ZF Agropower. Agrocoroama, afacere de familie din Timiş, trece la nivelul următor: investeşte 2,5 mil. euro într-o nouă fermă şi încă 1 mil. euro într-o fabrică proprie, parte dintr-un plan de integrare pe lanţul scurt, sub brandul La Otilia

♦ „Avem lanţul închis, adică de la furcă la furculiţă“.

Într-un context în care efectivele de vaci de lapte din România scad constant, iar circa 60% din laptele procesat în fabrici provine din import, Agrocoroama, o afacere de familie din Parţa, judeţul Timiş, mizează pe producţia locală şi face un pariu curajos: investeşte 2,5 milioane de euro într-o nouă fermă de bovine, prin care îşi dublează numărul de animale şi pregăteşte o altă investiţie într-o fabrică de procesare de 1 milion de euro, prin care vrea să ajungă la cât mai mulţi consumatori din vestul ţării cu brandul La Otilia.

„Dacă punem pe foaie lucrurile, ar trebui să meargă bine investiţia. Investiţia pe care o facem acum se ridică la aproape 2,5 milioane de euro, iar aportul propriu este de 35%. Este destul de greu de susţinut, dar când te gândeşti că primeşti de la Uniunea Europeană 1,8 milioane de euro, atunci merită să mergi înainte“, a spus Valentin Coroama, administrator al companiei Agrocoroama, prezent la emisiunea ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania.

Pentru ferma de vaci, Agrocoroama are deja a semnat proiectul pe fonduri europene, care prevede construirea unui adăpost nou pentru 150 de capete şi dotarea acestuia cu roboţi de muls, necesari într-un sector care se confruntă cu un deficit major de forţă de muncă. „Se spune că meseria de miner e cea mai grea, dar eu cred că e cea de crescător de vaci de lapte – o activitate fără pauză, 365 de zile pe an, indiferent de vreme sau sărbători“, a explicat fondatorul. Din acest motiv el crede că au renunţat şi unii crescători de vaci din România la această activitate.

Planul lui Coroama este ca noua fermă de bovine, care o să adăpostească 150 de vaci de lapte, să aibă o producţie zilnică de cel puţin 34 de litri per cap de animal. Un astfel de randament ar permite acoperirea costurilor de cofinanţare ale proiectului şi ar aduce un profit operaţional sustenabil pe o perioadă de aproximativ zece ani. După această etapă, când investiţia va fi amortizată, fondatorii iau în calcul fie extinderea capacităţii, fie dezvoltarea unor noi direcţii de afaceri în jurul fermei. Mai mult, în viitorul apropiat vor să extindă capacitatea de procesare.

„Planul nostru pe viitor este acela să procesăm. Astăzi, procesăm cantitatea de lapte obţinută de la ferma noastră. Avem lanţul închis, adică de la furcă la furculiţă. Ne vindem produsele într-un magazin specializat în Timişoara şi prin pieţe volante şi rulote mobile. Avem un alt proiect pentru o fabrică de lapte care să fie situat lângă această fermă care se va construi. Acest proiect se ridică undeva la 1 milion de euro, dar prima dată trebuie să trecem de faza aceasta cu cu ferma de vaci. Locuind lângă Timişoara, la 15 kilometri, avem o piaţă de desfacere destul de bună şi ne-ar permite să continuăm pe acest model“, a explicat Valentin Coroama.

Valentin Coroama împreună cu fratele său se ocupă de partea de agricu­ltură – cultura de cereale şi oleginoase, de producţia de lapte şi de ferma de animale, o afacere începută de tatăl lor în urmă cu mai mulţi ani. Valentin Coroama coordo­nează, în plus, şi partea de dezvoltare, adică se implică atunci când e vorba de extinderi, construcţii noi sau alegerea echipa­mentelor.

În schimb, procesarea şi comercializarea produselor lactate sunt gestionate de soţia sa, cea care a dat şi numele brandului sub care sunt vândute produsele: La Otilia.

Coroama a observat un interes tot mai mare din partea consumatorilor pentru produse locale şi cât mai puţin procesate, iar acest lucru le-a oferit un avantaj în vânzarea directă pe pieţele din jurul Timişoarei. Pentru a fi mai aproape de client, au început să folosească rulote mobile autorizate, eliminând astfel intermediarul şi reuşind să păstreze un preţ corect pentru ambele părţi. Totuşi, se lovesc de bariere administrative: în unele localităţi nu sunt primiţi sau sunt priviţi cu suspiciune, deşi modelul funcţionează bine în alte ţări europene, precum Germania sau Italia. În Timişoara, o piaţă volantă funcţională este la Direcţia Agricolă, dar antreprenorul vede nevoia de extindere, mai ales într-un oraş atât de mare, unde consumatorii îşi doresc contactul direct cu producătorii.

 

Cum a pornit Agrocoroama?

„Născându-mă în mediul rural, agricultura a fost una dintre activităţile pe care puteam să le fac. Tatăl meu a fost lucrător mecanizat la fostul CAP. După revoluţie, a cumpărat un tractor, a început să lucreze teren agricol şi şi-a cumpărat câteva vaci, iar de acolo a început totul. Adică era singura meserie pe care am învăţat-o de mic şi de-a lungul vieţii am căutat să o perfecţionez pe cât pot. După aceea s-a transformat într-o afacere“, a explicat Valentin Coroama.

De când s-a alăturat afacerii începute de tatăl său, a crescut numărul de animale de la 30 la 150 de capete, a introdus tehnologii moderne, tipuri noi de furaje şi a adaptat procesele la dimensiunea actuală a fermei.

„Pentru partea de cereale avem 480 de hectare teren arabil. Pe acestea cultivăm porumb pentru siloz, adică furaj pentru animale, care asigură de pe 80 de hectare hrana pentru efectivul de 150 de capete. Mai avem porumb pentru boabe, floarea-soarelui, grâu şi rapiţă“, a menţionat el.

Porumbul a fost foarte afectat anul trecut şi acum trei ani în vestul ţării, dar acest lucru i-a determinat să reducă costurile. După ce s-au confruntat cu pierderi în sezoanele trecute, fondatorii Agrocoroama au decis să reducă riscurile printr-o strategie mai prudentă: investiţii mai mici pe hectar, culturi mai simple şi o tehnologie de bază, care să limiteze cheltuielile. Suprafeţele cultivate cu porumb au fost reduse, iar până acum anul agricol arată promiţător în vestul ţării, cu precipitaţii bune şi o răsărire aproape perfectă. La grâu, însă, se înregistrează pierderi, cauzate de un val de temperaturi negative survenit după aplicarea primului tratament fungicid. Fermierii speră ca ploile recente să ajute la compensarea acestor pagube.

„Cu irigaţiile este o discuţie întreagă. Aud de multe ori oameni care, probabil, nu sunt specialişti în domeniu, dar spun că ar trebui că ar fermierii să investească în irigaţii. Este foarte greu, mai ales dacă terenul este în arendă. Nu poţi face o investiţie atât de mare că poate peste o anumită perioadă sau vine un fermier care poate oferi o arendă mai mare pe acel teren şi îl vei pierde şi investiţiile de acolo. Aceste investiţii nu le poţi face dacă nu eşti sigur că terenul acela va rămâne la tine 10-15 ani sau poate chiar mai mult să justifice investiţia aceasta“, a precizat el.

Pentru Agrocoroama, aflată la mai puţin de 15 km de Timişoara, extinderea oraşului şi dezvoltarea infrastructurii, inclusiv centura de ocolire care traversează unele parcele lucrate, fac aproape imposibilă investiţia în irigaţii. Multe dintre terenuri sunt închiriate pe doar un an, deoarece proprietarii speră la schimbarea destinaţiei şi o eventuală vânzare mai profitabilă. Apoi, în judeţul Timiş, terenurile agricole sunt extrem de greu de cumpărat, iar singura variantă reală rămâne achiziţia prin drept de preempţiune asupra suprafeţelor deja lucrate. „Dacă lucrezi 480 de hectare, poate ai o şansă să cumperi câte ceva când apare la vânzare. În rest, doar dacă un alt fermier îşi vinde toată exploataţia“, explică fondatorul.

În vest, terenurile sunt cumpărate de către investitori străini, precum italieni, nemţi sau olandezi, dar acest lucru este bun, crede Coroama. „Competitivitatea a scos ce este mai bun din noi, pentru că noi trebuia să concurăm cu capitalul străin din zonă, care venea şi cu tehnologii. Puterea exemplului ne-a făcut să avansăm, să devenim competitivi şi fermieri de succes. Astăzi, sunt foarte mulţi fermieri români care lucrează la fel de bine ca în Germania sau poate chiar mai bine, pentru că afacerile agricole din România sunt mult mai tinere şi au utilaje de ultimă generaţie“, a menţionat el.

Compania Agrocoroama a încheiat anul 2024 cu o cifră de afaceri de 1,2 milioane de lei, de peste două ori mai mare decât în anul precedent, şi un profit net de 700.000 de lei, dublu faţă de 2023, potrivit datelor publice. În Timiş, concurează cu afaceri precum Maxagro, care are atât producţie de cereale, cât şi fermă de vaci de lapte, dar de o dimensiune mult mai mare, dar şi cu Bardeau Holding, care, de asemenea, are fermă vegetală şi zootehnică.