Doamnelor şi domnilor, bună seara!
În fiecare zi de conferinţă sau de eveniment, când văd ochii aţintiţi pe scenă ai zecilor sau sutelor de invitaţi, mă întreb – oare ceea ce urmează să spunem noi aici este relevant? Oare chiar ne ridicăm la înălţimea interesului celor care conduc afaceri cu zeci, cu sute de angajaţi, cu sute de milioane de euro venituri şi au tranformat România în aceşti ani?
Intrând apoi în subiectele de dezbatere, îmi dau seama ce nevoie, ce mare nevoie există în oricare dintre noi: de verificare a unui sens, de a înţelege un context, de a privi înainte.
Anul trecut v-am întrebat: sunteţi gata să mergeţi în organizaţiile voastre să cereţi votul colegilor dumneavoastră? Sunteţi şi liderii informali ai firmelor pe care le-aţi înfiinţat sau le conduceţi? Şi în mai puţin de o lună, s-a văzut cât de pertinentă a fost această temă! Nu vrem să ne amintim de sfârşitul lui noiembrie 2024...
România a strâns rândurile în acest an pe care nu-l credeam posibil, după aproape 15, 20, 35 de ani de transformări aparent ireversibile. Dar a strâns rândurile ca o armată care se retrage, dar îşi apără steagul, îşi apără stindardul.
Şi astăzi îndrăznesc să afirm, în acest nou loc care ne găzduieşte Gala 2025: suntem aici cu dumneavoastră de atâţia ani pentru că Ziarul Financiar este steagul businessului românesc. „Iară flamura cea verde se înalţă an cu an...“, spunea poetul.
Aveţi un steag în organizaţia dvs? În armată, este desemnat un port-drapel. Dvs l-aţi desemnat? Credeţi că întâmplător firmele, familiile nobiliare au un blazon? Dincolo de alinierea de business, de competenţe şi de obiective, o organizaţie nu funcţionează dacă nu vede steagul fluturând în vânt în faţa ei. Businessul româneasc s-a adunat sub steag în acest an de restrişte, şi pericolul nu a trecut. Prima pagină a Ziarului Financiar vine pentru dvs în fiecare zi cu investiţii, cu un orizont, cu soluţii pentru a merge, pentru a privi mai departe.
Acesta este steagul nostru, al vostru de 27 de ani. Pe cer mai pot flutura şi alte flamuri, dar pentru fiecare e important să-şi găsească un stindard sub care să se alinieze, în care să creadă, pentru care să lupte! Ce frumos este când vedem paradele şcolilor sau echipelor sportive, fiecare cu steagul său. Ce satisfacţie pentru România că de 18 ani drapelul său flutură alături de cel al Uniunii Europene!
Vă mărturisesc că de o săptămână mă gândesc să aduc această metaforă pe scenă, dar am devenit decis când am căutat ce înseamnă Bayraktar în turcă, după incursiunile furioase ale bosniacului Bajrakterevici cu numărul 20 de sâmbătă seară care ne-a dat Naţionala de fotbal peste cap. Ce credeţi? „Purtătorul de steag, stegarul“. E un semn, mi-am zis. De asta avem nevoie azi. De asta are România nevoie azi. De un purtător de steag!
Şi dacă Ziarul Financiar este steagul de business al României, atunci stegarii săi sunt colegii mei din redacţie care în fiecare zi caută să vă dea perspectiva şi încrederea. Le dedic lor acest speech şi le mulţumesc pentru aceşti ani de luptă zilnică: Dana, Iulian, Ramona, Liviu, Eduard, Claudia, Mircea, Roxana, Cristina, Bogdan, Alina, Mirabela, Mădălina, Miruna, Laurenţiu, Georgiana, Alexandra, Bogdan, Cătălina, Adrian, Ioana, Alexandra, Ştefan, Alexandru, Iulian, Valeriu, Cristina, Roxana, Ela, Vera, Cristi şi restul colegilor din organizaţia ZF.
Aplauze pentru stegarii Ziarului Financiar, pentru cei care vă inspiră să credeţi în fiecare zi că totul este posibil! La mulţi ani ZF!
