Debitul Dunării a coborât la circa 1.500 de metri cubi pe secundă la finalul lunii iulie, de aproape trei ori sub media sezonieră, iar Guvernul a declarat alertă energetică pentru august, după ce Nuclearelectrica a oprit un reactor la Cernavodă.
Autorităţile au cerut marilor consumatori industriali să reducă consumul în orele de vârf, iar armata a recurs la măsuri de urgenţă, între care dinamitarea unei stânci şi scufundarea unor barje, pentru a devia apă suplimentară către centrala de la Cernavodă. Premierul Ilie Bolojan a avertizat că România ar putea pierde până la 20% din producţia de energie electrică şi a cerut sprijin de urgenţă din partea Ucrainei.
Situaţia nu este limitată la România. Hidrocentralele de la Porţile de Fier, care deservesc România şi Serbia, funcţionează la sub 50% din capacitate, iar centrala nucleară Paks din Ungaria operează la capacitate redusă, cu risc similar de oprire.
Bogdan Maioreanu, analist eToro, notează într-un comentariu de piaţă că episodul actual „evidenţiază necesitatea investiţiilor care să prevină astfel de penurii energetice, pe un continent tot mai cald şi mai ales într-o ţară în care aproape jumătate din producţia de energie electrică depinde într-un fel sau altul de apă”.
În ultimele 12 luni până în mai 2026, hidroenergia a acoperit circa un sfert din producţia de electricitate a României, energia nucleară aproape 19%, eolianul 12%, solarul 9%, gazul 17%, iar cărbunele aproape 11%. Importurile au reprezentat în medie 4,1%.
ANRE estimează un necesar de investiţii de 40-50 de miliarde de euro până în 2030 în producţie, reţele, stocare şi interconexiuni, estimare anterioară crizei de acum. Ritmul depinde însă de predictibilitatea legislativă: principala lege privind energia regenerabilă a fost modificată de 11 ori în trei ani, iar un raport Ember plasează România între ţările cu reţele slab pregătite pentru noile capacităţi verzi.
