Programul economic al lui Iohannis: economia nu mai trebuie construită prin şi în jurul bugetului de stat, statul asistenţial nu asigură prosperitatea, ci doar minimul necesar traiului

Economie

- Să trăim bine în economia de piaţă în­seam­nă, înainte de toate, să muncim bine.

- Modernizarea României se bazează pe cinci dimensiuni fundamentale:

1) garantarea proprietăţii, deoarece dreptul la proprietate este instituţia vitală a libertăţii şi a economiei de piaţă, atunci când proprietatea este obţinută legitim şi prin respectarea legii;

2) libertatea economică, susţinerea iniţiativei private şi asigurarea competiţiei corecte, care sunt cele mai eficiente mijloace de creare durabilă a prosperităţii, prin antreprenoriat şi muncă productivă, nu prin mecanisme sociale specifice statului asistenţial care asigură, în fapt, minimul necesar traiului;

3) industria competitivă şi agricultura modernă, care să creeze valoare adăugată, pentru ca românii să aibă locuri de muncă, stabile şi bine remunerate;

4) protejarea avuţiei naţionale, prin valorificarea inteligentă a potenţialului de resurse naturale, în condiţii lipsite de riscuri pentru mediul natural;

5) politici şi sisteme publice sustenabile, astfel încât între stat şi cetăţean să existe exigenţele unui parteneriat, cu drepturi şi obligaţii reciproce, care să însemne acces liber şi egal la educaţie, sănătate, muncă etc., pentru a oferi românilor o viaţă demnă.

- Liberalismul şi politicile economice de dreapta vor conduce la dezvoltarea clasei de mijloc în România, aceasta fiind coloana vertebrală a unei naţiuni şi cel mai elocvent criteriu de prosperitate a unei societăţi.

- Regândirea rolului statului, prin restrângerea prezenţei sale în economie şi întărirea pre­zen­ţei sale instituţionale, prin rolul său definitoriu de ga­rant al drepturilor constitu­ţio­nale, al echităţii şi al bunei funcţionări a economiei de piaţă.

- România nu-şi mai poate per­mite să mai întreţină ine­fi­cien­ţa, nici în termeni finan­ciari, nici instituţionali. Priori­tatea abs­olută a „României lucrului bine făcut“ trebuie să fie stimularea actorilor econo­mici perfor­manţi, care aşteaptă de la stat un semnal pozitiv, unul în favoa­rea performanţei eco­no­mice, a iniţiativei private, a unei dezvoltări durabile.

- România trebuie să găsească forţa de a părăsi ciclul „politi­cilor asistate“, cu puseuri refor­miste ancorate fie financiar-inter­naţional, fie instituţional european. Cred că a venit cu adevărat vremea maturităţii, a schimbărilor de paradigmă şi a reformelor duse la capăt.

- Cea mai importantă probă este aderarea României la zona euro, care trebuie să însemne, pentru anii următori, o adevărată ancoră pentru disciplinarea politicilor economice, pentru predictibilitate şi accelerarea creşterii economice.

- Renunţăm la capcana politicilor prociclice. Pe de o parte, să nu mai facem deficite bugetare în anii de boom economic, aşa cum a fost cazul deficitelor record din anii de dinaintea crizei. Pe de altă parte, să nu introducem impozite în anii de criză sau atunci când economia îşi caută culoarul relansării şi al con­solidării, aşa cum este cazul impo­zitelor şi accizelor recent introduse.

- Industria şi energia trebuie să devină vectori constanţi ai competitivităţii economiei României, prin investiţii susţinute şi mediu concurenţial. O politică industrială coerentă trebuie să facă din industria românească un veritabil actor european. „O politică industrială pentru era globalizării“, conform Strategiei Europa 2020, înseamnă abordarea întregului lanţ valoric, de la infrastructură şi materii prime până la serviciile postvânzare, pentru a obţine un sistem industrial puternic şi inovativ, diversificat şi competitiv.

- Printr-o strategie energetică ambi­ţioa­să, una reală - nu doar clamată - „România lucrului bine făcut“ are toate atuurile pentru a deveni un veritabil pol energetic regional.

- Absorbţia fondurilor europene trebuie să fie prioritatea zero a oricărei guvernări. O economie lipsită de capital este obligată să fructifice şansele dezvoltării durabile cu bani europeni.

- „România lucrului bine făcut“ îşi va dezvolta infrastructura financiară necesară susţinerii IMM-urilor. În ultimă instanţă, nu banii sunt problema, ci calitatea politicilor prin care urmărim atragerea lor.

Infrastructură

- Conectarea la Europa şi la lumea oc­ci­dentală nu înseamnă doar in­stitu­ţii po­li­tice şi apartenenţa la orga­nis­me in­ter­naţionale, ci cunoaşte o expresie prac­tică în ceea ce înseamnă infra­struc­tura de transport.

- Absenţa unei infrastructuri funcţio­na­le, care să lege România de cele­lal­te sta­te europene, riscă să lase ţara noas­tră la periferia Uniunii Europene şi reprezintă un impedi­ment serios în dez­voltare, atragerea de investiţii, pro­mo­varea turismului şi culturii etc.

- România trebuie să-şi stabilească pri­o­ri­tăţile de infrastructură, pornind de la necesităţi şi ţinând cont de sursele po­sibile de finanţare. În „România lucrului bine făcut“, kilo­me­trii de autostradă nu rămân pe hâr­tie, ci sunt construiţi, contractele sunt în­cheiate corect, nu în detri­mentul sta­tu­lui român.

- Voi solicita partidelor politice să con­vină asupra realizării şi să-şi asu­me un master plan de transport pe o pe­rioa­dă de 10 ani care ar trebui să cuprindă:

* construirea principalelor axe de autostrăzi ale României şi o etapizare a acestora;

* realizarea unei linii feroviare de mare viteză pe teritoriul ţării noastre;

* asigurarea unui transport aerian performant şi accesibil, prin continuarea implementării programelor strategice de dezvoltare aferente aeroporturilor în reţeaua de transport europeană;

* dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de aeroporturi regionale.

Pensii

- În afara unor măsuri punctuale care pot fi gân­dite pe termen scurt, în perspectiva anilor ce vor urma, va trebui adoptată o decizie cu pri­vire la modul în care arată sistemul de pen­sii pentru a răspunde acestor proble­me şi pentru a acţiona înainte ca el să devină nesustenabil.

- Este important de stabilit ca obiectiv strategic conservarea actualului sis­tem care se bazează pe principiul soli­da­rităţii între generaţii, aşa-numitul sistem pay-as-you-go (în care plata pensiilor este plătită din con­tribuţiile celor aflaţi în muncă) sau trecerea la un sistem de con­turi indi­viduale de eco­no­misire prin in­ves­tiţii pru­den­ţiale, centrat pe prin­cipiul contri­bu­ti­vităţii, al respon­sabilităţii indivi­duale şi al definirii şi garantării beneficiilor.

- Întărirea încrederii participanţilor în sis­temul de pensii private obligatorii – pilonul II şi lărgirea bazei participan­ţilor la acesta. Va trebui să răspun­dem la mai multe provocări la acest capitol, printre care se numără:

* adoptarea legislaţiei privind plata pensiilor obligatorii private;

* protejarea drepturilor participan­ţilor, prin reglementarea mai mul­tor tipuri de tipuri de fonduri de pen­sii administrate privat, pentru ca aderarea să se facă în condiţii mai transparente;

* adecvarea capitalului social al ad­mi­nis­tratorilor fondurilor de pensii pentru îndeplinirea cerinţelor minime de solvabilitate;

* compensarea diferenţelor de rentabilitate sub rentabilitatea minimă, detalierea şi diversificarea formelor de plată.

- Încurajarea pensiilor private facultative – pilonul III, prin acorda­rea unui regim egal de deductibilităţi fiscale pentru asigurările de viaţă plătite sub formă de pensie şi posi­bilitatea diversificării portofo­liului de investiţii.

- Voi încuraja dezbaterea cu privire la introducerea unui sistem de pensii ocu­pa­ţionale şi a unui sistem de asi­gurări sociale pentru activităţi oca­zio­nale. Susţin introducerea siste­mului facultativ de pensii ocu­paţio­nale, prin statutul profesional şi/sau contractul colectiv de muncă apli­cabil, bazat pe contri­buţia asigu­ratului şi a angajatorului, inclusiv a statului, acolo unde angajatorul este statul.

- Având în vedere rata ocupării formale reduse în agricultură, dar şi în alte sectoare de activitate – activităţi ziliere sau sezoniere, este nece­sară crearea unui sistem de drepturi de asigurări sociale care să permită celor vizaţi accesul la servicii medicale, dar şi drepturi de pensie publică administrată privat.

Fiscal-Bugetar

În dimensiunea sa fiscal-bugetară, mo­delul liberal de dezvoltare a ROMâNIEI LUCRULUI BINE FÂCUT este ancorat în prin­cipii precum:

- Competitivitate fiscală: impozita­rea redusă şi simplificată trebuie să redevină atuul fiscal al Româ­niei, pentru a atrage din nou atenţia in­ves­ti­torilor străini, pen­tru a sus­ţine capitalul românesc şi crea­rea de noi locuri de muncă. Nevoile bugetare mai mari nu trebuie să în­semne impozite mai mari, ci dim­potrivă, trebuie urmă­ri­te prin îmbu­nătăţirea eficienţei fis­cale, prin simplificare şi creş­te­rea colec­tă­rii. România com­pe­ti­tivă fiscal în UE înseamnă con­ver­genţă rapi­dă în planul prospe­ri­tăţii economice.

- Echitate şi corectitudine: trata­men­tul fiscal egal şi universal este defini­toriu pentru viziunea noas­tră liberală. Cota unică este so­luţia justă, corectă şi care a dat re­zulta­te în economia româ­nească. Echitate în politica fiscală nu înseamnă unităţi de măsură dife­rite pentru contribuabili dife­riţi, aşa cum stau lucrurile în vi­ziunea fiscală a stângii.

- Disciplină fiscală şi bugetară: întă­ri­rea guvernanţei fiscale şi redu­ce­rea deciziei discreţionare în poli­ticile fiscal-bugetare sunt esen­­ţiale pentru creşterea efi­cien­ţei siste­mului fiscal. În acest sens, creş­terea colectării ve­ni­turilor bu­ge­ta­re şi creşterea cali­tăţii chel­tuielilor publice trebuie să aducă trans­parenţă, simplificare, cos­turi mai mici cu funcţionarea sis­te­mului fis­cal, costuri de confor­ma­re pen­tru contribuabili şi de ad­minis­tra­re fiscală din partea statului.

- Voi încerca să conving guvernul că nu politica bugetară trebuie să con­ducă politica fiscală, că nu tre­buie să introducem impozite după cât doreşte să cheltuiască minis­te­rul bugetului, ca să descoperim, ulte­rior, că nici nu poate să o facă. În viziunea mea, politica fiscală nu trebuie proiectată din perspec­ti­va maximizării încasărilor la bugetul de stat.

- Statul nu trebuie să facă doar ceea ce îi permite cadrul fiscal-bugetar, cu precădere în cazul unui cadru fiscal-bugetar rostogolit inerţial de la un an la altul, fără viziune şi priorităţi, ci să modifice cadrul fiscal-bugetar potrivit opor­tu­ni­tă­ţilor de dezvoltare economică.

- „România lucrului bine făcut“ îşi poate aşeza sistemul cheltuielilor publice pe proiecte şi programe, în baza unor criterii cla­re de performanţă, dar şi pe bugete multianuale, pentru o viziune de investiţii pe termen lung.

- România are de rezolvat nume­roa­se carenţe instituţionale, de la difi­cul­tăţile de a plăti impozitele şi pâ­nă la neajunsurile administrării sis­te­mului fis­cal, de la povara fiscală asu­pra mun­cii şi până la evaziunea sistemică.

- Prin cota unică de 16%, România beneficiază încă de competitivitate fiscală în raport cu cele mai multe din ţările UE. În schimb, impozi­ta­rea muncii este cea mai importantă pov­ară pentru crearea de noi locuri de muncă.

- În acelaşi timp, cota de TVA de 24% pare aproape o invitaţie des­chi­să la evaziune fiscală şi un obsta­col dintre cele mai serioase în calea consumului.

- Pentru mine, reprezintă o prioritate absolută revenirea TVA la 19%, în­tru­cât relaxarea fiscală va duce nu doar la îmbunătăţirea colectării ve­ni­turilor şi a sustenabilităţii finan­ţe­lor publice, ci mai cu seamă la creş­te­rea economiei şi a nivelului de trai.

Agricultură

- Satul românesc va renaşte însă nu doar odată cu agricultura, pentru că satul trebuie să însemne şi altceva, adică mici industrii, ferme familiale, oamenii cu viziune şi iniţiativă, între­prinzători rurali capabili să utilizeze tehnologii performante, să dezvolte avantajele competitive pe care România le are în acest sector.

- Modernizarea sectorului agro-rural este de interes naţional. Pentru „România lucrului bine făcut“, re­formarea exploataţiilor agri­cole, modernizarea spaţiului rural şi deblocarea potenţialului său eco­nomic, precum şi simplificarea ad­ministrativă constituie direcţii clare care vor aduce şi beneficiile aşteptate.

- Pasul esenţial care ar urni agricultura pe calea modernizării europene este rezolvarea durabilă a problemei proprietăţii. Performanţa economică a agriculturii româneşti va creşte proporţional cu consolidarea regi­mu­lui de proprietate funciară. „România lucrului bine făcut“ începe cu definirea şi recu­noaşterea clară a proprietăţii, care să ofere oamenilor stimulente econo­mice şi perspective de dezvoltare.

- Lucrările de cadastru trebuie fina­lizate cu celeritate. În această pri­vin­ţă, autorităţile locale trebuie să aibă un rol determinant, nu doar în a ur­genta procedurile birocratice legate de reglementarea proprietăţii, ci şi în impli­carea pen­tru re­zol­va­rea efi­cien­tă a liti­giilor pri­vind pro­prietatea.

- Mica exploataţie agricolă trebuie să înceteze a mai fi doar mijloc in­for­mal de pro­tecţie so­­cială, ci trebuie să gene­re­ze moti­va­­ţie eco­no­mică şi răs­­plată pe măsura performanţelor comerciale.

- Industrializarea agri­cul­turii şi mo­derni­zarea in­fra­struc­turii rurale, astfel încât şi agri­cultura românească să poată deveni o afacere profitabilă în con­diţii civilizate.

- Se cuvine să ne concentrăm atenţia asupra potenţialului exploataţiilor familiale de tip comercial. Este indispensabilă crearea şi dezvoltarea unei infrastructuri de piaţă moderne, în deplin acord cu modelul euro­pean, dar adaptată eficient la spe­cificul gospodăriei ţărăneşti. Trebuie să folosim resursele din cercetare pen­­tru crearea unor modele de func­ţionare locală a pieţelor, având ca punct de pornire centrele de tran­zac­ţionare existente.

- România trebuie să se armonizeze în funcţie de Politica Agricolă Comună, însă într-o manieră benefică intere­selor româneşti, astfel încât activi­tatea fermierului român să devină competitivă, iar dezvoltarea spaţiului rural să devină reală şi durabilă.

- Agricultura performantă în Ro­mâ­nia necesită sisteme moderne de irigaţii. În această privinţă, este ab­solut necesară modernizarea infra­structurii de irigaţii din fonduri structurale în perioada 2014-2020. În acelaşi timp, întreţinerea sistemelor vechi este costisitoare pe termen lung atât pentru agricultori, cât şi pen­tru stat, ceea ce conduce la creş­terea costurilor pentru agricultori.

- România poate deveni numărul 1 în UE în privinţa agriculturii ecologice. Piaţa europeană ne oferă largi oportunităţi, mai ales că produsele româneşti încep să fie recunoscute şi premiate la diverse târguri europene. Avem însă nevoie să dezvoltăm susţinut partea de procesare şi comercializare, prin promovare continuă şi inventivă.

- În perioada următoare, aferentă ci­clului 2014-2020, agricultura trebuie să treacă la o etapă superioară în dez­voltarea ei, prin revigorarea ramurilor procesatoare ale industriei ali­men­tare, prin sporirea competi­tivităţii eco­­nomice a exploa­taţiilor familiale de tip comercial, prin întă­rirea rolului or­­ga­nizaţiilor profe­sio­nale şi interpro­fesionale din sfera agro-alimentară, prin refacerea lanţului valoric al activităţii economice din domeniul agriculturii şi industriei alimentare.

- Investiţiile în infrastructura rurală, de la cea şcolară şi până la utilităţile publice, va trebui să fie primul semn clar de modernizare a satului românesc.

Notă:Programul economic al lui Klaus Iohannis are în total 76 de pagini, iar secţiunea legată de economie are 20 de pagini. Documentul se găseşte în întregime la www.iohannispresedinte.ro.