Având în vedere că TVA este plătită în final de populaţie prin bunurile şi serviciile achiziţionate, soarta acestei taxe ar trebui să fie decisă prin referendum, conform proaspătului model grecesc.
Pe o parte a hârtiei avem soluţia Ponta de scădere a TVA de la anul sau chiar mai repede, de la 24% la 19%.
Pe cealaltă parte a hârtiei ar fi varianta Iohannis & BNR, având în vedere discursul guvernatorului Băncii Naţionale: scădere a TVA-ului în trepte în funcţie de veniturile la buget şi spaţiul fiscal obţinut prin creşterea economică.
Fiecare dintre cei doi protagonişti - premierul şi preşedintele - a sărit peste faza studiilor economice şi a ajuns la “interesul naţional”.
Ponta invocă în sprijinul lui faptul că cineva ar dori ca România să rămână o colonie pentru că n-ar putea să-şi folosească arma fiscală în sprijinul propriei economii.
De cealaltă parte, preşedintele Iohannis, susţinut public de către Banca Naţională, spune că România nu-şi poate permite experimente economice dintr-o dată pentru a nu pierde echilibrele macroeconomice câştigate cu greu în ultimii cinci ani.
Scăderea TVA dintr-o dată ar crea un minus considerabil în veniturile bugetare, de peste 12 miliarde de lei, minus care nu ar putea fi acoperit peste noapte prin creşterea consumului şi apoi a economiei în ansamblu, care să aducă venituri mai mari.
Ceea ce nu spune premierul Ponta şi lasă în voia sorţii sau a viitorului guvern este dacă reducerea TVA nu ar aduce efectul scontat, cum s-ar mişca ulterior taxele şi impozitele: ar creşte din nou TVA-ul sau s-ar mări alte impozite astfel încât să se acopere minusul. Poate dacă oamenii ar şti ce ar implica scăderea TVA dintr-o dată, cu posibile alte consecinţe, euforia nu ar fi aşa mare. Dar premierul Ponta, aflat cu spatele la zid în lupta cu procurorii DNA şi cu istoria lui, mizează pe o lovitură fulgerătoare, pe modelul Traian Băsescu din 2005. Atunci preşedintele Băsescu a forţat introducerea cotei unice peste noapte, cu orice preţ şi chiar fără să aibă în faţa ochilor cum ar arăta finanţele publice după această scădere. Din fericire, lui mişcarea i-a ieşit. Acum premierul Ponta vrea să facă la fel.
Preşedintele Iohannis nu a adus foarte multe argumente în sprijinul deciziei de a nu promulga reducerea TVA. Argumentele lui se bazează doar pe studiile FMI şi poziţiile Băncii Naţionale. Poate dacă Iohannis ar fi spus că nu este de acord cu reducerea TVA, dar cerea guvernului să scadă taxarea pe forţa de muncă, reducerea CAS la angajat, opinia publică s-ar fi balansat peste noapte către el, ca în ziua alegerilor prezidenţiale.
Reducerea costului forţei de muncă lasă mai mulţi bani în buzunar angajaţilor şi este o măsură mult mai palpabilă decât reducerea TVA. Dar preşedintele nu a marşat pe această variantă – TVA vs costul forţei de muncă – ce ar fi trimis cartoful fierbinte din nou în mâinile lui Ponta.
Având în vedere obuzele care se trimit între cele două palate, problema ar trebui tranşată la referendum, nu? Ca la greci! Să învingă democraţia, cu toate consecinţele ei...
