ZF 24

Tenis: La vârsta de 20 de ani un jucător abia începe să se întreţină din banii câştigaţi la turnee. Până atunci, unii părinţi cheltuiesc în fiecare an aproape cât pentru o casă pe pregătire

Tenis: La vârsta de 20 de ani un jucător abia începe...

Autor: Corina Mirea

23.03.2015, 09:59 1313

Mii de copii se „înrolează“ anual la cluburile private de tenis în speranţa că în câţiva ani vor ajunge să se numere printre cei mai buni 100 de jucători din lume (nivel la care, cel puţin în teorie, tenismenii se întreţin din câştigurile obţinute la turnee). Numai câţiva însă reuşesc să „prindă“ un loc în prima sută şi, de cele mai multe ori, acest clasament rămâne aproape neschimbat timp de câţiva ani, până când un nou val de tineri modifică ierarhia.   
 

Este şi cazul României, care începe să (re)a­pa­ră pe harta ţărilor din Europa cu cele mai bune performanţe în tenisul de câmp, la finalul lunii iulie şapte români cla­sându-se în topul celor mai buni 100 de jucători din lume. Rezultatele sunt însă de­parte de poziţiona România pe acelaşi picior de egalitate cu ţări precum Franţa, Spania, Rusia sau Germania, care au în prezent între 10 şi 18 tineri (fete şi băieţi) printre cei mai buni 100 de jucători la nivel internaţional.

Avansul din ultimii ani al românilor este rezultatul unei pregătiri de cel puţin 17-20 de ani pe terenul de tenis şi, în unele cazuri a zeci sau sute de mii de euro investiţi de pă­rinţi sau sponsori, fără însă prea mult sprijin din partea statului. Astfel că şansele ca un copil ai cărui părinţi nu îşi permit să in­ves­tească lunar cel puţin 1.000 de euro pentru antrenamente, echipament şi concursuri să ajungă în topul celor mai buni 100 de jucători de tenis din lume sunt minime.

„În România este o cu totul altă mentalitate, de la jucători până la sistem, faţă de ceea ce este în străinătate. Afară sunt alte condiţii pentru jucători, alte pretenţii financiare şi federaţiile de tenis sunt sprijinite mai mult, primesc bugete mai mari, deci este o cu totul altă poveste. În România, ca jucător, eşti pe cont propriu. De fapt, depinzi de cât de mult îşi permit părinţii să investească şi de cât de multă răbdare au. Când jucam eu, acum vreo 20-30 de ani, deplasările, antrenorul, turneele, toate erau plătite de cluburi“, spune Cătălina Cristea, antrenor federal al Federaţiei Fomâne de Tenis (FRT). Ea mai precizează că, pentru a atinge înalta performanţă, un jucător profesionist de tenis ar trebui să înceapă să joace la turnee internaţionale încă de la vârsta de 12 ani,  ceea ce prespune costuri suplimentare cu deplasările atât pentru jucător, cât şi pentru „acomodarea“ antre­norilor – şi chiar şi în cazul în care părinţii îşi permit să suporte financiar obligaţiile care vin odată cu fiecare treaptă urcată în carieră de jucător, nimeni nu poate garanta recuperarea acestor investiţii.

Cheltuiesc zeci de mii de euro pe an pentru pregătire

„Dacă deja la vârsta de 16 ani nu îţi poţi permite să plăteşti nişte deplasări la concursuri din afara ţării, cel mai bine este să iei în calcul abandonarea acestui sport, cel puţin din punctul de vedere al tenisului de performanţă. Este un sport extrem de scump, vorbim despre sume exorbitante pe care foarte mulţi părinţi le plătesc şi care nu au garanţia că satisfacţiile venite din rezultatele copilului pot să compenseze investiţiile. Cunosc un caz al unei fete de 14 ani pentru care părinţii cheltuiau 60.000 de euro pe an pentru a-i oferi toate condiţiile. Şi problema este că nu ai nicio certitudine“, mai spune Cristea, care subliniază că există şi cazuri de aşa-numite „genii“, care au ajuns încă de la 14-15 ani să joace finale de Grand Slam (seria de patru turnee de tenis majore din lume – US Open, Wimbledon, French Open şi Australian Open). Astfel de jucători apar însă o dată la câţiva ani.

Ionuţ Roşca, tatăl unei jucătoare de tenis în vârstă de 14 ani, spune că pentru pregătirea unui junior numai costurile cu antrenamentele (incluzând aici şi plata terenului şi a mingilor) pot ajunge la 2.500-3.000 de euro lunar, pregătirea în sine generând cele mai mari investiţii pentru un tenisman. La aceste costuri însă se mai adaugă şi cele cu deplasările la turnee (care pot varia între 400 şi chiar 1.500-2.000 de euro dacă se iau în calcul cheltuielile cu antrenorul/însoţitorul jucătorului), cu echipamentul (care mai costă în jur de 2.500-3.000 de euro pe an) şi cele cu îmbră­că­mintea (pentru care părinţii mai dau încă 2.500-3.000 de euro anual).

„Eu nu am privit niciodată cheltuielile cu tenisul ca pe o investiţie din simplul motiv că riscul de a nu recupera suma este prea mare. Andreea s-a apucat de sport pentru a re­zolva o problemă medicală, iar apoi talentul ei, rezultatele şi pasiunea ne-au determinat să realizăm şi restul paşilor“, spune Ionuţ Roşca. Fiica sa, Andreea, a început să joace tenis la vârsta de 4 ani în urma recomandărilor medicilor. Andreea Roşca s-a clasat la finalul anului 2012 pe locul 1 în topul european pentru categoria de vârstă de sub 14, iar la începutul acestui an a jucat finala celui mai puternic turneu de junior – Les Petit As (dedicat jucătorilor cu vârste de sub 14 ani). În prezent, ea se an­tre­nea­ză de trei ori pe zi (având două antre­namente de tenis şi unul de pregătire fizică).

„Pentru a te întreţine din tenis trebuie să fii clasat în primii 200 de sportivi. Pentru a câştiga bani este nevoie să ajungi în primii 75. Ţinând cont că România nu are turnee mai mari de 50.000 de dolari la fete la care să poată acorda WildCard-uri („invitaţii“ acor­date jucătorilor cu potenţial pentru turneele la care nu pot intra pe tabloul de calificări sau cel principal din cauza poziţiei inferioare ocupate în clasament - n.red.) şi că sportivele sunt nevoite să îşi facă punctele iniţiale în clasament la cele de 10.000 de dolari, eu cred că Andreea va reuşi să se întreţină din tenis peste şase ani. Asta dacă nu apar probleme medicale sau de altă natură. De câştigat bani este mult mai complicat şi speranţele sunt încă foarte mici“, explică Ionuţ Roşca. De altfel, şi  antrenorul federal Cătălina Cristea este de părere că vârsta medie la care un jucător ajunge să se întreţină din câştigurile obţinute la turnee este de 20 de ani, până la acel moment premiile în bani nefiind suficiente pentru a acoperi in­vestiţiile.

„Se poate, spre exemplu, ca dintr-o grupă de 20 de copii nici măcar unu să nu ajungă la marea performanţă. În plus, performanţa este una, să fii jucător profesionist este cu totul altceva. Înseamnă că tenisul devine meseria ta, că din asta ajungi să te întreţii. Iar asta se întâmplă undeva pe la vârsta de 20 de ani, în medie, pentru că până atunci «ce iei pe mere dai pe pere»“, este de părere Cătălina Cristea.

În prezent, clasamentele internaţionale (WTA pentru fete şi ATP pentru băieţi) reunesc peste 1.000 de jucătoare şi mai mult de 2.000 de jucători, iar pentru a intra în ierarhia mon­dială tinerii trebuie să ajungă de trei ori în turul secund de pe tabloul principal al turneelor de seniori ITF Pro Circuit (organizate sub egida International Tennis Federation). Pentru a ajunge însă în acest punct, jucătorii (care pot participa la astfel de turnee după ce îşi iau buletinul) trebuie să treacă de cel puţin trei sau patru adversari (doi sau trei în calificări şi unu în primul tur de pe tabloul principal), nu puţine fiind cazurile în care ei au nevoie de ani de zile pentru a ajunge la acest rezultat.

„Nu poţi fi sigur că un copil va ajunge în top 100 nici dacă la juniori are rezultate foarte bune, pentru că circuitul pentru seniori este com­plet diferit. În momentul în care ajungi să joci la seniori ai cel puţin doi ani în care nu reu­şeşti poate să câştigi nici câteva zeci de mii de euro, treci printr-o perioadă dificilă, cu turnee slabe. Din punctul meu de vedere marea per­for­manţă înseamnă să fii printre acei primii 100, unde mentalul face diferenţa. Dar jucători de prima sută nu se nasc decât o dată la câţiva ani“, mai spune Cristea. Şi chiar dacă există tineri cu po­tenţial de a ajunge printre primii 100 de ju­că­tori din lume, sunt multe cazuri în care, odată ajunşi la pubertate, cei care practică tenis de la vârste fragede (adesea începând de la 4-5 ani) ajung să renunţe la 16-18 ani pentru că fie nu le mai place ceea ce fac, s-au plictisit de tenis sau pentru că părinţii i-au împins către acest sport.

„Eu nu mi-aş da copilul la tenis mai devreme de 7-8 ani, pentru că orice sport făcut în regim de performanţă devine o meserie pe care trebuie să o faci cu plăcere, nu trebuie să ajungi să te plictiseşti de ea. Bine, aici ţine şi de tactul şi priceperea antrenorului. Dar avem o problemă în acest sens, pentru că asistăm la con­secinţele unui sistem care a lăsat ca orice per­soană care a făcut o săptămână de cursuri putea deveni antrenor. Şi de aici nu rezultă per­for­manţă, ci doar tehnică greşită“, afirmă fostul tenisman Dinu Pescariu, proprietarul bazei spor­tive Dinu Pescariu Sports & Spa (care include şapte terenuri de tenis sub umbrela Tenis Club Bucureşti). El mai spune că, în pre­zent, României îi lipseşte o strategie pe termen me­diu şi lung care să genereze o bază de se­lecţie mai mare pentru cluburi şi, prin ur­mare, un număr mai mare de tineri care să se regă­sească în cei mai buni 100 de jucători din lume.

„Eu cred că numărul de jucători pe care îi avem acum în top 100 nu poate fi decât un lucru foarte bun şi situează România pe o poziţie bună. Trebuie să ne gândim că aşa cum sunt ţări cu mai mulţi jucători în prima sută, aşa sunt şi ţări  mai bine cotate din punct de vedere eco­no­mic care nu au nici măcar un jucător printre aceşti primii 100. În plus, rezultatul acesta nu vine decât din şansă şi muncă in­di­viduală. Noi nu avem programe bine gândite ca Franţa, Rusia, SUA pentru a-i sprijini pe aceşti tineri“, precizează el.

„Cei din federaţia actuală sunt mai apro­piaţi de sportivi şi ne-au ajutat în rezolvarea unor probleme punctuale. Din păcate însă cred că în tot sportul românesc lipseşte o pregătire me­todică şi modernă, cu obiective de durată medie şi lungă. Cel puţin în tenis nu cred că se încearcă suficient implicarea companiilor şi a jucătorilor amatori în activi­tăţile derulate de FRT“, spune Ionuţ Roşca.

De altfel, el mai precizează că, cel puţin pentru sportivii care reprezintă România, ar trebui să existe un plan de antre­na­ment centralizat pe lângă orele efectuate de sportiv la club, o acoperire parţială a cheltuielilor cu deplasările la turnee, o con­si­liere individuală a sportivilor pentru stabilirea obiec­tivelor şi a planului de turnee, dar şi o im­plicare activă a celor de la FRT în identificarea unor sponsori pentru sportivi sau acţiuni ale federaţiei.

De obicei, majoritatea jucătorilor care prezintă potenţial primesc sponsorizări pentru echipament sau îm­bră­căminte, cum este şi cazul Andreei Roşca (rache­tele îi sunt furnizate pe baza unui con­tract de sponsorizare de către o companie inter­na­ţională) şi mai puţin ajutoare în bani sau pentru deplasări.

Jaqueline Cristian are 15 ani şi se antre­nează zi de zi de aproape 11 ani.  La începutul anului trecut ea a câştigat turneul Les Petit As.

În prezent, ea este clasată pe locul 172 în topul celor mai buni junior din lume, iar în primăvara acestui an a reuşit să intre şi în clasamentul internaţional al seniorilor. Performanţele ei nu se datorează însă federaţiei, care nu a ajutat-o prea mult până în prezent, ci sponsorilor şi părinţilor, spune ea.

„Sportul acesta este foarte costisitor, iar fe­de­raţia nu te ajută mai cu nimic. Clar în străină­tate este mult mai bine, jucătorii sunt sprijiniţi mai mult şi cred că noi ar trebui să preluăm modelele de acolo. Nu ştiu exact cât cheltuieşte mama pentru ca eu să pot juca, dar mă ajută puţin şi faptul că am contract cu o firmă de echipamente sportive“, explică Jaqueline.

Deşi federaţia de tenis a reuşit în ultimii ani să organizeze mai multe turnee internaţionale pentru seniori şi juniori, prin intermediul cărora tinerii pot acumula puncte şi titluri mai uşor, fără a mai cheltui sume foarte mari de bani pentru deplasări, beneficiile oferite jucătorilor încă sunt minime. Spre exemplu, la Centrul Naţional de Tenis din Bucureşti (CNT) deţinut de FRT, singurii jucători care se pot antrena fără a plăti terenul sunt cei din lotul naţional de copii şi juniori, de tineret sau cei care fac parte din Cupa Davis şi Cupa Federaţiei, numai pe perioada verii însă (atunci când şi costurile pentru întreţinerea terenului sunt mai mici). În plus, pentru jucătorii legitimaţi ai FRT care participă la concursuri costul terenului se reduce cu 50% pe o perioadă de o săptămână înaintea turneelor, însă numai dacă la clubul la care sunt legitimaţi ei nu se pot antrena pe o suprafaţă similară celei din concurs.

Reprezentanţii FRT nu au răspuns solicitării ZF în legătură cu bugetul pe care îl deţine pentru anul acesta şi nici cu privire la numărul de cluburi de tenis existente pe plan local sau numărul de copii care sunt legitimaţi în România. Spre deosebire de FRT însă, site-ul Federaţiei Germane de Tenis oferă aceste informaţii. În prezent, federaţia germană are în afiliere peste 9.600 de cluburi de tenis şi mai mult de 47.500 de terenuri de tenis în toată ţara.

Nici preşedintele Federaţiei Române de Tenis George Cosac nu a putut fi contactat de ZF. El a preluat şefia FRT la începutul acestui an, anterior funcţia de preşedinte al federaţiei fiind deţinută de fosta jucătoare de tenis Ruxandra Dragomir.

„Mai am mult până să ajung să mă întreţin din tenis, abia am început turneele pe bani. Dar eu sper ca în următorii 5-6 ani să pot ajunge să mă întreţin din ceea ce câştig. Momentan fac zilnic antrenamente, câte trei pe zi. Cred că pentru a ajunge la nivelul la care să mă pot întreţine singură este nevoie de multă muncă, apoi vin şi calităţile moştenite de la părinţi şi contează şi cât de mult îţi doreşti să devii un nume“, mai spune Jaqueline.

Dinu Pescariu: Eu nu mi-aş da copilul la tenis mai devreme de 7-8 ani, pentru că orice sport făcut în regim de performanţă devine o meserie pe care trebuie să o faci cu plăcere, nu trebuie să ajungi să te plictiseşti de ea.

Cătălina Cristea: Dacă deja la vârsta de 16 ani nu îţi poţi permite să plăteşti nişte deplasări la concursuri din afara ţării cel mai bine este să iei în calcul abandonarea acestui sport, cel puţin din punctul de vedere al tenisului de performanţă. Este un sport extrem de scump.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO