O serie de transformări structurale (schimbări în economia globală, tranziţiile legate de climat, digitale şi demografice) au dus la apariţia unor noi divergenţe teritoriale la nivel de UE. Un fenomen deosebit de îngrijorător în acest sens este cel al regiunilor blocate în „capcane de dezvoltare“, scrie Enrico Letta în raportul său „Mult mai mult decât o piaţă“.
Regiunile respective înregistrează perioade îndelungate de creştere redusă sau negativă, creşteri slabe ale productivităţii şi un nivel redus al creării de locuri de muncă sau chiar pierderi de locuri de muncă. Multe dintre acestea se regăsesc în state membre cu venituri medii sau chiar ridicate, şi nu se numără astfel printre principalele beneficiare ale fondurilor de coeziune.
Lipsa de oportunităţi economice din aceste regiuni este adesea agravată de lipsa accesului la servicii de interes general, cum ar fi serviciile de sănătate şi educaţie sau a infrastructurilor de bază. Acest lucru creează un cerc vicios, limitând oportunităţile economice şi sporind riscurile de sărăcie şi excludere socială.
Agravând această situaţie, filosofia actuală a pieţei unice nu rezonează cu cetăţenii care locuiesc în aceste zone. Când ne gândim la libertatea de mişcare, o vedem adesea ca pe o oportunitate, însă trecem cu vederea barierele semnificative din viaţa reală cu care se confruntă mulţi dintre aceştia, cum ar fi vârsta, lipsa competenţelor, obligaţiile de solidaritate intergeneraţională, deţinerea unei locuinţe sau ataşamentul emoţional şi efectele „exodului creierelor“.
Orice efort de reformare a pieţei unice este menit eşecului în lipsa unei abordări adecvate a nevoilor şi provocărilor cu care se confruntă locuitorii din aceste regiuni aflate în declin, scrie Letta.
Deşi UE nu poate garanta niveluri de trai şi oporunităţi economice absolut egale la nivelul întregului bloc, eforturi mai mari ar trebui făcute pentru a ajuta toate teritoriile şi cetăţenii să se bucure de beneficiile integrării pieţelor.
Există argumente solide pentru o implicare mai puternică a UE pentru a ajuta aceste regiuni să scape din capcanele de dezvoltare, potrivit lui Enrico Letta. Cei care locuiesc în regiunile respective se percep drept perdanţi în procesul european de integrare.
În plus, lipsa dezvoltării regiunilor respective reprezintă o pierdere economică pentru întreaga piaţă unică.
