Enrico Letta, fost premier al Italiei, omul ales să caute idei pentru ca UE să aibă un viitor, a vorbit la Gala ZF 2025 despre viitorul Uniunii Europene şi despre cum trebuie schimbat peisajul european pentru a putea face faţă avansului american şi chinez şi a deveni din nou competitiv la nivel mondial.
Vedeţi mai jos ce a spus la Gala ZF 27:
► Vreau să împărtăşesc câteva idei despre viitorul Uniunii Europene. În urmă cu doi ani, instituţiile europene au decis să încerce să înţeleagă mai bine de ce Europa este în urma SUA şi în urma mai multor ţări, şi care este problema lipsei de competitivitate a UE. A fost o perioadă complicată din cauza războiului şi a multor altor crize. Dar în realitate, problema înţelegerii lipsei de competitivitate este ceva ce atinge toate ţările europene, din Italia până în Suedia, din Finlanda până în România, din Portugalia în Franţa. De aceea ne-au rugat pe noi - nu ştiu exact de ce pe noi, doi italieni (n.red. Mario Draghi), probabil pentru că suntem foarte buni în crize şi în managementul crizelor - să facem două rapoarte despre viitor şi despre cauzele stagnării în Europa. Un prieten, şef al unei mari multinaţionale, mi-a spus mai demult că are o reţetă fantastică - când are o criză într-un stat în multinaţionala lui, nu e nicio problemă, pun un italian să se ocupe acolo. Dar, după ce criza s-a terminat, voi pune şef un german.
► Aceste două rapoarte erau unul raportat la piaţa comună şi unul pentru competitivitate. Al meu era cel pe piaţa comună, corelat cu cel al lui Mario Draghi.
Am decis să nu fac un raport top-down. Dar cu experienţa pe care am avut-o, am considerat că dacă voi călători prin Europa, să ascult, să înţeleg problemele - bottom up. Am încercat să nu înţeleg doar în Bruxelles, ci peste tot în Europa, cum să rezolv problemele şi cum să le înţeleg mai bine. Aşa că am călătorit peste tot în Europa timp de un an, peste 400 de întâlniri, multe ţări.
► Vă pot spune că am început prin a fi surprins de surpriză. În prezentarea raportului, este un punct cheie pe care aş vrea să îl împărtăşesc: când în ZF se prezintă situaţia din lume, de regulă se spune Europa, SUA, China. Lumea se împarte din punct de vedere economic în aceste trei blocuri. Dar dacă mergem mai adânc, dacă încercăm să înţelegem, vedem că aceasta este falsă. Parte din problemele noastre pornesc de la această imagine falsă - pentru că dacă vorbim de pieţe financiare, sau conectivitate, telecom, energie, există o piaţă comună de energie în Europa? Este o piaţă comună de telecom în Europa? Este o singură piaţă financiară în Europa? Cel puţin în aceste trei subiecte, nu suntem unul, suntem 27. Şi faptul că suntem 27 este legat de decizii pe care le-am luat în urmă cu 2-3 decenii şi am decis să rămânem fragmentaţi la nivel naţional în aceste trei mari domenii. A fost o decizie politică pe care am luat-o când lumea era diferită de lumea de azi. Este foarte simplu. Când piaţa comună a fost creată, în anii ‘80, ‘90, lumea era ”jumătate” din cât este astăzi. Cealaltă jumătate este restul lumii, nu Europa. Când piaţa comună a fost creată, din punct de vedere economic, Italia la fel de mare ca India şi China împreună. Astăzi, India şi China împreună sunt de 20 de ori mai puternice economic decât Italia.
► Aceasta este marea schimbare pe care am trăit-o în ultimii 30 de ani. Dar, pentru decizii politice, am decis să păstrăm piaţa comună doar pe jumătate integrată, fragmentată. Care decizii politice? Multe. Vă dau un exemplu, poate cel mai important dintre cele trei. De ce pieţele financiare sunt atât de fragmentate în Europa? E simplu, pentru că în anii ‘90, integrarea euro şi a politicii monetare în ţările europene de bază a fost atât de complicată, că am decis să amânăm adoptarea euro de către restul ţărilor. Şi am spus că pieţele financiare vor fi într-un pas ulterior al integrării. Apoi a venit criza financiară, apoi Brexitul - care a avut o influenţă negativă teribilă asupra integrării pieţelor financiare în Europa - apoi COVID, apoi acum suntem în această situaţia.
► Fragmentarea acestor pieţe din Europa ne obligă să spunem că, în realitate, suntem o singură piaţă în unele domenii - de exemplu piaţa comună este cunoscută ca piaţa celor 4 libertăţi: libertatea de circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalului, şi a oamenilor. Dar, în realitate, funcţionează la bunuri şi la oameni. Dar la servicii şi la capital, este extrem de complicat să ai o piaţă comună integrată. Pentru că am decis să dăm fiecărei ţări capacitatea să îşi protejeze sistemul. Asta înseamnă că nu avem capacitatea să scalăm şi nu putem lucra ca o entitate unică.
► Care sunt consecinţele? Poate acum 30 de ani era o decizie bună. Marile ţări europene erau şi mari la nivel mondial, lumea era mai mică, era diferit. Dar astăzi cred că este o decizie foarte proastă. De ce? Pentru că fragmentarea obturează scara şi capacitatea companiilor europene să fie suficient de mari să joace la nivel mondial. Şi dacă nu suntem suficient de puternici să concurăm la nivel mondial, care sunt consecinţele? Vom folosi servicii, bunuri şi unelte non-europene, oferite de companii care sunt suficient de mari, non-europene.
► Va provoc să vă gândiţi la viaţa noastră zilnică. Câte economii ale europenilor zboară către piaţa americană. De ce? Pentru că piaţa europeană este fragmentată, iar piaţa americană este una singură, mare, integrată, cu randamente bune. BCE spune că aproape 300 de mld. de euro merg spre astfel de bunuri americane în fiecare an - bani economisiţi de europeni, care sunt investiţi în piaţa americană, care întăresc companiile americane care revin în Europa şi cumpără cu banii noştri companii europene.
► Când spun că în sectorul financiar devenim o colonie a Wall Street-ului, nu e ceva negativ faţă de Wall Street, ci spun că noi suntem Europa, noi trebuie să devenim suficient de mari cât să ajutăm economiile reale cu finanţe europene.
► Să luăm un alt sector financiar, cum ar fi plăţile digitale. Noi în Italia nu vom plăti vreodată cu un card de credit francez. Francezii nu vor plăti niciodată cu un card de credit german. Germanii nu vor plăti cu un card de credit românesc. Şi toţi sunt fericiţi să plătească cu carduri de credit americane. Asta facem în fiecare zi, din cauza lipsei de amplitudine a serviciilor financiare europene.
► Orice produs american din finanţe porneşte American. Şi are acces imediat la toată piaţa americană. Şi având acces la piaţa americană înseamnă că eşti instant global. Nu contează că începi în Alabama, în Texas, în Florida, eşti american. Gândeşte-te la produsele lansate în Europa - o bancă, firmă de asigurări, un fond - primul paşaport este mereu cel naţional. Începi româneşte, începi italian, francez, etc. Dar dacă porneşti cu un paşaport naţional, primul tău obstacol nu va fi în China sau SUA, ci în ţara vecină, care va încerca să te blocheze, pentru că încearcă să îşi protejeze propriile tool-uri din acel sector. Gândiţi-vă ce se întâmplă cu privire la fuziunile dintre marile bănci europene. Aţi auzit de aşa ceva? Sunt 20 de ani de când nu am mai avut fuziuni mari, trans-naţionale. Avem acelaşi peisaj bancar. Care este consecinţa? Cea mai mare bancă americană este de 8 ori mai mare decât cea mai mare bancă europeană.
► Pe scurt, trebuie să creăm o piaţă comună şi trebuie să scalăm. Scalarea nu înseamnă că totul trebuie să fie un campion european, german sau francez. Scalarea spune că trebuie să creăm campioni europeni care să lucreze în întreaga piaţă europeană, pornind dintr-o ţară sau alta, dar dacă nu sunt la nivel de top ca dimensiuni, nici măcar IMM-urile nu vor putea să aibă succes. Câte IMM-urile lucrează cu marii campioni regionali? Multe.
► Marea noastră problemă acum este scalarea. Dacă nu vom putea face această scalare în telecom, energie, în pieţele financiare, consecinţa va fi colonizarea Europei, iar discuţia la Gala ZF 37 va fi dacă vrem să fim o colonie a SUA sau o colonie a Chinei.
►Trebuie să ştim astăzi că singurul mod în care putem să evităm această alegere este să adâncim integrarea europeană. Este un studiu de la FMI care ne spune că dacă integrăm şi reducem barierele din UE vom obţine un procent de competitivitate de 3 ori mai mare decât costul tarifelor împotriva UE. Nu este doar o problemă de ce putem face în restul lumii. Problema este de barierele interne. Şi nu e doar o problemă a dimensiunii pieţelor.
► În sectorul telecom se vorbea ”europeneşte”. În anii ‘90, în telecom totul avea lideri europeni la nivel mondial. Astăzi, situaţia este foarte diferită. De ce? Suntem 27 de pieţe. Fiecare ţară are 3-4-5 operatori. Sunt 80 de operatori în Europa. Ştiţi câţi clienţi are fiecare operator chinez în medie? Peste 400 mil. clienţi pentru fiecare operator. În SUA numărul este de 100 mil. În Europa, din cauza fragmentării, numărul mediu este de 5 milioane de clienţi. Poate suntem fericiţi cu această fragmentare, pentru că stăm protejaţi acasă, dar rezultatul este că suntem o colonie a ceva ce se întâmplă în afară, cu reguli care nu mai sunt decise în Europa. În loc să facem noi regulile jocului, am ajuns să ne conformăm regulilor făcute de alţii. Şi diferenţa este uriaşă.
► Pentru prima oară în istoria noastră, avem încă un corp - identitatea noastră digitală, informaţia pe care o avem în telefoanele mobile. Dacă cineva intră în telefonul tău mobil, ştie tot despre tine. Protecţia acestor date este fundamentală. Astăzi câştigă cine deţine date. Uitaţi-vă la diferitele moduri în care se gestionează această protecţie a datelor în diferite locuri ale lumii. E o diferenţă mare între ceea ce se întâmplă în Europa, în SUA şi ce se întâmplă în China. Nu e acelaşi lucru. În China, deţinătorul suprem de date este statul. În SUA, deţinătorul suprem de date este piaţa. Ei nu au prea multe reguli. În Europa, deţinătorul suprem de date este persoana. Şi pentru mine, asta este o mare realizare a modului în care Europa a gestionat drepturile omului.
► În Uniunea Europeană, modul în care am rămas în urmă are mai multe probleme majore - lipsa de simplificare, birocraţia şi dificultăţile vieţii de zi cu zi.
Fragmentarea nu este doar verticală, energie, telecom, pieţe financiare. Este o problemă de fragmentare care este orizontală.
Dacă vreţi, cu serviciile sau produsele voastre, să mergeţi peste tot în Europa şi să exploraţi piaţa comună, aveţi o problemă - fiecare ţară are propria lege a corporaţiilor. Şi dacă mergeţi în ţări cu sistem federativ, aveţi de asemenea şi legi regionale. Câţi bani trebuie să cheltuiţi pentru a gestiona aceste diferenţe? Şi câţi bani pierdem pentru că firme din afară nu vor să intre în Europa din cauza acestei fragmentări şi a lipsei simplificărilor.
► În raportul meu, un alt punct pe care l-am ridicat este această propunere: nu vreau să deschid cutia pandorei a eliminării celor 27 de legi corporative sau a reformelor instituţionale care sunt atât de complicate. Astăzi, avem nevoie de soluţii pentru prezent. Soluţia cu care am venit a fost crearea unui ”al 28-lea” stat virtual, cu propriile reguli, simple, dedicate unor probleme. De exemplu, una dintre ideile mele era legată de startup-uri. Câte startup-uri avem în Europa? Câţi tineri pornesc cu idei strălucite, fac primii 2-3 paşi în Europa, apoi sar în SUA, pentru că e singura şansă de a face rost de bani şi a găsi un ecosistem care nu are o aversiune la risc. Dar, dacă am crea un al 28-lea stat virtual, cu propriile reguli, simple, cred că ar putea fi regele simplificării.
► Am ajuns aici cu speranţă. Cea de-a 5-a libertate se adaugă la cele 4 deja menţionate, şi referă la libertatea în inovaţie, intalgibilă, care ne lipseşte. Vestea bună este că instituţiile europene au început să ia problema lipsei de competitivitate în serios şi nevoia să aibă soluţii.
► Politicile fără un termen limită sunt dezbateri academice. Dacă vrem politici eficiente şi implementate, trebuie să punem un deadline. Consiliul European a decis să pună termenul ţintă 2028, ca până atunci să finalizeze integrarea statelor rămase pe dinafară şi să introducă cel de-al 28-lea stat virtual şi a 5a libertate. Cred că asta este o provocare mare pentru noi, dar şi o mare oportunitate.
Nu este doar un subiect pentru politicieni, este şi jobul vostru - să fiţi vocali şi să cereţi să fie luată în serios. Trebuie să spuneţi că fără deciziile luate în această direcţie, UE va fi jumătate din ceea ce avem nevoie. Iar dacă nu vom reuşi să devenim competitivi, oameni s-ar putea întreba dacă Uniunea Europeană este într-adevăr ceea ce avem nevoie.
► Această este cea mai mare misiune pentru viitor - să repatriem joburi, capital şi să mobilizăm energia în UE, eliminând graniţele dintre pieţele noastre şi creând o identitate economică, industrială şi financiară. Nu este doar necesar, dar este urgent. Acest deadline de 2028 este o oportunitate uriaşă, pentru noi toţi.
