Operatorii privaţi de servicii medicale acuză statul că împarte discreţionar banii din sănătate şi că nu există niciun fel de predictibilitate în relaţie cu autorităţile.
„Trebuie ca ministerul şi CNAS să facă să dispară orice fel de excepţie de la regulă. Dacă nu vor băga bani în spitale şi nu fac egalitate între privat şi stat, nu vor face performanţă. Există zeci de spitale de stat care nu fac nici cât o ambulanţă de terapie intensivă (...). S-a ajuns să avem spitale în Bucureşti care sunt la etajul unui bloc”, a spus Mihai Marcu, preşedintele MedLife. El a fost prezent la evenimentul ZF Pharma Summit organizat de ZF în parteneriat cu ARPIM, LAWG, Campania „Sănătatea-i cel mai bun prieten”, Roche, TotalSoft, eMAG, Edenred, Opel, Răzvan Dincă & Asociaţii, Orange, Casa de Avocatură Ionescu şi Sava, Farmexpert, Terapia, Platforma Europeană de Dezvoltare. Opinia sa a fost susţinută de Fady Chreih, directorul executiv al Regina Maria. „E foarte deranjant să ştii că sunt sute de laboratoare în contract cu casa, care probabil nici nu există fizic. Nu mă deranjează că suntem subfinanţaţi, dar vreau aceeaşi măsură pentru toată lumea”, este de părere Chreih. Cei doi afirmă însă că e normal ca marile spitale publice să primească finanţare suficientă pentru activităţile specializate pe care le execută. Carmen Orban, managerul Institutului Clinic Fundeni, spune că mediul privat trimite cazurile complicate spre rezolvare sectorului public. „Orice complicaţie se întâmplă în clinicile private se adresează spitalelor de stat. Orice pacient care necesită terapie intensivă are costuri mult mai mari”, a afirmat Orban. Ea a adăugat că în ultima perioadă a observat o creştere a cererii, însă pe serviciile medicale specializate. „Într-un an facem 100 de proceduri de transplant de ficat. Ajungem să avem un caz la două-trei zile. Până la venirea mea se făcuseră în câţiva ani 100. Să nu uităm ca anul acesta este primul în care pacienţii nu mai pleacă afară. Deschiderea registrului de transplantaţi fără bază de rudenie a făcut ca pacienţii să se trateze tot la noi, dar vedem o solicitare de servicii medicale ultraspecializate. Pacientul, dacă găseşte aceleaşi servicii şi la stat şi la privat, se duce unde e mai bine. Trebuie să încurajăm pacientul să meargă acolo unde îi este mai bine”, a completat Carmen Orban.
Mediul privat „a luat o pauză la investiţii“ după o perioadă mai lungă de extindere, iar managerii spun că a venit momentul pentru consolidare. „Deşi spuneam că ne consolidăm investiţiile şi nu mai facem altele, am deschis ieri (luni – n. red.) o clinică în Piteşti şi încă două puncte de lucru în Bucureşti. Cu tot cu echipamente am investit cam 800.000 de euro în aceste deschideri“, a spus Fady Chreih, directorul executiv al Regina Maria.
El a precizat că firma şi-a concentrat investiţiile în Capitală, însă a deschis clinici şi în afara Bucureştiului, iar creşterea din ultima perioadă „nu a fost uşoară“.
„Se munceşte mult mai mult decât în anii anteriori pentru atragerea pacienţilor, pentru că nu sunt bani“, a adăugat Chreih.
Florin Andronescu, business developer al Sanador, a notat că se ajunge la un echilibru între serviciile private şi cele publice, iar investitorii vin în continuare cu bani de acasă pentru a susţine investiţiile în spitale.
„Ne-am descurat, am creat nişa, care deja nu mai e nişă, este o bucată foarte mare de piaţă. Ajungem la un echilibru între serviciile private şi cele publice, e un mare efort făcut de investitorii care continuă să vină cu bani de acasă, care au avut dificultăţi“, a continuat Andronescu.
La nivelul Sanador, ponderea decontărilor de la asigurători este de 1% şi cashul este de aproximativ 75%. În opinia lui Andronescu, stabilirea pachetul minim de bază de către stat este startul construcţiei asigurărilor.
Pentru Acibadem, cel mai mare grup privat din zona de servicii medicale din Turcia, 50% din cifra de afaceri este generată de decontările făcute de companiile de asigurări. Turcia este una dintre cele mai dezvoltate state din regiune din punctul de vedere al serviciilor medicale private.
„Sistemul medical din Turcia nu se deosebeşte prea mult de cel din România. La o populaţie de 75 milioane de locuitori, peste 60% reprezintă spitalele de stat, iar cele private 35%. Anul trecut peste o mie de pacienţi români au venit la tratament la Acibadem. Toate companiile internaţionale de asigurări private au contracte cu Acibadem. 50% din pacienţi achită serviciile prin aceste companii. Acesta e unul dintre factorii importanţi în dezvoltarea companiei. 19% dintre plăţi în Acibadem sunt plăţi ale pacienţilor“, a spus Anna Herkmen, supervisor departament relaţii internaţionale pentru România, Moldova şi Belarus în cadrul Acibadem.
Theodor Alexandrescu, preşedintele Metropolitan Life, observă că asigurările sunt încă inaccesibile în România şi declară că nu este împotriva abonamentelor de sănătate.
„Asigurătorii nu sunt împotriva abonamentelor. Putem convieţui. Eu mă lupt ca asigurările să aibă acelaşi tratament. (…) Când ai un abonament, trebuie să mergi în reţeaua care oferă abonamentul. La asigurare poţi să mergi şi în afara reţelei. Sunt multe asigurări restrictive care nu decontează ce a avut pacientul în istoric. Dar cele mai bune, uşor de gestionat şi utile pentru pacient, sunt cele care nu au condiţii preexistente.“
În opinia lui Radu Ionescu, managing partner, Casa de Avocatură Ionescu şi Sava, serviciile medicale private sunt dependente în continuare de abonamente sau de plata făcută de fiecare pacient.
„Este discutabil dacă un asemenea sistem este sustenabil pe termen lung, dacă poate contribui la dezvoltarea serviciilor medicale private. Problema nu este cum să facem să creştem piaţa serviciilor medicale private, ci cum să îmbunătăţim accesul pacienţilor la servicii medicale de calitate“, a spus Ionescu.
Din punctul de vedere al informatizării, Liviu Drăgan, CEO TotalSoft, spune că spitalele publice cheltuiesc mai mult decât cele private pe informatizare.
„Pe soluţii IT pentru industria medicală 99% din clienţi vin din mediul privat, din zona publică am doar două spitale. Clienţii mei sunt cei privaţi. Informatizarea unităţilor medicale private e diferită de cea din unităţile publice. Per unitate, spitalele publice cheltuie mult mai mult decât cele private pe tehnologizare“, a afirmat Drăgan.
Anna Herkmen, supervisor departament relaţii internaţionale pentru România, Moldova şi Belarus în cadrul Acibadem
Sistemul medical din Turcia nu se deosebeşte prea mult de cel din România. La o populaţie de 75 de milioane de locuitori, avem peste 60% din spitale finanţate de stat, iar cele private reprezintă 35%.
Anul trecut, peste o mie de pacienţi români au venit la tratament la Acibadem.
De ce a explodat după 2000 dezvoltarea Acibadem? A fost o consecinţă a dezvoltării mai rapide a asigurărilor private în Turcia, piaţă mult mai bine dezvoltată decât în statele din Europa de Est.
Toate companiile internaţionale de asigurări private au contracte cu Acibadem, iar 50% din pacienţi achită serviciile prin aceste companii.
Acesta e unul dintre factorii importanţi în dezvoltarea Acibadem. Doar 19% dintre plăţile făcute în cadrul Acibadem sunt plăţi ale pacienţilor. În ultimii ani, am început să avem tot mai multe contracte cu casele de asigurări de sănătate şi spitalele private, contractate doar pentru unele servicii, oncologie, cardio, şi e vorba de coplată.
Dacă ne referim la procentaj, ponderea populaţiei care are o asigurare privată în Turcia nu e foarte mare, de maximum 5%. Iar suma medie plătită de aceştia depinde de poliţă, dar o medie ar fi cam 100 -150 de euro lunar.
Dintre pacienţii internaţionali, pacienţii din ţările arabe au fost cei mai numeroşi de obicei. Dar şi pacienţi din ţările fostei URSS, e vorba de Azerbaidjan, care vorbeşte aceeaşi limbă. Din Europa de Vest avem pacienţi pentru medicină estetică, nu tratamente precum oncologie sau cardio, dar avem din Marea Britanie pacienţi ortopedici.
Nu există tratamente pentru care un pacient turc ar trebui să plece în străinătate, dar în România cred că există astfel de goluri.
Theodor Alexandrescu, preşedintele Metropolitan Life
Cei care au făcut abonamente medicale au creat o piaţă care a ajuns la valoarea de 500 - 600 de milioane de euro, precursorul dezvoltării serviciilor medicale, nu numai primare, dar şi al tratamentului privat.
Există mulţi oameni care au smartphone în prezent. Acum câţiva ani aveau telefoane numai pentru comunicare. Asta e diferenţa între abonament şi asigurare medicală. Asigurarea este ca un smartphone.
Deocamdată asigurările sunt încă inaccesibile, pentru că trebuie să avem dispersia riscului către o masă mare de asiguraţi pentru a veni cu costuri suportabile. Preponderenţa este către spitalele de stat, unde costurile sunt mai mici, chiar dacă susţinute de plăţi informale. Asta deşi calitatea actului medical, la stat, e scăzută din cauza condiţiilor, nu a cadrelor medicale. La privat sunt costuri mai mari care pot fi compensate prin asigurare privată. Asigurătorii nu sunt împotriva abonamentelor. Putem convieţui, mă lupt ca asigurările să aibă acelaşi tratament. Când ai un abonament, trebuie să mergi în reţeaua care oferă abonamentul. La asigurare poţi să mergi şi în afara reţelei.
Sunt multe asigurări restrictive care nu decontează ce a avut pacientul în istoric. Dar cele mai bune, uşor de gestionat şi utile pentru pacient, sunt cele care nu au condiţii preexistente.
Noi suntem foarte stricţi la evaluarea spitalelor.
Am avut o echipă de mystery shopping prin care am mers să vedem cât se aşteaptă, cum se sterilizează instrumentele, şi am făcut o selecţie a spitalelor şi avem parteneriate cu cei şase-şapte pe care i-am agreat.
Bogdan Jansen, preşedintele Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CONAS)
CONAS are nişte standarde şi indicatori după care evaluează unitatea sanitară. Acestea nu interferează cu actul medical. Instituţia noastră nu are competenţă să evalueze ce se întâmplă în sala de operaţie sau dacă pacientul a fost corect tratat, cel puţin nu în acest ciclu de acreditare, ce se va încheia în 2015. Din 2016 începem un nou ciclu de acreditare în care vom interveni şi pe aceste aspecte.
Un spital neacreditat nu mai primeşte finanţare de la CNAS. Poate merge în piaţa privată sau să se finanţeze în alte feluri. Dincolo de 31 decembrie 2015, spitalele neacreditate CONAS nu vor mai primi bani de la CNAS.
Din cele 77 de spitale acreditate până acum, 50 au rating mediu, iar 8 rating maxim. 3 dintre cele din urmă sunt spitale private. Acreditarea se plăteşte de fiecare spital în parte, în funcţie de numărul de paturi, în avans pe cinci ani. Într-un spital de stat rar s-a întâmplat să văd o recepţie. Există un circuit de informare a pacientului, dar recepţie nu am văzut încă. Modelul recepţiei aparţine cu precădere unităţilor private. Nu ştiu dacă pacientul e încurcat de absenţa recepţiei, pentru că el e dirijat într-un fel sau altul când intră în spital.
Foarte multe minusuri din spitalele publice pornesc de la lipsa de finanţare şi lipsa de responsabilitate a managementului faţă de ceea ce se întâmplă în spitale. În afara faptului că nu sunt bani în sistem, se pot face multe lucruri fără bani.
Deficienţele întâlnite de regulă sunt de formă, nu de fond. Noi ne uităm însă strict la partea de documente. În documente reiese o serie întreagă de lucruri care ne interesează.
Radu Ionescu, managing partner, Casa de Avocatură Ionescu şi Sava
Un segment de 80% din populaţia urbană accesează servicii medicale private în România. Realitatea este că procentul respectiv este expus la astfel de servicii, dar nu le accesează în mod curent, altfel ponderea s-ar vedea în valoarea pieţei.
Serviciile medicale private sunt dependente în continuare de abonamente sau de plata făcută de fiecare pacient. Este discutabil dacă un asemenea sistem este sustenabil pe termen lung, dacă poate contribui la dezvoltarea serviciilor medicale private.
Problema nu este cum să facem să creştem piaţa serviciilor medicale private, ci cum să îmbunătăţim accesul pacienţilor la servicii medicale de calitate. Pentru cei care fac politici de sănătate în România, aceasta ar trebui să fie problema pe care trebuie să o rezolve. Ar trebui să nu le pese cine furnizează aceste servicii, public sau privat, atâta timp cât pacientul beneficiază de cel mai bun serviciu şi poate plăti pentru el.
Ministerul intenţionează să modifice legislaţia pentru a permite spitalelor publice să facă acţiuni generatoare de profit. S-a vorbit şi despre transformarea spitalelor în ONG-uri, este o schimbare bine-venită, dar nu ştiu dacă au luat în calcul decidenţii şi riscurile care vin cu modificarea.
Florin Andronescu, business developer în cadrul Sanador
Pacientul poate să folosească asigurarea medicală în limita plafonului în spital, în clinica din ţară sau din afară. Unica condiţie este de a nu depăşi limita. Noi lucrăm cu asigurători importanţi. Întotdeauna, de câte ori decontăm o anumită factură, ni se cere devizul, în mare detaliu şi rapoarte medicale traduse în engleză. Plătesc factura respectivă într-un termen rezonabil, 30-60 de zile. Pentru un furnizor de servicii medicale lucrul cu asigurători e un plus.
Ne-am descurcat, am creat nişa, care a devenit o bucată foarte mare de piaţă. Ajungem la un echilibru între serviciile private şi cele publice, e un mare efort făcut de investitorii care continuă să vină cu bani de acasă, care au avut dificultăţi.
Ponderea decontărilor de la asigurători este de 1% şi cash-ul este undeva la 75%. Cu siguranţă vor câştiga asigurările pe viitor.
Pachetul minim de bază este startul construcţiei asigurărilor. Dacă urmăm modelul englezesc şi spunem că acoperim ca stat în limita bugetului disponibil, dar mă opresc acolo unde banii nu mai sunt, înseamnă introducerea unei liste de aşteptare. În acel moment, pacientul cu o problemă reală se duce spre privat, fie cu plată, fie cu asigurare.
Sergiu Neguţ, transformation partner la Wanted Transformation Consultancy
Avem un pachet de bază care spune că sunt acoperite toate lucrurile care intră în bugetul spitalului, de aceea ne ducem noi după lista de consumabile cum am fost sfătuit de medic sau dăm cadouri.
Lista de aşteptare nu se face în mod transparent. Dacă ştii pe cineva ajungi mai repede la tratament, al doilea criteriu este pe bază de bani, apoi pe bază de compasiune şi sistemul se autoreglează şi chiar funcţionează. Acesta este unul dintre marile beneficii ale acestui sistem, de aceea nu se găseşte o variantă transparentă.
Rata de creştere a pieţei de asigurare privată urcă, mai mult decât cea de abonamente. Ştim că piaţa a crescut de la 10 la 20 de milioane de euro pe asigurări de sănătate. La abonamente ar fi undeva la 85 de miloane de euro, piaţa relevantă. Cam acesta este raportul de forţe.
Sunt nişte tendinţe în piaţă strict legate de creşterea disponibilităţii de servicii medicale private în România şi care pot susţine tratamente mai complexe. Asiguraţii au acces la aceste servicii în abonamente?
Cred că piaţa de asigurări va continua să crească. Piaţa totală de beneficii medicale va creşte treptat, pentru că nu se pot aloca mai muli bani din fonduri publice. Vor creşte mai mult asigurările decât abonamentele.
Fady Chreih, directorul executiv al Regina Maria
Este clar că o complementaritate trebuie să existe între stat şi privat. Sunt spitale care sunt extraordinare în ceea ce fac. Altele care ar trebui să îşi regândească poziţia, mă refer la cele de stat şi unele dintre cele nou apărute.
Ne-am concentrat foarte mult pe Bucureşti, dar am deschis clinici şi în afara Bucureştiului, am avut creştere, dar nu e o creştere uşoară. Se munceşte mult mai mult decât în anii anteriori pentru atragerea pacienţilor, pentru că nu sunt bani. Cu toate astea, deşi spuneam că ne consolidăm investiţiile şi nu mai facem altele, am deschis ieri o clinică în Piteşti şi încă două puncte de lucru în Bucureşti. Cu tot cu echipamente am investit cam 800.000 de euro în aceste deschideri.
Robert Şerban, directorul general al Gral Medical
Eu insist de câţiva ani că niciodată nu vom putea vedea o eficienţă a actului medical decât dacă îl urmărim din perspectiva beneficiului medical şi apoi al celui financiar.
Trebuie să vedem ce obţinem la final, după care să preţuim, apoi să vorbim despre preţul corect al serviciului medical. Abia după aceea putem spune că avem prea mulţi doctori sau asistente. Se face în zona medicală un sistem de transmitere a informaţiilor medicale? Pacienţii pleacă afară pentru că aici sunt doctori care nu lasă nimic în urma lor. Dacă şcoala medicală nu îşi pregăteşte medicii în sensul acesta, să lase ceva în urma lor, nu avem cum să îi păstrăm. Dacă nu ştim să ne promovăm doctorii, întotdeauna vor pleca oameni afară.
Carmen Orban, managerul Institutului Clinic Fundeni
Odată cu deschiderea registrului fără bază de rudenie a făcut ca pacienţii să se trateze tot la noi, dar vedem o solicitare de servicii medicale ultraspecializate.
Într-un an să faci 100 de proceduri de transplant de ficat, ajungem un caz la două-trei zile. Să nu uităm că anul acesta este primul în care pacienţii nu mai pleacă afară. Pacientul, dacă găseşte aceleaşi servicii şi la stat şi la privat, se duce unde e mai bine.
Cred că acesta este viitorul, să ne pliem pe ce se cere. Nu avem numai transplant hepatic, medular sau renal, dar avem pediatrie, hematologie. Cred că este important să vedem unde sunt nevoile. Sunt spitale care sunt finanţate, dar care nu oferă servicii de care este mare nevoie.
Mihai Marcu, preşedintele MedLife
BraŞov este probabil cea mai aglomerată piaţă de servicii medicale private după Bucureşti. Lupta este acerbă şi nu există finanţare suficientă. Probabil că va fi Clujul următorul centru important în viitorul apropiat.
Piaţa totală a abonamentelor medicale este de 45 mil. euro, plus/minus 10%. În total, există în jur de 400.000 de clienţi. Am făcut şi o cercetare naţională să vedem câţi abonaţi sunt. Erau 360.000 anul trecut.
Nu există nicio ţară în care asigurările private de sănătate au reuşit. Valorile sunt de 4 - 5% în zonele bune.
Liviu Drăgan, CEO al TotalSoft
Din zona privată am 99% din clienţi, din zona publică am doar două spitale. Clienţii mei sunt cei privaţi. Informatizarea unităţilor medicale private e diferită de cea din unităţile publice.
Per unitate, spitalele publice cheltuie mult mai mult decât cele private pe tehnologizare. Au fost lansate proiecte din fonduri UE pentru spitalele de stat, în care noi nu ne putem califica din cauza lipsei de experienţe în softuri medicale, după 15 ani în care am lucrat cu cei mai mari jucători din piaţa privată.
Iulia Teodorescu, Sales Manager în cadrul eMAG Corporate
Am dezvoltat o soluţie de finanţare pentru orice instituţie medicală privată pentru echipamente IT, de închiriere pe o perioadă de la unu la cinci ani.
Dacă se deschide o unitate nouă sau dacă se doreşte schimbarea unora vechi, trebuie trimisă doar o cerere şi noi trimitem o ofertă de închiriere, cu ratele de închiriere.
Practic, încercăm să dăm o mână de ajutor celor care se dezvoltă în privat, eliberând cash flow-ul jucătorilor. După trei ani, echipamentele trebuie schimbate.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 25.09.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
