Două treimi din populaţia mondială trăieşte astăzi în ţări unde rata natalităţii este sub pragul de înlocuire de 2,1 copii pe familie, ceea ce reprezintă o problemă globală cu impact major asupra economiilor emergente şi avansate, potrivit unui raport recent al McKinsey Global Institute.
„Sistemele noastre economice îşi au baza în populaţia activă, iar acum ne aflăm într-un punct de cotitură. În economiile avansate şi în China, creşterea PIB-ului pe cap de locuitor ar putea scădea cu până la 0,8% pe an în următorii 25 de ani, dacă nu vor fi întărite eforturile pentru creşterea productivităţii”, explică Chris Bradley, Senior Partner McKinsey şi director McKinsey Global Institute
Scăderea natalităţii pune presiune mare pe sistemele de pensii, în condiţiile în care numărul persoanelor active per pensionar va scădea de la patru, în prezent, la două persoane.
”Preţurile ridicate ale locuinţelor vor continua să afecteze generaţiile tinere, în timp ce sprijină consumul persoanelor în vârstă. Pentru a menţine creşterea economică şi standardele de trai sunt necesare măsuri luate în trei direcţii: mai mulţi lucrători activi pentru mai mult timp, productivitate mai ridicată şi creşterea populaţiei tinere. Îndeplinirea doar a doi dintre aceşti trei factori nu va fi suficient. Creşterea ratelor de fertilitate este, de asemenea, crucială, dar impactul lor va fi resimţit abia mai târziu în secol, deoarece nou-născuţii de astăzi vor avea nevoie de timp pentru a intra pe piaţa forţei de muncă" adaugă Bradley.
În 1997, la nivel global, rata de sprijin a fost de 9,4, adică la momentul respectiv existau mai mult de nouă persoane active care susţineau o persoană în vârstă. Astăzi, rata de sprijin a coborât la 6,5, iar până în 2050 se estimează că va ajunge la 3,9. În Europa de Vest, Asia avansată şi China raportul ar putea coborî sub 2,0.
„Un al doilea val demografic tocmai a atins ţărmurile economiilor emergente, cum ar fi Asia emergentă, India, America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Sunt cu doar una sau două generaţii în urmă, cu ponderea lor de oameni în vârstă de muncă care va atinge vârful în anii 2030, în timp ce Africa Subsahariană este singura excepţie. Aceste regiuni trebuie să se îmbogăţească înainte de a îmbătrâni - de exemplu, India are doar 33 de ani înainte de a atinge acelaşi raport de sprijin precum economiile din primul val pe care îl vedem astăzi", spune Anu Madgavkar, partener MGI.
În consecinţă, Africa Subsahariană este singura regiune care va continua să adauge ore de muncă – peste 935 de milioane până în 2050 –, în timp ce China va pierde 390 de milioane de ore anuale. În acelaşi timp, regiunile avansate tradiţionale din America de Nord, Asia Avansată şi Europa de Vest vor scădea de la 61% din consumul global în 1997 la 31% în 2050.
Pentru a face faţă acestei realităţi demografice, investiţiile în tehnologie şi productivitate devin esenţiale. De asemenea, programele de migraţie personalizate şi politicile pentru integrarea imigranţilor pot atenua scăderea forţei de muncă, în timp ce încurajarea planificării familiale prin servicii accesibile de îngrijire a copiilor şi vârstnicilor poate susţine echilibrul dintre muncă şi viaţa personală.
McKinsey & Company este o companie globală de consultanţă în management strategic, prezentă în peste 130 de oraşe şi 65 de ţări.
