România are nevoie de un sistem de impozitare mai simplu şi mai adaptat transformărilor economice majore, care impactează profund piaţa forţei de muncă, în condiţiile în care sistemul actual de impozitare a muncii prezintă vulnerabilităţi structurale semnificative, conform studiului „Impozitarea muncii în România", realizat de Deloitte România pentru Confederaţia Patronală Concordia.
Printre soluţiile propuse se numără consolidarea bazei de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, modificarea modului de calcul al deducerii personal, dezvoltarea unui sistem suplimentar de deduceri fiscale pentru cheltuielile esenţiale, regândirea poverii fiscale pentru muncă versus alte tipuri de venituri inclusiv prin readucerea tuturor veniturilor sub o cotă unică de impunere, măsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncă, digitalizarea şi simplificarea administraţiei fiscal, unificarea şi eficientizarea programelor de stimulare a ocupării.
Structura actuală a sistemului de impozitare a muncii din România evidenţiază o serie de vulnerabilităţi persistente, generate de dezechilibre între echitate şi eficienţă fiscală, dar şi de limitările instituţionale ale administraţiei publice.
În contextul unui deficit bugetar ridicat şi al unei presiuni crescânde pentru consolidare fiscală, aceste disfuncţionalităţi devin tot mai vizibile, precum îmbătrânirea demografică accelerată şi gradul redus de ocupare pe piaţa muncii, migraţia, provocările tranziţiei verzi şi digitale, fiscalitatea ridicată şi fragmentată a muncii.
Pe lista de probleme se află şi baza fiscală redusă, impactul poverii fiscale ridicate asupra veniturilor mici, gradul scăzut al colectării bugetare sau fiscalizarea dezechilibrată a muncii faţă de capital.
Potrivit datelor analizate de Deloitte, România a înregistrat în 2024 un deficit bugetar de 9,3% din PIB, unul dintre cele mai mari din U. În acelaşi timop, rata de ocupare (20–54 ani) este 69,5%, semnificativ sub media UE de 75,8%, aproximativ 20% din populaţia rezidentă a României se află în străinătate, ceea ce reduce baza de contribuabili şi România are una dintre cele mai mari poveri fiscale efective pentru angajaţi din regiune – 41,5%, în ciuda cotei unice.
ÎN plus, nivelul competenţelor digitale rămâne foarte scăzut: doar 27,7% dintre români au competenţe digitale de bază (media UE: 55%) – afectând şi capacitatea de colectare fiscală.
Aceste problematici structurale conturează imaginea unui sistem fiscal care exercită o presiune disproporţionată asupra muncii în special asupra veniturilor mici şi care necesită:
1. reforme ample fundamentate pe principii de echitate, simplitate şi sustenabilitate, mai ales în contextul în care aproximativ 1/3 din angajaţi primesc salariul minim;
2. consolidarea bazei de impozitare a veniturilor persoanelor fizice;
3. extinderea sistemului de deduceri fiscale, reducerea excepţiilor, reechilibrarea sarcinii fiscale între diversele forme de muncă în paralel cu digitalizarea administraţiei fiscale.
Studiul comandat de Concordia arată că România are nevoie de o reformă pragmatică, nu de schimbări bruşte de taxe şi de o arhitectură fiscală coerentă, stabilă şi echitabilă, fără creşteri de taxe pe muncă, care ar afecta ocuparea, competitivitatea şi piaţa muncii, deja vulnerabile în faţa şocurilor externe actuale.
Studiul complet aici.
