Premierul Victor Ponta susţine că viitorul premier, succesor al său la Palatul Victoria, va fi un om foarte norocos pentru că moşteneşte cel mai mici deficit bugetar din istorie şi şi cea mai mică dobândă plătită de Finanţe la titlurile de stat. Cee ce nu spune premierul este că tocmai acest deficit aflat la minimul istoric, cel puţin în primele opt luni ale anului, a înăbuşit potenţialul de creştere economică, după un avans surprinzător de 3,9% în trimestrul 1.
„E foarte norocos cel care va veni premier după mine: eu am moştenit un deficit de 4,6 din PIB şi o scădere economică, cea mai mare de după ‘97 şi acum îi lăsăm cu cel mai mic deficit din istoria României, cu cea mai mică dobândă plătită pentru titlurile de stat şi cu cei mai mulţi bani alocaţi pentru finalizarea proiectelor începute în 2008 şi încheiate în 2010“, a precizat premierul, la sfârşitul săptămânii, citat de Mediafax.
Premierul a făcut aceste declaraţii într-o vizită electorală la Sibiu şi trebuie menţionat că scenariul cu un nou prim-ministru este valabil doar dacă el câştigă alegerile prezidenţiale, altminteri, cel mai probabil, va rămâne la Palatul Victoria întrucât preşedintele ţării nu-l poate demite, iar o nouă majoritate parlamentară care să-l înlocuiască în urma unei moţiuni de cenzură este greu de anticipat acum (există, sigur, şi varianta demisiei).
Deficitul bugetar a fost în primele opt luni ale anului de doar 0,24% din PIB, în vreme ce deficitul pe tot anul este proiectat la 2,2% din PIB, ceea ce înseamnă că, în ultimele patru luni ale anului, guvernul mai poate cheltui, doar pe seama deficitului, 13 mld. lei, la un PIB estimat, iniţial, de 658 mld. lei.
Spre deosebire de alţi ani când pericolul depăşirii deficitului fiscal era unul cvasiprezent, în 2014, sub bagheta fostului ministru al bugetului Liviu Voinea (plecat acum în Consiliul de administraţie al BNR) şi cu încurajarea premierului, deficitul bugetar a fost strangulat, ajungând să fie de doar 0,24% din PIB în primele opt luni ale anului. Că acest lucru s-a petrecut ca guvernul să aibă bani în a doua parte a anului, adică în campanie, rămâne de văzut, cert este că deficitul a fost ţinut în frâu până în prezent exclusiv cu sacrificarea investiţiilor, ceea ce a şters un potenţial de creştere economică semnificativă şi a împins România în recesiune tehnică (după o cădere economică de 1% în T2, comparativ cu T1 şi după ce economia se contractase cu 0,2% în T1 2014 faţă de T4 2013.). Or, ca să depăşească handicapul înapoierii economice şi al sărăciei, România are nevoie de ritmuri de creştere pe termen lung de peste 5%, nu de un mediocru şi muţumitor pentru unii oameni politici ritm de 1-2%.
Cheltuielile de capital au scăzut în primele opt luni ale anului cu 28,5% faţă de perioada similară a anului trecut (un minus de aproape 2,8 miliarde de lei, comparativ cu primele opt luni ale lui 2013), în vreme ce cheltuielile pentru proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile au scăzut cu 9,9% (un minus de 734 mil. lei). Practic, neinvestind, guvernul a scos din economie, comparativ cu cheltuielile pe primele opt luni ale lui 2013, 3,5 miliarde de lei (795 mil. euro), adică 0,5% din PIB-ul estimat. Însă alte miliarde au fost scoase din economie prin noile taxe – taxa pe stâlp (aproximativ 1,5 mld. lei) şi noua acciză de şapte cenţi pe litrul de combustibil (economie 650 mil. lei). Astfel, peste 5,6 miliarde de lei (0,8% din PIB-ul estimat) au „dispărut“ din economie şi, o dată cu ei, efectul de multiplicare pe care l-ar fi produs.
Unde se decontează toate acestea? Potrivit ultimului raport al BNR, investiţile în economie au continuat să se restrângă - cu 9,1% în T2, după o scădere de 9% în T1 - pentru că nici guvernul care a ţint cu dinţii de deficit nu a mai investit şi nici sectorul privat nu a mai făcut-o pentru că păstrează banii pentru taxe.
De altfel, în 2013, investiţiile în economie au scăzut cu 9%, cea mai după scădere după anul plinei recesiuni, 2009, iar scăderea lor accentuată s-a produs în a doua parte a anului, adică în acea periodă când a început să se vorbească despre noi taxe.
Ce a obţinut guvernul Ponta prin aceste politici? O intrare în recesiune tehnică, o anulare a efectelor pozitive ale investiţiilor, o revenire a scepticismului.
BCR, cea mai mare bancă din sistem, anunţa recent într-un raport al său că-şi revizuieşte estimarea de creştere economică pentru România de la 3% în 2014 la 2,3%, o reducere de 0,7%, adică cam tot atâta ca procent din PIB cât guvernul nu a investit şi a luat din economie. Mai mult, observau analiştii băncii, consumul populaţiei a pus în T2 capat unei serii de evoluţii trimestriale pozitive şi s-a contractat cu 0,1% faţă de trimestrul precedent. Iar revenirea din prezent a consumului populaţiei se dovedeşte a fi ezitantă în lipsa unei creşteri mai puternice a salariilor şi a numărului de noi locuri de muncă create în sectorul privat al economiei.
Ce lasă guvernul Ponta „moştenire“, dacă va fi un alt guvern? Această situaţie de incertitudine. De ce s-ar considera „norocos“ eventualul viitor premier că guvernul în exerciţiul a ţinut cu dinţii de deficit, dacă acest lucru s-a petrecut cu sacrificarea investiţiilor, singurele de la care se poate aştepta dezvoltare, noi locuri de muncă, salarii mai bune?