ZF Agropower 2021. Reabilitarea infrastructurii principale de irigaţii presupune investiţii de 10-15 miliarde de euro, de 2-3 ori mai mulţi bani decât a cerut România pentru acest sector prin PNRR

„Avem o pierdere a apei de aproximativ 50% pe canalele de irigaţii şi trebuie să ajungem la un randament de 82-83%. Lucrările se derulează, dar greoi.“

Pentru a reabilita infrastructura principală de irigaţii, amenajată pentru o suprafaţă de 3 milioane de hectare, sunt necesare investiţii de 10-15 miliarde de euro, de 2-3 ori mai mulţi bani decât a cerut România pentru acest sector prin PNRR, susţine şeful Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare, instituţie care se ocupă de gestionarea infrastructurii principale de irigaţii. El a fost prezent în cadrul ediţiei din 24 mai a emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania, Penyy şi Microsoft.

„Vorbim de investiţii de 10-15 miliarde de euro pentru a putea reveni la suprafaţa pe care o avea România înainte de 1990, de 3 milioane de hectare“, a spus Ştefan Constantin, director general al Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF).

El a menţionat că în prezent România are o suprafaţă irigabilă de 1 milion de hectare, iar pentru 2021 s-au făcut contracte pentru o suprafaţă de 753.000 de hectare. „În momentul de faţă am început să umplem canalele şi să deservim fermierii acolo unde sunt solicitate şi depuse contractele de apă“, a întărit acesta.

La finalul anului 2020, România ar fi trebuit să aibă o suprafaţă reabilitată de 2 milioane de hectare, având un buget de investiţii de 1 miliard de euro prin Programul Naţional de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigaţii din România.

„Alocările financiare prin acest program au fost foarte mici, în funcţie de puterea bugetului, şi până la momentul actual se ridică la aproximativ 150-160 de milioane de euro. Anul acesta alocarea financiară este de 60-70 de milioane de euro. Sunt pornite 49 de şantiere în zona de sud a ţării. La data de 31 decembrie 2020 au fost închise şantiere în 17 amenajări, care deservesc 200.000 de hectare. Anul aceasta am prevăzut închiderea a încă 18 şantiere“, a mai spus Ştefan Constantin.

El afirmă că investiţiile sunt necesare, deoarece în prezent există o pierdere a apei de aproximativ 50% pe canalele de irigaţii. „Avem obligaţia să ajungem la un randament de 82-83%. Lucrările se derulează, da greoi.“

Directorul general al ANIF spune că este optimist în ceea ce priveşte reabilitarea infrastructurii de irigaţii, aşteptând aprobarea Comisiei Europene pentru bugetul de 4 miliarde de euro pentru infrastructura principală de irigaţii prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), cu toate că aceasta a respins iniţial programul României.

„S-au solicitat clarificări şi răspundem la tot ce este neclar pentru membrii Comisiei. Sunt optimist şi cred că oamenii noştri care negociază îşi dau seama de importanţa sectorului de îmbunătăţiri funciare, de importanţa irigaţiilor“, a precizat el. Acesta a adăugat că proiectul României, analizat de o instituţie a Comisiei Europene, este „cel mai verde depus de o ţară prin PNRR“, cu un grad de prietenie cu mediul de 67%. 

„Aştept cu nerăbdare să depun proiecte (prin PNRR – n.red.), să am apă la capul locului, să îmi cresc randamentele, să-mi cresc veniturile, să-mi diversific producţia“, a spus Gheorghiţă Corbu, asociat şi director general al Legam Agro, care se ocupă cu producţia de cereale în judeţul Constanţa. El a fost anterior director general al Agenţiei SAPARD, prin care s-au accesat fonduri europene după intrarea României în UE, dar şi consilier al miniştrilor Agriculturii Achim Irimescu şi Petre Daea.

Antreprenorul crede că în prezent există o lipsă de abordare strategică în România şi totul se gândeşte tranzacţional. „Trebuia ca irigaţiile să constituie un obiectiv naţional“, a afirmat Corbu.

„Am cerut prin asociaţie un dialog cu ministrul Agriculturii, ca să-i spunem problemele noastre, şi nu ne-a primit. (...) Toată infrastructura de irigaţii din zona noastră trebuie refăcută cap coadă. În primul rând, nu mai avem nicio conductă bună. Avem apă la 20 km, în Valea Mostiştei, şi nu putem lua apă“, a spus Valentin Popa, fermier din judeţul Călăraşi.

Acesta spune că nu poată să facă investiţii în echipamente proprii de irigaţii, cu investiţii din bani de la bănci cu credite pe 3-4 ani, dacă nu are apă. „Anul trecut am vrut să fac puţuri forate, dar nu am primit autorizaţie de la Apele Române şi nu poţi scoate mai mult de 15 metri cubi/oră şi nu mă avantaja. În plus, un puţ forat la o adâncime mare pleacă de la 150 de euro/ metru liniar“, a mai afirmat Popa.

„Dacă am avea irigaţii, nu ar mai exista pierderi, nici din partea fermierilor, nici din partea statului. (...) România ar avea la dispoziţie alte surse de a finanţa reabilitarea infrastructurii de irigaţii, dacă nu ia bani prin PNRR. Văd că guvernul spune că ne îndreptăm spre o creştere economică de 7%, ar fi deci 10 mld. euro în plus la  bugetul statului. Statul ar putea finanţa, astfel, acel program naţional pentru reabilitarea sistemului de irigaţii din bugetul public. Însă, trebuie să exist şi voinţă politică“, a mai spus Gheorghiţă Corbu.

 

Ştefan Constantin,

director general, ANIF

► Anul trecut am repus în funcţiune staţii de pompare care nu au mai funcţionat de zeci de ani de zile în judeţul Călăraşi, în judeţul Tulcea şi în judeţul Giurgiu. Ca urmare a acestor lucrări de reparaţii, fermierii care şi-au cumpărat prin credite bancare instalaţii de udare şi le-au instalat în câmp şi săptămâna trecută au primit apă pe canale.

► Avem o pierdere a apei de aproximativ 50% pe canalele de irigaţii. Avem obligaţioa să ajungem la un randament de 82-83%.

► Marile exploatări sunt în sudul ţării şi împingem apa de la Dunăre în amonte, asta a fost structura iniţială. Să facem acum o schimbare de paradigmă pentru a avea alte resurse de apă sunt costuri enorme.

 

 

Gheorghiţă Corbu,

director general, Legam Agro

► De la organizare în teritoriu şi până la a avea apă pe canalul de irigaţii, statul ar trebui să ne plăteasca costurile de administrare ale unei organizaţii de utilizatori de apă. Dacă întârzie mai mult de doi ani de zile, cred ca nu va mai avea rost sa ne mai susţinem. 

► Sunt zone prioritare şi cu risc de aridizare ale României.

Aici trebuie prioritizate nvestiţiile în sistemele de irigaţii. Constanţa avea la un moment dat circa 500.000 ha care se irigau. Acum, nu ştiu dacă se irigă 10.000 ha. 

► Israelul îşi poate asigura apă şi au făcut demersuri în acest sens „de foame“. În România încă nu e „foame“. Din fericire pentru noi, avem teren agricol foarte bun, avem condiţii bune de producţie şi dacă plouă, şi dacă nu plouă.

 

Valentin Popa,

acţionar Valentin Popa PFA

► Toată infrastructura de irigaţii din zona noastră trebuie refăcută cap coadă. În primul rând, nu mai avem nicio conductă bună. Avem apă la 20 km, în Valea Mostiştei, şi nu putem lua apă.

► Anul trecut am vrut să fac puţuri forate, dar nu am primit autorizaţie de la Apele Române şi nu poţi scoate mai mult de 15 metri cubi/oră şi nu mă avantaja.

În plus, un puţ forat la o adâncime mare pleacă de la 150 de euro/ metru liniar. 

► Orice îmbunătăţire adusă în fermă este importantă, dar degeaba avem tehnologie dacă nu avem apă. Fermierii se confruntă cu lipsa sistemului de irigaţii. Apa este singura pretenţie pe care o au fermierii.