Ultimele date privind creşterea economică dau motive de optimism – producţia industrială este în creştere, exporturile îşi continuă avansul, consumul dă semne de revenire şi investiţii străine, deşi încă modeste, sunt totuşi în creştere faţă de anul trecut. Un alt semnal pozitiv pentru mediul de afaceri este introducerea scutirii reale de impozit pentru profitul reinvestit.
Începand cu 1 iulie 2014 contribuabilii care efectueaza investiţii în echipamente tehnologice pot beneficia de scutirea profitului reinvestit în aceste mijloace fixe. Această măsură fiscală a fost aplicabilă şi în anul 2010 însă la acel moment, deşi s-a dorit a fi o scutire de la impozitarea acestor sume, în realitate a reprezentat doar o amânare la plata impozitului deoarece nu s-a permis deducerea din punct de vedere fiscal a amortizarii aferente echipamentelor care urmau a fi achiziţionate din profitul reinvestit.
Forma în care măsura fiscală este introdusă pentru perioada 1 iulie 2014 – 31 decembrie 2016 este mult îmbunătăţită deoarece permite amortizarea fiscală a acestor echipamente. Mai mult, rezerva care trebuie constituită la momentul aplicării facilităţii va fi impozabilă în cazul folosirii ulterioare, însă aceasta nu va fi tratată ca o rezervă din facilităţi fiscale. Mai exact, rezerva va fi impozitată la momentul folosirii şi nu retroactiv, eliminându-se astfel aplicarea de creanţe fiscale accesorii la momentul utilizării. În linii mari, acestea sunt cele două elemente esenţiale care diferenţiază forma veche a facilităţii faţă de forma actuală.
Ca mod de aplicare, scutirea de impozit pe profit se acordă pentru echipamentele produse în regie proprie sau achiziţionate şi puse în funcţiune după data de 1 iulie 2014. Facilitatea se calculează pentru fiecare perioadă fiscală în parte. Aspectele principale care trebuie avute în vedere la aplicarea facilităţii sunt: aplicarea parţială a facilităţii pentru profitul aferent anului 2014, efectuarea investiţiilor în curs vs. înregistrarea lor în contabilitate, plăţi de impozit pe profit trimestriale vs. plăţi în avans, sursele de finanţare ale investiţiilor, aplicarea doar pentru echipamentele noi, care nu au fost utilizate sub nicio formă până la momentul investiţiei, etc. De asemenea, este important de reţinut că aceste echipamente trebuie menţinute în patrimoniul contribuabilului pe o perioadă egală cu jumătate din durata lor de viaţă, dar nu mai mult de 5 ani. În caz contrar, facilitatea îşi pierde aplicabilitatea şi, în consecinţă, impozitul pe profit se va recalcula şi se vor percepe creanţe fiscale accesorii.
Scutirea de la impozitare a profitului reinvestit are potenţialul de a stimula dezvoltarea unor sectoare tehnologice de vârf şi poate constitui un imbold pentru contribuabili în a investi în tehnologii noi. Astfel, considerăm binevenită această facilitate care vine în sprijinul contribuabililor şi impulsionează investiţiile.
Pe de altă parte, introducerea impozitului pe construcţiile speciale, în condiţiile în care acesta se calculează prin raportare la valoarea brută a activelor, este un duş rece pentru economie. Dintr-o analiză efectuată pe doar 38 de companii din diferite industrii (telecom, energie, transport şi logistică, materiale de construcţii, producţia de băuturi alcoolice şi industria farmaceutică) a rezultat că impactul cumulat al impozitului pe construcţii speciale este de peste 1,1 miliarde de lei. Acest lucru înseamnă că impactul pentru întreaga economie va fi mult mai mare decât cele 1,5 miliarde de lei estimate de autorităţi, din care statul îşi propune să colecteze doar 500 de milioane de lei. Prin urmare, în forma actuală, impozitul pe construcţiile speciale va crea distorsiuni majore în piaţă şi riscă să diminueze din efectele benefice ale noului sistem de scutire de la impozitare a profitului reinvestit sau noile programe de ajutor de stat.
Mihaela Mitroi este lider al Departamentului de Consultanţă fiscală şi Juridică în cadrul PwC România
