ZF Agropower. Cooperativa Agricolă Plaiuri Întorsurene cu 16 crescători mici de ovine şi bovine trece de la agricultura de subzistenţă la valoare adăugată: cu 1,2 mil. euro din fonduri europene şi 200.000 euro din subvenţii pe păşuni, face un abator în Covasna, gata în decembrie

La Floroaia, un sat din Întor­su­ra Buzăului (jud. Covasna), 16 cres­că­tori de ovine şi bovine şi-au unit forţele într-o cooperativă pentru a trece de la agricultura de subzistenţă la valoare adăugată. Cu 1,4 milioane de euro, bani proveniţi din subvenţii şi fonduri europene, construiesc un abator, care va fi gata în decembrie.

„Principala noastră sursă de venit sunt nişte subvenţii pe păşuni, care au fost deţinute de mai multe persoane, iar viziu­nea a fost să cumulăm a­ceste su­prafeţe şi banii pe care îi în­ca­săm, să-i investim într-un abator şi să dăm plusvaloare banilor respectivi. (...) Am ac­cesat şi fonduri europene, unde noi venim cu 10%, adică 1,2 milioane de euro sunt nerambursabili, iar până la 1,4 mi­lioane de euro este partea noastră“, a spus Adrian Stroie, director executiv al Cooperativei Agricolă Plaiuri Întorsurene, pre­zent la emisiunea ZF Agropower, un proiect sus­ţi­nut de Banca Transilvania şi Penny.

Adrian Stroie este medic veterinar de profesie şi a lucrat mai mulţi ani în Anglia. Întors acasă, îşi doreşte să dezvolte agricultura de subzistenţă şi are încredere în formele asociative. În Covasna el spune că sunt încă destui crescători de oi şi de vaci, deşi în România numărul acestora scade atât în cifre, cât şi în efective, iar el crede că agricultura de subzistenţă va dispărea treptat, dar afacerile de familie, fermele mici şi medii, pe care le-a văzut şi în Anglia, au viitor. De aceea a încurajat micii fermieri să se asocieze şi prin cooperativă să transforme activitatea zootehnică într-o sursă de venit mai mare decât pentru traiul zilnic.

Acum, crescătorii de animale se descurcă să îşi susţină familiile, pentru că vând miei primăvara de Paşte, trimit oi la export, comercializează puţină carne oaie la piaţa locală şi vând lapte. Totuşi, el consideră că acest segment ar putea fi dezvoltat mai bine dacă fermierii s-ar concentra doar pe creşterea animalelor, iar cooperativa s-ar ocupa de producţia de carne şi vânzarea sa, aşa cum se întâmplă în vestul Europei.

„Toate contractele sunt încheiate şi achitate în avans pentru abator. În principiu, este de capacitate mică, mixt, de maximum şase UVM-uri (unitate vită mare - n. red.) pe zi, de sacrificat. Avem în proiect prevăzute şi maşini de colectare a animalelor de la membri şi de livrare a carcase, care trebuie să ne vină. Estimez că o să se termine proiectul pe 31 decembrie, cum este în acte“, a mai spus Adrian Stroie.

El spune că mai întâi vor produce carne de vită şi că în cooperativă există şi crescători de Black Angus, rasă recunoscută pentru carnea de foarte bună calitate. Mai mult, pajiştile sunt certificate ecologic, iar Stroie consideră că flora montană şi mediul natural contribuie la calitatea şi gustul cărnii.

Abatorul fiind mixt, poate procesa şi carne de oaie. În prezent, consumul de carne de miel şi oaie este mai ridicat în perioada sărbătorilor pascale, dar Strie speră ca pe viitor să producă carcase de calitate. El este optimist că treptat se poate crea o piaţă pentru aceste produse şi, dincolo de clienţii direcţi, cooperativa va merge către HoReCa.

Adrian Stroie crede că românii vor înţelege tot mai mult că mâncarea ecologică este sănătoasă, însă producţia ecologică reprezintă o provocare, pentru că nu se găsesc oameni dispuşi să stea patru luni la păşunat şi transhumanţă cu ovinele. În plus, condiţiile meteorologice influenţează mult activitatea. Chiar dacă primăvara a fost ploioasă, în vară anumite surse de apă pentru animale au secat, efect al schimbărilor climatice. Astfel, crescătorii au fost nevoiţi să meargă cu animalele în locuri mai îndepărtate pentru a găsi apă, deoarece unele izvoare au dispărut complet şi chiar păşunile s-au uscat.

Mai mult, chiar dacă oieritul este o cultură românească tradiţională, transmisă din moşi-strămoşi, el a povestit că ceea ce făceau străbunicii lui nu mai există astăzi. În prezent, procesul este tehnologizat, oile şi vacile trebuie să fie mulse de roboţi în lipsa forţei de muncă, care necesită investiţii mari. Continuarea practicilor de acum 100-200 de ani nu este realistă în 2025, a subliniat acesta.

Astfel, pentru a menţine activitatea zootehnică pe care a moştenit-o şi care asigură hrana rapidă şi sănătoasă, Adrian Stroie consideră că trebuie ca românii să acceseze fonduri europene. În opinia sa, fondurile europene sunt o oportunitate de sprijin, iar „ca cetăţean al României, este important să te implici activ, să ceri îndrumare şi să găseşti modalităţi de a aduce resurse suplimentare în gospodărie“.