ZF Agropower. Emil Florescu, un pomicultor din Argeş cu tradiţie în producţia de prune, a dus ţuica „Doi ochi albaştri“ din Cuca la Muzeul Ţăranului Român şi Muzeul Satului din Bucureşti

Emil Florescu, fondator al Florescu Emil PFA, pro­du­cător certificat ecologic de prune, cu livezi în comunele Cuca şi Danicei din judeţul Argeş, a reuşit să ducă ţuica „Doi ochi albaştri“ sau „Ochii lui Dobrin“ la Muzeul Ţăra­nului Român şi Muzeul Satului din Bucureşti, însă spune că publicul nu este obişnuit să o cumpere.

„Am avut marea şansă sau marele noroc să fiu primit la Muzeul Ţăranului şi la Muzeul Satului cu ţuica, dar dacă eu vin şi lumea nu cumpără, ce să fac? Unde să mă duc cu marfa? În supermarket, vedeţi câtă ţuică găsiţi la raft şi verificaţi care e proporţia faţă de cele­lalte băuturi. Nu e nici 0,1%. Nu se mai consumă sau se con­sumă rar. Nu există obişnuinţa consumului acestui produs“, a spus Emil Florescu, fondator al Florescu Emil PFA, pre­zent la emisiunea ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny. Ţuica „Doi ochi albaştri“ sau „Ochii lui Dobrin“ este legată de numele fotbalistului Nico­lae Dobrin, deşi el a negat legătura cu acest tip de băutură.

Ea este produsă după metode 100% tradiţionale, într-un cazan moştenire de familie, vechi din 1931, şi cu autorizaţie de funcţionare obţinută tot atunci, de la Ministerul de Finanţe al vremii, iar în prezent este o marcă de ţuică înregistrată la OSIM de producătorul Emil Florescu. 

În livezile moştenite, Emil Florescu produce atât prune de masă, cât şi pentru procesare şi a menţionat că nici pentru consumul de fructe ecologice nu vede un interes mai mare, pentru că mulţi consumatori sunt pretenţioşi şi fac achiziţii în funcţie de aspect. „Este mai bine să mâncăm un măr cu un viermişor, pentru că avem certitudinea că acest măr este curat, decât să mâncăm un măr frumos, pe care putem să-l tăiem şi după săptămâni, pentru că rămâne la fel.“

În agricultura ecologică, unde nu poate fi controlat aspectul, el crede că fermierii au foarte mult de suferit. „Eu n-am nevoie de subvenţie, am nevoie să mi se recunoască muncă şi să nu arunc o parte din fructele care se deteriorează şi nu am posibilitatea să o vând“, a spus Florescu.

El crede că pentru pomicultori, mai ales pentru cei mici şi medii, trebuie să se găsească soluţii pentru a valorifica producţia, pentru că „am făcut agricultură din tată în fiu şi nu pot să pun un lacăt pe livadă şi să plec“. „Cel care procesează, dacă nu îi merge fabrica poate să închidă. Omul de la ţară are o gospodărie, are o responsabilitate acolo, deci trebuie să-şi ducă existenţa în continuare.“

În acest moment, el spune că omul de la ţară, gospodarul, trece printr-o perioadă foarte grea. „Ţuica nu se găseşte în supermarket, nu se mai consumă ţuică, degeaba ne îmbătăm noi cu apă rece. Poate se consumă de un străin o dată, de două ori. (...) S-a intrat cu alte băuturi peste gospodăria ţărănească. Nu s-a ţinut cont de modul tradiţional în care se făcea această băutură şi că susţinea o familie.“