Investiţia în irigaţii a fost prinsă în planul de buget făcut anual de managerii de ferme în ultimii cinci ani, mai ales în zonele în care există infrastructură principală, de teama secetei. Însă, în timp ce mediul privat s-a adaptat schimbărilor climatice, autorităţile întârzie să-şi îndepli­nească sarcinile, în unele cazuri, potrivit agricultorilor.

Cămara Pogană, un mic procesator de fructe şi legume fondat de familia Pogan în urmă cu circa şapte ani, a ajuns de la un mic magazin pe Transalpina să distribuie dulce­ţuri, uleiuri, zacuscă şi alte pro­duse în toată ţara, prin inter­me­diul magazinului online pro­priu, cât şi prin intermediul bă­căniilor din Alba, Cluj, Sibiu, Vâlcea, Suceava sau Bucureşti.

Cooperativa Agricolă Fermierul Moroşan, formată din cinci membri, dintre care trei activi, cultivă tomate bio pe o suprafaţă de circa două hectare în două sere şi livrează întreaga producţie în reţelele de magazine Lidl şi Kaufland. Anual, producţia ajunge anual la circa 23 kg/mp.

Băltirile au fost înlocu­ite de secetă, deşi în urmă cu cinci ani fermierii români din jude­ţul Vrancea nu ar fi prevăzut acest lucru, însă impactul schimbărilor clima­tice asupra agriculturii se vede în teren.

În prezent este tot mai greu să găseşti un tractor mecanic fără tehnică avansată, iar cele performante, care sunt dotate cu GPS ori camere video, ajung până la 1 milion de euro.

Naturleg Organic Farming, o fermă de familie care lucrează o suprafaţă de circa 500 de hectare, din care aproape 60 de hectare o reprezintă legumele, în locali­tatea Valea Ciorii din judeţul Ialomiţa, vrea să atragă fon­duri europene pentru un proiect de investiţii de 3 mili­oane de euro în depozitarea şi condi­ţionarea legumelor, pentru a creşte prezenţa în super­marketuri.

Suprafaţa întinsă de teren arabil a României (peste 8 mil. ha), poziţia de frunte pe piaţa cerealelor şi oleaginoaselor din UE (se află în primele cinci locuri la porumb, floarea-soarelui şi grâu), piaţa internă uriaşă în ceea ce priveşte consumul populaţiei, sau tradiţia în sectorul agricol şi în producţia de alimente, sunt doar câteva dintre punctele tari pe care România le are. Ele au fost enumerate de Sebastian Metz, general manager & board member al consiliului de administraţie al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germane (AHK România), în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

Tot mai multe companii din România încep să practice agricultură regenerativă, care presupune efectuarea unui număr minim de lucrări asupra solului sau chiar deloc, aşa cum se făcea în urmă cu sute de ani când plugul nu exista, pentru a păstra apa, dar şi azotul în sol, astfel încât să stocheze carbonul, în loc să-l emită în atmosferă şi să polueze.

Peter de Boer, membru în Consiliul de Administraţie şi manager, DN AGRAR, spune că grupul, în prezent cel mai mare crescător de vaci de lapte din România, se uită după achiziţia unei ferme sau chiar două ferme, în special cu 1.800 de capete, însă nu sunt multe ferme de acest gen în România.

Grupul Maxagro, o afacere antre­pre­no­ri­ală pusă pe picioare acum 30 de ani de fraţii Zifceak şi care astăzi are o su­pra­faţă cultivată de pes­te 10.000 de hectare în ves­tul ţării şi are una dintre cele mai mari ferme de vaci de lapte din Banat, are un buget de investiţii de circa 5 mili­oa­ne de euro în acest an, sumă care va susţine dezvoltarea divi­ziei de zootehnie.