ZF 24

România are exporturi de bunuri de 3.300 de euro per capita, iar Ungaria de 11.300 de euro per capita. De unde această diferenţă uriaşă?

România are exporturi de bunuri de 3.300 de euro per capita, iar Ungaria de 11.300 de euro per capita. De unde această diferenţă uriaşă?

Autor: Iulian Anghel

24.02.2020, 20:15 1477

♦ În 1999, când România se confrunta cu ultima mineriadă, Ungaria se lupta pentru atragerea de investiţii străine. La finalul lui 1999, stocul investiţiilor străine directe (ISD) era, în România, de 5,3 mld. euro (majoritatea banilor de la BERD), în vreme ce stocul ISD în Ungaria era de 21,8 mld. euro ♦ Structura economiei celor două ţări, structura comerţului lor extern îşi au rădăcinile adânc înfipte în primii zece ani de după revoluţie.

Ungaria, cu o populaţie de 9,8 milioane de locuitori,  a avut în 2019 exporturi de bunuri de  110, 5 mld. euro (71% din PIB), iar România exporturi de 69 mld. lei (31% din PIB). 

Cu o populaţie de 19,6 mil. locuitori, Ro­mâ­nia are exporturi raportate la PIB/capita de 3.300 de euro, iar Ungaria, cu 9,8 mil. locuitori are exporturi 11.300 de euro per/capita. În 2019, la exporturi de bunuri de 110,5 mld. euro şi importuri de 107 mld. euro, Ungaria a avut un surplus comercial de 3,5 mld. euro. România, la exporturi de bunuri de 68,7 mld. euro şi importuri de 86,2 mld. euro, a avut un deficit comercial de 17,6 mld. euro, arată datele Eurostat.

Ungaria a cunoscut excedentul comercial în urmă cu mai bine de zece ani şi de atunci nu i-a mai dat drumul, fiind constant pe excedent în comerţul cu bunuri. După Revoluţie, România nu a cunoscut niciodată surplusul comer­cial, o situaţie care vine cu alte bătăi de cap: din 2000 şi până în 2018, Ungaria a avut excedent de cont curent, iar, în 2018 şi 2019 acesta a fost spre zero. România a avut mereu, după revoluţie, deficit de cont curent (4,7% din PIB în 2019) şi, fireşte, a avut parte de toate relele care-l însoţesc. Problema este una istorică, comentează econo­mis­tul Dragoş Cabat. În primii zece ani după căderea comunismului în est, Ungaria a beneficiat, fără discuţie, de apro­pierea de Austria şi Germania. Infras­tructura mai bună a ajutat-o să atragă investiţii: „Este un pic paradoxal. La căderea comunismului, ungurii nu aveau deloc industrie auto. Dar ei nu au trecut prin faza de lohn, ca România. S-au dus direct în servicii şi în industrie înaltă“.

Primii zece ani au fost esenţiali, arată economistul: „Noi am început zorii noi cu o cădere de trei ani - 1990-1992. Reforma începută în 1996 a însemnat debutul unei crize care a durat trei ani, iar creşterea a început în 1999-2000. Dar se pierduseră deja zece ani.“

În 1999, stocul investiţiilor străine era, în Ungaria, de 21,8 mld. euro, iar în România de 5,3 mld. euro şi aceşti bani erau, în majoritate, ai EBRD. Apoi ungurii au intrat înaintea noastră în UE şi decalajul s-a adâncit: noi am stat pe loc, ei au avansat.

Lobbyul maghiar puternic şi bogat din Occident a ajutat Ungaria să absoarbă investiţii străine de înaltă calitate. Dezvoltarea infrastructurii, demers din care Budapesta şi-a făcut Biblie de căpătâi, a fost un argument în plus pentru investiţii cu valoare adăugată mare. Toată istoria se varsă acum în prezent. Cooperarea regională din care România a fost exclusă ani de zile a susţinut mersul, cu rare poticniri, al  Poloniei, al Cehiei, al Ungariei.

În 2019, ţările de dimensiuni medii din ECE au fost pe excedent comercial, graţie produselor de export cu valoare adăugată mare. Cehia a avut un excedent de 19,5 mld. euro, Ungaria de 3,5 mld. euro, iar Polonia de 1,8 mld. euro. România a avut un deficit de 17,6 ld. euro. Greşelile din 1990-1999 se răzbună 20 de ani mai târziu.

 
AFACERI DE LA ZERO