Autorităţile sanitare din întreaga lume sunt în alertă după ce au fost înregistrate cazuri de variolă a maimuţei în mai multe state, cel mai mare focar de virus în afara Africii sub-sahariane de când a fost înregistrată prima infecţie umană în urmă cu mai bine de 50 de ani, scrie Financial Times.
Pe 21 mai au fost înregistrate aproape 100 de cazuri la nivel global, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Luni, Agenţia de Securitate a Sănătăţii din Marea Britanie a declarat că a detectat 36 de cazuri suplimentare de variola maimuţei, ceea ce a adus numărul total de cazuri confirmate în Anglia la 56, cel mai mare număr înregistrat în prezent de orice ţară.
Unele agenţii de sănătate publică, inclusiv în Marea Britanie şi Belgia, le-au spus celor infectaţi şi persoanelor care au luat contact cu bolnavii să se pună în carantină timp de trei săptămâni. În prezent, guvernele fac eforturi pentru a produce doze de vaccin împotriva variolei.
Până în prezent, nu a fost înregistrat niciun deces în focarul actual de variola maimuţei.
Ce este variola maimuţelor şi cât de periculoasă este?
Variola maimuţei este un virus care provoacă în mod obişnuit febră şi leziuni distinctive ale pielii, similare cu varicela. Majoritatea cazurilor sunt uşoare, iar boala dispare de obicei fără tratament în două până la patru săptămâni.
Cel mai frecvent mijloc de transmitere este prin contactul la nivelul pielii cu o persoană infectată sau prin schimbul de fluide corporale. Virusul se poate răspândi şi prin picături respiratorii. O mare parte din cazurile identificate în cel mai recent focar au fost în rândul bărbaţilor gay şi bisexuali.
„Virusul se manifestă în principal pe suprafaţa pielii”, a declarat David Heymann, profesor de epidemiologie a bolilor infecţioase la London School of Hygiene and Tropical Medicine. „Nu seamănă deloc cu Sars-Cov-2”, a spus el referindu-se la virusul care provoacă Covid-19. „Rareori se transmite pe cale respiratorie.”
Virusul – descoperit la maimuţele de laborator în 1958 şi, mai târziu, la un om de 12 ani – poate fi interceptat de obicei în urma contactului strâns cu animalele, în special cu rozătoarele, din Africa subsahariană.
În timp ce unele dintre primele cazuri din focarul actual au fost legate de călătoriile în Africa de Vest, autorităţile sanitare din ţările vestice au spus că virusul se răspândeşte acum în comunităţile lor.
Există două tipuri de virus: tulpina vest-africană şi versiunea alternativă din Bazinul Congo. Toate cazurile de până acum înregistrate în cel mai recent focar au generate de tulpina din Africa de Vest.
Heymann a declarat că a suntem „norocoşi” să avem de-a face cu versiunea vest-africană, deoarece este mult mai puţin mortală. Tulpina vest-africană are o rată a mortalităţii de 3,6%, comparativ cu 10,6% pentru versiunea din Bazinul Congo.
„Majoritatea” deceselor cauzate de tulpina vest-africană, care au avut loc în focarele anterioare, au avut loc la indivizi imunocompromişi sever, adesea persoane cu HIV, potrivit lui Geoffrey Smith, profesor la Universitatea Cambridge. Cu toate acestea, copiii mici şi femeile însărcinate sunt, de asemenea, expuşi unui risc crescut.
Ce a provocat cel mai recent focar de variola maimuţei?
Un focar de variolă la scară largă a fost posibil în vest din cauza unei scăderi a imunităţii la virus, potrivit mai multor studii.
Vaccinul împotriva variolei, care a încetat să fie administrat în vest în deceniul care a precedat eradicarea virusului în 1980, a fost eficient cu până la 85% în prevenirea infecţiei cu variola maimuţelor, potrivit OMS.
Ca urmare, majoritatea persoanelor de peste 50 de ani au o oarecare imunitate la variola maimuţelor, în timp ce tinerii nu au protecţie împotriva infecţiilor.
„Acest lucru era de aşteptat să se întâmple”, a declarat Eskild Petersen, profesor emerit de boli infecţioase la Universitatea Aarhus din Danemarca. „Există un număr tot mai mare de oameni – practic toţi sub 45 de ani – care nu au absolut nicio imunitate la virusurile variolei, iar asta ar putea fi o explicaţie pentru un număr tot mai mare de cazuri.”
Cu toate acestea, unii experţi au susţinut că transmiterea susţinută de la om la om ar putea fi rezultatul unei mutaţii a virusului care să îi permită să se răspândească mai eficient pe căi sexuale sau pe căi aeriene.
Ce tratamente sunt disponibile?
Variola maimuţei se vindecă de obicei de la sine, fără tratament specific, cu excepţia cazurilor cele mai complexe.
OMS, în recomandările sale, a subliniat importanţa de a lăsa erupţiile cutanate să se usuce şi de a le proteja odată ce apar. În cazurile rare în care este nevoie de tratament, asistenţa vizează diminuarea simptomelor precum oboseala, durerea sau febra.
Vaccinul împotriva variolei poate fi folosit şi împotriva variolei maimuţelor. O strategie prezentată de autorităţile sanitare din Marea Britanie şi din Europa se concentrează pe vaccinarea în inel, prin care contactele celor care prezintă simptome sunt imunizate.
OMS a declarat luni că produsele special concepute pentru a trata variola maimuţei nu sunt disponibile pe scară largă.
Un vaccin împotriva variolei realizat de Bavarian Nordic a fost aprobat pentru utilizare în SUA împotriva variolei maimuţei. Paul Chaplin, directorul executiv al producătorului danez de medicamente, a declarat că firma are un stoc de aproximativ 1,4 milioane de doze.
Cât de îngrijoraţi ar trebui să fim?
OMS şi autorităţile naţionale de sănătate au avertizat oamenii să se aştepte la o creştere a cazurilor, dar majoritatea experţilor cred că oficialii din domeniul sănătăţii vor putea ţine focarul sub control.
Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor a declarat luni că riscul de transmitere pentru persoanele cu parteneri sexuali multipli este „ridicat”, în timp ce riscul pentru restul populaţiei este destul de scăzut.
„Cred că acest virus nu va genera pagube în comunităţile noastre: nu se răspândeşte uşor între oameni, există un vaccin pentru a-l preveni, există medicamente care îl tratează şi este uşor de observat când cineva îl primeşte”, a explicat Smith.
„Toate aceste lucruri fac izolarea mult mai uşoară decât în cazul unui virus ca Sars-Cov-2, unde nu ştii dacă cineva este infectat decât dacă are simptome.”
În cel mai rău scenariu, Heymann a spus că ţările occidentale s-ar putea confrunta cu o epidemie „insidioasă” care ar putea persista în Europa.
„Cu toate acestea, ar fi o falsă impresie de securitate să spunem că putem elimina cu uşurinţă virusul”, a spus Heymann. „Trebuie să fim foarte atenţi şi trebuie să ne asigurăm că oamenii ştiu că au ei înşişi puterea de a preveni infecţia.”
Cercetătorul a minimizat efectele variolei în comparaţie cu coronavirusul: „Cu siguranţă nu va deveni o pandemie... însă ar putea rămâne în comunităţile noastre vreme îndelungată.”
