România a devenit exportator net de alimente, cu un excedent de 10 milioane de dolari, după primele trei trimestre ale anului, în care exporturile au crescut cu 22% la 4,6 miliarde de dolari (3,5 miliarde de euro), iar importurile au avut un ritm de creştere la jumătate, potrivit datelor Ministerului Agriculturii (MADR). Excedentul este deocamdată nesemnificativ, dar saltul este spectaculos având în vedere că, în 24 de ani scurşi de la revoluţie, România a înregistrat doar deficite pe această zonă.
Afacerile exportatorilor de produse agroalimentare au explodat după ce România a aderat la Uniunea Europeană, astfel că economia a asistat la un adevărat miracol al exporturilor de alimente româneşti. În ultimii şapte ani, în perioada 2007 - primele trei trimestre din acest an exporturile de produse agroalimentare au crescut de trei ori la 3,5 miliarde de euro, iar în acelaşi timp ritmul de creştere a importurilor a fost de numai 9,3%.
„Explicaţia creşterii exporturilor este că piaţa europeană începe să realizeze că există produse agroalimentare româneşti de calitate. Înainte de a intra în UE problema a fost una de preconcepţie în privinţa industriei alimentare româneşti“, explică Gheorghe Bodea, proprietarul procesatorului de carne de pui Ave Impex Satu Mare, care îşi acoperă 32% din cifra de afaceri de 25 mil. euro/an din exporturile spre vestul Europei.
Livrările în străinătate de produse agroalimentare ale României continuă însă să se bazeze pe materii prime, bunuri fără valoare adăugată mare. Mai bine de jumătate din exporturi sunt acoperite de cereale, seminţe oleaginoase şi de animalele vii. Spre exemplu, în primele nouă luni din acest an exporturile de cereale (grâu, orz, porumb) şi seminţe de floarea-soarelui au fost de 1,5 miliarde de euro, ceea ce înseamnă 44% din total.
Afacerile de export cu materii prime agricole sunt controlate în cea mai mare parte de un număr redus de companii. În cazul cerealelor, afacerile pe această linie sunt în apanajul traderilor multinaţionali precum Glencore, Toepfer, Ameropa sau Cargill, în timp ce exporturile de animale vii sunt controlate tot de un număr redus de comercianţi.
Miza afacerilor traderilor sunt marjele făcute cu precădere din exporturile către economiile din regiune cu deficit de producţie pentru cereale sau seminţe oleaginoase. Pe piaţa locală traderii beneficiază de contextul favorabil al poziţiei strategice pe care o are România în regiunea Mării Negre, dar şi de fragmentarea agriculturii şi de lipsa de soliditate financiară a businessurilor fermierilor. Similar, traderii de animale vii au prins avânt în condiţiile în care crescătorii de animale nu au suficientă forţă financiară pentru a genera fluxuri de numerar astfel încât să păstreze bovinele sau ovinele tinere până la maturitate. În lipsa numerarului, comerţul cu animalele vii tinere devine un adevărat centru de profit, dar, în acelaşi timp, o frână de mână în calea extinderii exploataţiilor.
Traderii au câştigat piaţa egipteană a grâului
În a doua jumătate a acestui an, traderii de materii prime au derulat una dintre cele mai agresive campanii de export pentru grâu, cu livrări de 2 mil. tone în primele trei luni, din care mai bine de jumătate au ajuns în Egipt, cel mai mare importator mondial, cu 8-10 mil. tone.
Grâul românesc a reuşit să îşi facă loc pe piaţa egipteană abia în ultimele două sezoane comerciale, după ce anterior faţa produselor româneşti fusese luată de marfa din Ucraina, Rusia sau Franţa.
Miza este una enormă având în vedere că economia nord-africană comandă grâu din pieţele internaţionale pe baza unui sistem de licitaţii organizat de stat, ceea ce oferă siguranţă comercianţilor. În plus, casele de comerţ au reuşit să facă livrări şi în alte destinaţii considerate exotice pentru produsele româneşti agroalimentare, precum Coreea de Sud, Japonia sau Congo.
China şi-a deschis porţile pentru carnea de porc românească
China, cea mai mare piaţă de consum din economia mondială, şi-a deschis în acest an porţile pentru carnea de porc locală. Autorităţile de la Bucureşti şi cele chineze au semnat un document în acest sens la câteva luni după ce compania Shanghui International a preluat producătorul american Smithfield, cu afaceri în Europa în Polonia şi România. Recent, o delegaţie condusă de premierul Chinei a fost prezentă la Bucureşti, iar, în preambulul evenimentului, oficialii români au anunţat că economia asiatică are nevoie de câteva milioane de capete de ovine, caprine şi porcine în fiecare an. Totuşi, capacitatea de export a agriculturii locale nu poate face momentan faţă unor astfel de comenzi din China în condiţiile în care cele mai importante segmente ale pieţei zootehnice sunt în suferinţă de mai bine de cinci ani, cu efectivele încadrate pe un trend descendent.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 19.12.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
