Raportul care a ajuns pe masa premierului arată dezorganizarea din instituţiile publice, în condiţiile în care nici Romatsa, nici Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), nici Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă nu au realizat şi implementat un plan coerent de salvare. Supravieţuitorii au fost găsiţi de un locuitor din zonă după cinci ore de căutări, în care cele trei instituţii implicate au transmis coordonate care se întindeau pe o suprafaţă de 200 km într-o zonă de munte împădurită. Mai mult, raportul arată că semnalele specifice emise de aeronava aflată în avarie nu au putut fi identificate deoarece furnizarea acestor informaţii revine „altor instituţii“, nu STS-ului.
În cursul zilei de luni, un avion care transporta o echipă medicală pentru a preleva organe în vederea realizării unui transplant s-a prăbuşit într-o zonă muntoasă la graniţa judeţelor Cluj şi Alba, iar operaţiunea de găsire a supravieţuitorilor a durat cinci ore. În urma accidentului, două persoane au murit.
Raportul indică faptul că responsabilitatea pentru desfăşurarea cu greutate a operaţiunii de salvare este a ROMATSA Bucureşti, regie autonomă de stat aflată în subordinea Ministerului Transporturilor care „nu a avut un rol activ în conformitate cu competenţele prevăzute de lege“.
Procurorii au început urmărirea penală pentru încălcarea de către personalul aeronautic civil a îndatoririlor de serviciu sau neîndeplinirea lor şi vătămare corporală din culpă.
Ieri Aleodor Frâncu, directorul general al Romatsa, şi-a dat demisia (duce ce iniţial Ponta ceruse înlocuirea acestuia), la fel ca Ion Burlui, şeful Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Ponta a mai cerut înlocuirea din funcţie a lui Marcel Opriş, directorul general al STS, iar Constantin Chiper a fost eliberat din funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne. Însă raportul de pe masa guvernului include unele inexactităţi. Spre exemplu arată că pilotul avionului ar fi luat legătura cu Centrul de control zonal Cluj, însă directorul Romatsa Cluj a declarat că nu există un astfel de centru zonal.
Epava avionului prăbuşit în Munţii Apuseni a fost tăiată în bucăţi şi transportată în tractoarele localnicilor, către o comună din zonă. Acolo este păzită de jandarmi până în momentul în care va fi dusă într-un loc în care poate fi studiată de către anchetatori
„Este inexplicabil ce au făcut autorităţile“
Incapacitatea autorităţilor de a se folosi de şansa incredibilă ca supravieţuitorii accidentului aviatic să aibă acces la servicii de voce şi date mobile deşi se aflau într-o zonă muntoasă izolată din Apuseni, la o altitudine de 1.400 de metri, şi de a ghida supravieţuitorii cum să-şi folosească smartphone-urile pentru a colecta şi comunica echipelor de salvatori date exacte ale locaţiei de la modulele GPS de pe telefoane rămâne inexplicabilă pentru specialiştii în software şi servicii de monitorizare prin GPS contactaţi de ZF cu rugămintea de a răspunde la întrebarea „Cum e posibil să nu poată fi localizat cineva care are un smartphone funcţional, cu conexiune de voce şi date?“.
Întreaga operaţiune de a obţine date corecte şi exacte putea dura 10-20 de minute, spune Adrian Dinu, directorul general al SAS Grup, cel mai mare jucător de pe piaţa locală de monitorizare prin GPS a flotelor de vehicule. „Coordonatele puteau fi verificate foarte simplu“, afirmă Dinu. Combinând datele din reţeaua telecom cu cea furnizată de modulul GPS de pe smartphone „nu ar fi trebuit să existe probleme în determinarea poziţiei“, a declarat şi Bogdan Botezatu, specialist în securitate IT la Bitdefender, care foloseşte aceeaşi tehnologie pentru localizarea telefoanelor furate sau pierdute, „cu o marjă de eroare neglijabilă“.
În primul rând, a explicat pentru ZF Adrian Dinu, marja de eroare a modulelor GPS este redusă şi nu este influenţată semnificativ de condiţiile meteo.
„Modulul GPS, inclusiv de la un smartphone, nu este influenţat de condiţiile meteo, cu excepţia exploziilor solare; ceea ce ar fi putut însă influenţa acurateţea datelor furnizate de GPS ar fi putut fi densitatea pădurii, dar, chiar şi în acest caz, cumulat cu un posibil factor suplimentar (reprezentat de un modul GPS de o calitate inferioară de pe smartphone), eroarea ar fi fost de maximum 100 de metri“, spune Dinu.
Problema a fost în aceste condiţii de partea autorităţilor, care nu au avut sângele rece necesar pentru a gestiona situaţia, adaugă şeful SAS Grup. „În consecinţă, eu cred că instituţiile care încercau să localizeze epava, pasagerii şi echipajul ori au primit nişte coordonate GPS greşite, ori s-au mulţumit cu datele furnizate prin triangulaţie din reţeaua GSM de la operatorul GSM. Prima ipoteză - şi anume că unul dintre supravieţuitori le-ar fi furnizat date greşite - este foarte posibilă, având în vedere şocul extrem în care se afla respectiva persoană, aşa încât cei responsabili cu rezolvarea situaţiei ar fi trebuit să verifice rapid aceste date, înainte chiar de a trimite echipe în acea direcţie“, a spus Dinu.
El a adăugat ca aceste „coordonate puteau fi verificate foarte simplu: o persoană cu «sânge rece» şi iniţiativă de la STS sau o instituţie abilitată să conducă eforturile de localizare, ar fi putut face o simplă căutare pe internet şi ar fi găsit o mulţime de aplicaţii pentru smartphone, care dau coordonate geografice foarte precise. Din câte am înţeles, medicul care încerca sa ajute la localizare avea un smartphone cu conexiune de date, deci, i s-ar fi putut spune direct ce aplicaţie să descarce şi să vadă coordonatele geografice. Totul ar fi putut dura circa 10-20 de minute... Aplicaţia Google Maps, care este foarte populară şi la care medicul s-a gândit instant să o folosească, NU furnizează latitudinea şi longitudinea locului în care se afla smartphone-ul. Existau însă o mulţime de alte aplicaţii care ar fi putut furniza aceste coordonate...“.
Smartphone-urile Apple iPhone au în mod automat o aplicaţie, denumită Busolă, care oferă coordonatele telefonului (latitudine şi longitudine) folosind datele de la modulul GPS încorporat. De asemenea, există numeroase alte aplicaţii care permit obţinerea şi transmiterea acestor date. Şi o simplă poză trimisă pe mail ar fi încorporat aceste date. Şi smartphone-urile cu soft Google Android cu modul GPS pot oferi date exacte despre locaţie după instalarea uneia din zecile de aplicaţii gratuite care extrag datele de la modulul GPS.
Situaţia este inexplicabilă, întăreşte Bogdan Botezatu de la Bitdefender. ‘’Tehnologia de localizare prin GPS e extrem de întâlnită în mai toate telefoanele smart existente pe piaţă în acest moment. În general, serviciile de geolocaţie de pe un telefon raportează poziţia prin folosirea unei serii de tehnologii, începând cu clasicul GPS (poziţionare în funcţie de sateliţi, care nu necesită conexiune de date sau prezenţa unui turn GSM în apropiere), completată cu mijloace mai rapide, precum poziţionarea în funcţie de reţelele wireless sau triangularea după semnalul primit de la operator. Fiecare în parte, poate returna detalii greşite în anumite condiţii: GPS-ul poate avea probleme dacă condiţiile meteo sunt nefavorabile (cer foarte înnorat), pe când localizarea în funcţie de reţele e inutilizabilă în lipsa semnalului GSM. Combinate însă (semnal 3G şi GPS), nu ar fi trebuit să existe probleme în determinarea poziţiei. Noi folosim aceeaşi tehnologie în produsul Antitheft pentru locaţizarea telefoanelor furate sau pierdute, cu o marjă de eroare neglijabilă’’.
Ce vinovaţi a găsit Ponta
Secretarul de stat din Ministerul de Interne Constantin Chiper (PNL) trebuie demis, a anunţat ieri premierul Victor Ponta, care a cerut totodată înlocuirea directorului general şi a directorului de operaţiuni ai ROMATSA, dar şi a şefului STS, pentru deficienţe inacceptabile în cazul accidentului din Cluj.
Directorul general al ROMATSA (Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian), o regie autonomă de stat cu afaceri anuale de aproape 160 de milioane de euro, a fost până ieri Aleodor Marian Frâncu, care ocupa această poziţie din luna mai a anului 2012.
Potrivit declaraţiei sale de avere din 2013, Aleodor Frâncu a încasat în 2012 un venit anual de 501.068 de lei, adică 41.755 de lei pe lună (9.370 de euro lunar) din funcţia pe care o avea la ROMATSA. El deţine un autoturism marca Audi şi unul marca Jaguar, precum şi o barcă Crownline.
ROMATSA a avut în 2012 o cifră de afaceri de 158,7 milioane de euro (în scădere cu 10% faţă de 2011), un profit net de 2,1 milioane de euro (cu 80% mai mic decât în 2011) şi peste 1.500 de angajaţi.
Frâncu lucra din 2006 în cadrul ROMATSA, unde a ocupat, pe rând, funcţiile de preşedinte şi director general, director general adjunct (departamentul strategii, coordonare, programe şi relaţii internaţionale), director al direcţiei de strategii, coordonare, programe şi relaţii internaţionale, şef serviciu coordonare programe şi director dezvoltare centre de profit (ultima funcţie de dinainte să fie numit din nou director general, în mai 2012). În perioada 2005 -2006, el a fost şef al cancelariei primului-ministru Călin Popescu Tăriceanu (PNL), iar în perioada 2001 -2004 a mai lucrat în cadrul ROMATSA, ca expert coordonator. Anterior, a mai lucrat în cadrul Organizaţiei Europene a Aviaţiei Civile, în cadrul Ministerului Transporturilor şi în cadrul Aeroportului Internaţional Otopeni din Capitală. Este absolvent al Facultăţii de Energetică din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti, unde are şi un doctorat.
Aleodor Frâncu a declarat pentru Mediafax că şi-a înaintat demisia Consiliului de Administraţie, "pentru liniştea şi stabilitatea instituţiei", dar că nu are nimic să-şi reproşeze.
Director general al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) este general-locotenentul Marcel Opriş, numit în funcţie pe 7 decembrie 2005 printr-o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Ponta a cerut schimbarea lui din funcţie.
Într-un interviu Opriş declara că „STS nu ascultă telefoanele guvernamentale, pentru că legea îi interzice. De altfel, Serviciul nu deţine mijloace de ascultare. STS administrează, dezvoltă şi protejează serviciile de telecomunicaţii speciale în folosul beneficiarilor legali, oferind numai comunicaţii închise, nu publice“.
Marcel Opriş s-a născut la data de 19 august 1958 în satul Chieşd (judeţul Sălaj) şi a absolvit Facultatea de Electronică şi Informatică din cadrul Academiei Tehnice Militare din Bucureşti în anul 1982, obţinând diploma de inginer. Adelina Mihai
Ion Burlui, şeful Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), a demisionat de la conducerea IGSU, ca urmare a situaţiei privind intervenţia în cazul accidentului aviatic din Munţii Apuseni, în urma căruia două persoane au murit şi alte cinci au fost rănite. La ieşirea din sediul Ministerului Afacerilor Interne, Burlui a spus că a demisionat „din demnitate“. Ion Burlui a mai spus că demararea procedurilor de căutare a pornit de la el, înainte ca apelul să ajungă la 112. „Eu personal am vorbit cu doctorul Zamfir, la 16.06. Mi-a dat repere geografice care se vedeau pe un ecran. Repere geografice, deci nu coordonate, care m-au mulţumit ca să pot să am idee în ce zonă să trimit forţe de intervenţie“, a mai spus Burlui. Mediafax
Constantin Chiper, care a ocupat funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului de Interne, a fost eliberat din funcţie în urma deficienţelor în gestionarea accidentului din Cluj, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial. Chiper are 34 de ani şi din mai 2012 ocupa funcţia de secretar de stat pentru Relaţia cu Instituţiile Prefectului în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Anterior, a fost consilier parlamentar, director al Compartimentului de Analiză şi Planificare Politică din cadrul Cancelariei primului-ministru şi şef serviciu în cadrul Primăriei Sectorului 6. În privinţa secretarului de stat Constantin Chiper, membru al PNL din 2005 şi fost director în Cancelaria fostului premier Tăriceanu la Compartimentul Analiză şi Planificare Politică, Ponta a explicat că acesta este responsabil pentru intervenţii în situaţii de urgenţă. Mediafax
Radiografia activităţii de transplant: cum se realizează peste 400 de intervenţii anual
Transplanturile se numără printre cele mai dificile intervenţii medicale, în România putându-se realiza doar transplant de inimă, ficat, pancreas şi rinichi. Cele mai multe transplanturi care se realizează în România sunt cele de rinichi (300 anul trecut dintr-un total de 419). Sunt doar câteva centre în ţară unde se poate realiza transplant, însă există şi 39 de centre de unde se pot preleva organe.
Pentru a putea efectua transplanturi, spitalele trebuie să fie acreditate de către Ministerul Sănătăţii, certificare ce se acordă pe baza dotările existente şi a personalului specializat. De exemplu, medicul coordonator al echipei chirurgicale trebuie să aibă o experienţă de cel puţin 500 de intervenţii chirurgicale specifice şi să fi realizat activitate experimentală pe animale, în timp ce echipa trebuie să includă 3-4 chirurgi în diferite faze de pregătire.
Peste 2.700 de pacienţi au fost supuşi de-a lungul timpului unei operaţii de transplant în România, însă doar o parte au supravieţuit. Din Asociaţia Transplantaţilor din România fac parte aproximativ 1.600 de pacienţi, însă numărul este posibil să fie mai mare.
Costurile transplanturilor sunt suportate integral de stat, prin intermediul unui program naţional. Pentru acest an, bugetul pentru programul de transplant este de aproape 72 mil. lei (16 mil. euro), cu 15% mai mare comparativ cu 2013. În cadrul programului au fost incluse 2.760 de persoane, bani care includ şi medicaţia şi supravegherea posttransplant, dar şi sumele pentru pacienţii cu recidivă.
Paşii în derularea activităţii de transplant
Pasul 1:
Pacienţii care au nevoie de transplant ajung pe o listă de aşteptare, pe care se află în jur de 4.000 de persoane, potrivit ultimelor informaţii disponibile. În funcţie de tipul de transplant, includerea pe listă se face pe baza cererii unei comisii (de exemplu în cazul transplantului hepatic) sau chiar de persoana ce urmează transplantul în baza documentelor medicale care atestă această solicitare (în cazul transplantului renal).
Carmen Orban, managerul Institutului Clinic Fundeni, explică faptul că în cadrul instituţiei ajung pacienţi cu probleme hepatice grave, iar în urma analizei unei comisii conduse de medicul Irinel Popescu se decide includerea sau nu pe lista de aşteptare.
Repartiţia organelor se face în funcţie de compatibilitatea cu donatorul şi nu în funcţie de numărul de persoane înscrise, spune Gheorghe Tache, preşedintele Asociaţiei Transplantaţilor din România. Tache adaugă că fiecare centru unde există pacienţi în aşteptarea unui transplant are o echipă pregătită pentru a pleca să preleveze organe atunci când apare un donator.
Pasul 2:
De la donator la persoana ce urmează să beneficieze de transplant se ajunge prin intermediul Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT), instituţie aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii, care are drept scop implementarea activităţii de transplant. Astfel, din momentul în care un spital anunţă că are un donator, începe rolul ANT, care verifică listele de aşteptare şi direcţionează organul către pacient.
Organele se pot preleva de la pacienţi aflaţi în moarte cerebrală după ce familia şi-a dat acordul scris pentru acest lucru. Identificarea potenţialilor donatori în moarte cerebrală se face de către un responsabil din fiecare spital, care trebuie să fie medic cu specializarea anestezie – terapie intensivă.
Pasul 3:
Pentru transportul organelor, Agenţia Naţională de Transplant are contract cu Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă (proprietarul aparatului prăbuşit), iar potrivit Mediafax, acest contract se derulează de şapte ani.
În 2013, ANT a avut peste 100 de misiuni aeriene cu Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă, potrivit lui Victor Zota, coordonator de transplant din cadrul ANT, citat de Mediafax. Zota a mai spus că ANT a avut sute de zboruri cu avionul implicat în accidental din Munţii Apuseni, fiind preferat de medicii din misiunile de transplant, potrivit aceleiaşi surse.
Transportul de organe se mai poate efectua cu misiuni Tarom sau cu avionul SMURD. Contactat de ZF, Zota a spus că la baza deciziei privind transportul sunt „decizii medicale“, fară a oferi alte informaţii.
Explicaţiile unui expert pentru managementul de stat defectuos: Modul în care se fac promovările şi pregătirea oamenilor din sistemul de stat sunt sursa problemei
Nebuloasa creată în jurul accidentului – unde principala vină a căzut, până la urmă, pe şefii autorităţilor care nu au luat deciziile necesare, la timpul potrivit şi după cum le indica legea – scoate din nou la suprafaţă o problemă veche a administraţiei româneşti: managementul defectuos al instituţiilor de stat.
Cinci instituţii mari (Ministerul de Interne, Ministerul Transporturilor, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Sănătăţii şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale) au ajuns la concluzia, potrivit notei transmise ieri către premierul Victor Ponta, că ROMATSA, regia autonomă care controlează traficul aerian aflată sub coordonarea Transporturilor, nu a făcut ceea ce ar fi trebuit să facă, potrivit legii, în cazul unui accident aviatic.
Fie că a fost vorba de demiteri sau de demisii făcute de către şeful guvernului, situaţia creată în jurul accidentului arată că pregătirea oamenilor din sistemul de stat este deficitară, iar o comunicare mai bună între instituţii ar fi ajutat la evitarea unor probleme.
„Problema pleacă de la resursele umane, pentru că profesioniştii sunt greu de menţinut în structurile de stat, iar oamenii nu sunt bine pregătiţi. La stat, promovările se fac după motive care nu au nicio legătură cu competenţa, iar managementul nu este bazat pe obiective“, a spus Sorin Roibu, managing partner al firmei de consultanţă şi executive search Arthur Hunt, care a lucrat anterior, timp de zece ani, în cadrul Ministerului Apărării.
De profesie ofiţer specializat în rachete antiaeriene, Roibu a mai precizat că în cadrul instituţiilor de stat o altă mare deficienţă, pe lângă cea de management, este comunicarea în situaţii de criză, pentru că oamenii nu sunt pregătiţi pentru astfel de situaţii.
„Pe hârtie, oamenii au toate trainingurile făcute, ţin minte că îi numeam «turişti» pe cei care petreceau mai mult timp în străinătate, la programe de formare, decât la serviciu. Însă în realitate pregătirea lor este deficitară. Eu am plecat din sistem din cauza oamenilor“, a mai spus Roibu.
Lipsa de pregătire de specialitate a angajaţilor, neasumarea de responsabilităţi, trainingul pentru gestiunea situaţiilor de criză deficitar şi numirile politice la conducerea structurilor importante de stat sunt principalele deficienţe care conduc la astfel de situaţii.
Cum a justificat ROMATSA:
În cazul în care o persoană din avionul aterizat forţat sună la 112 (lucru care s-a şi întâmplat), nu se mai planifică o căutare de către ROMATSA, iar Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă stabileşte paşii pentru salvarea supravieţuitorilor.
Ce spune Guvernul că nu a funcţionat corect în cazul accidentului:
ROMATSA nu a avut un rol activ în acest caz, cum îi cerea legea;
ROMATSA nu a luat măsurile pentru stabilirea zonei de căutare a aeronavei dispărute.
ROMATSA nu a declanşat operaţiunile de căutare.
ROMATSA nu a solicitat sprijinul Centrului de Operaţii Aeriene din cadrul Ministerului Apărării.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.01.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
