Toate aceste 30 de com­pa­nii au avut în 2012 o cifră de afaceri de circa 9 miliar­de de euro, în scădere cu 7% faţă de 2011, şi peste 194.000 de angajaţi.

De ce însă niciunul din­tre directorii care au păs­torit aceste companii, de ce membrii consili­ilor de ad­ministraţie şi miniştrii nu plă­tesc pentru aceste prejudicii aduse statului român?

Cazul Oltchim

În cazul Oltchim de exemplu, în mai multe rân­duri fostul şef al combinatului, Constantin Roibu, a fost acuzat pentru situaţia precară a uni­tă­ţii. Ce măsuri au fost însă luate în acest sens?

„Ministerul Economiei nu are competenţa de a trimite pe cineva în judecată. El are însă obli­gaţia de a sesiza organele de justiţie în vede­rea efectuării de cercetări în situaţia în care în urma controalelor întreprinse apar suspiciuni cu privire la săvârşirea unor infracţiuni. Precizăm, cu această ocazie, că Ministerul Eco­no­miei a sesizat organele competente pentru a cerceta aspectele semnalate“, spune Va­rujan Vosga­nian, minis­trul eco­nomiei. De preci­zat este însă faptul că „domnia“ lui Con­stan­tin Roibu la vâr­ful Oltchim a du­rat circa 20 de ani.

Pe nu­me­le lui Con­stan­tin Roibu nu fi­gu­rea­ză nici­un dosar la Di­recţia Na­ţio­nală Anti­co­rup­ţie, sin­gura re­fe­rire la un do­­sar privind Oltchim fiind în legătură cu o com­panie, Mentchim, la care statul este acţionar prin inter­mediul combinatului vâlcean.

Mentchim s-a constituit în cursul anului 2005 în urma externali­zării activităţii de între­ţinere şi reparaţii a Oltchim. În perioada 30 iulie 2005 - 09 iulie 2007, potrivit site-ului DNA, socie­tatea a derulat afaceri comerciale frau­duloase cu firmele Gen Fero Chim Bucureşti şi Neferal Impex Drobeta-Turnu Severin.

„Concret societatea Mentchim a încheiat cu societăţile sus-menţionate trei contracte comer­cia­le cu încălcarea normelor legale şi a atribu­ţi­ilor de serviciu şi a efectuat plăţi către aceste so­cie­tăţi în baza unor documente fiscale falsificate, anu­late sau stornate, în repetate rân­duri, fără ca societăţile beneficiare ale plăţilor să fi livrat vreodată marfă“, se arată pe site-ul DNA. Prejudiciul a fost evaluat la 1,8 milioane de euro.

„Judecătoria Hunedoara a dispus condam­narea inculpaţilor la pedepse cu prinse între 6 ani închisoare şi 3 ani închisoare cu suspendare, hotărâre care nu este definitivă“, au declarat reprezentanţii DNA la solicitarea ZF.