ZF 24

Sfârşitul celui mai zbuciumat capitol din istoria financiară postbelică a SUA: Bernanke, omul care a transformat SUA din focarul crizei economice şi financiare mondiale într-unul din motoarele puternice de creştere ale economiei lumii

Sfârşitul celui mai zbuciumat capitol din istoria...

Autor: Ioana Tudor, Bogdan Cojocaru

18.12.2013, 21:15 3977

La audierea de confirmare în funcţia de preşedinte al celei mai puternice bănci centrale din lume, în noiembrie 2005, Ben Bernanke a promis că Rezerva Federală a Statelor Unite nu va permite niciodată o nouă Mare Depresiune economică. După doar 18 luni, Bernanke s-a lovit de o criză economică şi financiară care i-a testat atât promisiunile, cât şi imaginaţia. Şeful Fed a aruncat în luptă arme monetare şi de stimulare neconvenţionale, iar acum economia îşi revine mai puternic decât, spre exmplu, cea a zonei euro, bursele se umflă cu banii Fed-ului, iar şomajul, marea problemă a naţiunii, scade.

Ieri Bernanke a apărut pentru ultima dată în faţa publicului ca preşedinte al Rezervei Federale. Din  februarie anul viitor locul lui va fi luat de unul din cei mai apropiaţi aliaţi şi susţinători ai săi, Janet Yellen.

Indicatorii economici confirmă meritul lui Bernanke pentru scoaterea celei mai mari economii a lumii din cea mai adâncă recesiune şi cea mai gravă criză financiară de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Însă metodele neconvenţionale pe care el le-a folosit, precum printarea a mii de miliarde de dolari pentru alimentarea economiei şi pieţelor şi dobânzi zero, şi efectele adverse pe care acestea le au asupra altor economii pun sub semnul îndoielii eficienţa pe termen lung. Rata şomajului, pentru americani un indicator al sănătăţii economiei, încă nu a ajuns la nivelurile anterioare crizei şi planează încă puţin sub nivelul - considerat catastrofal în SUA - de 8%.  „Vor trece ani până când istoria îşi va aduce judecata finală asupra mandatului tumultuos al lui Bernanke“, scrie Financial Times.

Locul lui Bernanke în istorie va depinde probabil de comparaţia între modul în care economia a trecut peste cea mai recentă criză, de care nu s-a îndepărtat prea mult, şi cum a ieşit din Marea Depresiune.
 

Bernanke a învăţat lecţiile Marii Depresiuni

Primul criteriu de evaluare ar trebui să fie acela de a stabili dacă preşedintele Fed poate fi învinovăţit de apariţia crizei. Bernanke avea puterea să influenţeze politica economică încă din perioada 2002-2006, când bula speculativă imobiliară şi cea financiară se umflau. Atunci Fed avea sub supraveghere unele dintre băncile care în criză au avut mari probleme. Bernanke şi-a exprimat îngrijorările în privinţa preţurilor locuinţelor. În 2005, el i-a expus, într-o prezentare, preşedintelui George W. Bush consecinţele economice pe care le-ar avea prăbuşirea preţurilor locuinţelor, spun oamenii care au fost acolo.

Dar, ca majoritatea economiştilor, Bernanke nu a prevăzut pagubele devastatoare pe care prăbuşirea pieţei imobiliare le-a provocat sistemului financiar, iar pentru aceasta el este vinovat. El nu a fost implicat în dereglementarea masivă a sectorului financiar din anii 1990, dar nici nu a avertizat asupra pericolelor care puteau veni de acolo.

Al doilea criteriu de evaluare este criza însăşi, iar aici Bernanke începe să se remarce puternic. Un simplu set de date spune toată povestea. În primul an şi jumătate al crizei financiare datele privind preţul activelor, Produsul Intern Brut, comerţul internaţional şi falimentele bancare sunt în linie cu cele din timpul Marii Depresiuni, când lumea contempla abisul.

 

Însă de la mijlocul anului 2009, aceste date încep să difere. Dacă în 1930-31 SUA se prăbuşeau într-o altă gaură neagră a falimentelor bancare, a îngheţării creditării şi a recesiunii, în 2009 SUA au intrat pe drumul de revenire. Aceasta reflectă succesul Fed şi al lui Bernanke în a stabiliza băncile şi sistemul financiar.

„Lui Ben Bernanke îi revine marele merit de a acţiona cu mare iscusinţă în timpul crizei“, consideră Marvin Goodfriend, fost oficial al Fed şi acum profesor de economie la Universitatea Carnegie Mellon.
 

A lăsat Lehman Brothers să cadă

O decizie din criză care rămâne controversată este aceea din 15 septembrie 2008, când Fed şi Trezoreria au lăsat să se prăbuşească de atunci celebra bancă de investiţii Lehman Brothers. Acela a fost momentul în care crahul creditului s-a transformat în panică. Pentru critici, aceasta a fost o eroare enormă.

Bernanke se apără spunând că Lehman era complet insolventă şi că Fed a vrut să o salveze, dar numai Trezoreria putea cheltui banii publici.

De asemenea, dacă Fed şi-ar fi încălcat regulile şi şi-ar fi folosit puterea financiară pentru a ţine banca pe linia de plutire,   este foarte probabil ca politicienii din Congres să nu aprobe fonduri pentru programul de achiziţii de active prin care banca centrală a salvat celelalte bănci. Astfel, băncii Lehman i-ar fi putut urma Citigroup, Merrill Lynch sau Wachovia, care de altfel au avut probleme grave.

Până la sfârşitul anului 2009 a devenit limpede că Bernanke, expert în Marea Depresiune,  a trecut examenul. Însă al doilea mandat, început în 2010, a adus noi provocări, un test pentru Bernanke specialistul în teorie monetară.

„Sunt încrezător că Fed va face orice este necesar pentru a preveni apariţia unei deflaţii de amploare în SUA. O bancă centrală cărei dobândă de politică monetară a fost forţată să coboare la zero cu siguranţă că nu a rămas fără muniţie”, declara şeful Fed în 2002.

În 2002 ideile ieşite din comun ale lui Bernanke precum achiziţii de active pe termen lung sau limitarea randamentelor obligaţiunilor erau doar scornelile celui mai teribilist membru al consiliului de politică monetară. Însă până în vara anului 2010 ameninţarea deflaţiei a devenit îngrijorătoare. Rata şomajului era de 9,5%, iar inflaţia decelera rapid.

În anii care au urmat Fed a lansat rundă după rundă de ajustare cantitativă. sau de achiziţii de active, sub numele de QE2, QE3 şi Operaţiunea Twist. Instituţia a promis dobânzi reduse până la mijlocul anului 2013, apoi până în 2014, 2015 şi în final până când rata şomajului scade la 6,5%.
 

Critici din toate părţile

Politicile Fedului sunt criticate din toate părţile. „Vulturii” se aşteptau la inflaţie, dar până acum predicţiile lor nu s-au adeverit, dar Fed are de lepădat o povară de active de 4.000 de miliarde de dolari până când temerile să poate fi temperate. „Porumbeii”, printre care economişti de renume precum Paul Krugman, laureat al premiului Nobel, spun că acţiunile preşedintelui Fed nu sunt atât de agresive pe cât Bernanke promitea în 2002, iar alţii argumentează că Fed nu foloseşte uneltele potrivite.

Critici, poate şi mai dure, vin din străinătate, de la liderii unor economii emergente precum Brazilia şi India. Surplusul de bani aruncat de Fed pe pieţe a intrat forţat în aceste economii, apreciindu-le monedele în timp de dolarul era menţinut la un nivel convenabil de redus şi alimentând bule speculative. Exporturile Braziliei şi Indiei deveneau tot mai necompetitive, iar cele americane mai ieftine, deci mai apetisante. Anul acesta, când Fed a indicat că ar putea începe să reducă programul de achiziţii de active, de obligaţiuni, investitorii s-au grăbit să renunţe la obligaţiunile şi monedele economiilor emergente. Rezultatul a fost că Brazilia şi India au ajuns în pragul unei crize valutare.
 

Activele Fed au ajuns la cote de pericol pentru că  tiparniţa de bani a avut program nonstop

Balanţa contabilă a Rezervei Federale este pe cale să depăşească nivelul de 4.000 miliarde dolari, trezind temeri că sumele record pe care instituţia le injectează în economie şi pe pieţe umflă o bulă speculativă a activelor şi aducând banca centrală americană sub atenta examinare a Congresului chiar în momentul în care Janet Yellen se pregăteşte să-l înlocuiască pe Ben Bernanke în funcţia de preşedinte al Fed, scrie Bloomberg. Activele băncii centrale au crescut de la 2.820 mld. dolari în septembrie 2012, când Fed a început cea de-a treia rundă de cumpărare de obligaţiuni, la nivelul record de 3.990 mld. dolari pe 11 decembrie.

Guvernatorul Fed Jeremy Stein a atenţionat că unele pieţe ale datoriilor, precum cele ale obligaţiunilor emise de companii, arată semne de asumare excesivă de riscuri, însă nu la niveluri care să pună în pericol stabilitatea financiară. Pe de altă parte, Jeb Hensarling, preşedinte al comitetului din Camera Reprezentanţilor care supraveghează Fed, a spus săptămâna trecută că intenţionează să aplice „cea mai riguroasă examinare a Rezervei Federale din istoria instituţiei”.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 19.12.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO