ZF Agropower. Familia Răşinar din Pâncota a făcut o afacere integrată din 600 de porci mangaliţa şi bazna: carmangerie, restaurant şi magazin în Arad, iar acum termină un abator nou

♦ Ioan Răşinar, fondator, Ferma Răşinar: „Dacă mă promovez, nu pot să fac produse cât pot să vând“.

Ioan Răşinar s-a născut în Răchiţele, un sat mic din Munţii Apuseni, judeţul Cluj, unde a văzut pentru prima dată mangaliţa într-o fotografie veche cu mama sa, din 1965. Rasa autohtonă de porci părea că a dispărut din România. Dar, ani mai târziu, după ce s-a mutat din Cluj în judeţul Arad, la Pâncota, a redescoperit mangaliţa în gospodăria unui prieten şi a cumpărat trei scroafe şi un vier, primul nucleu al fermei sale.

De la câteva animale, acum a ajuns la 600 şi a construit o afacere integrată, gândită să acopere tot lanţul, „de la fermă la furculiţă“.

„Eu am avut o fermă după Revoluţie, de porci albi, apoi am început cu mangaliţa de la un amic, care nu avea unde să-i mai ţină. Acum am aproximativ 600 de porci, tineret şi din ei 120 de scroafe, 90% mangaliţa şi 10% bazna, în ame­liorare. Am achiziţionat teren, 40 de hectare, şi am făcut ferma aceasta de porci. Am în lucru, mai am puţin şi termin un abator, pe banii de la vânzarea de porci şi pe banii de la minimis, ce am primit de la guvern şi de la Uniunea Europeană. Mi-am făcut un abator de 200 de capete pe lună. Am mai făcut o carmangerie autorizată. Mai am un restaurant şi un magazin în Arad, unde desfacem produsele de la furcă la furculiţă. Avem închis tot cercul“, a spus Ioan Răşinar, fon­datorul Fermei Răşinar, şi vice­preşedintele Asociaţiei Cres­căt­orilor de Suine Autohtone Mangaliţa şi Bazna.

El a fost prezent la emisiunea ZF Agropower, proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

În România există 20.000 de capete de porci Mangaliţa şi Bazna, dintre care 3.000-4.000 de scroafe sunt înscrise în registrul genealogic. Porcii Mangaliţa cresc mai lent decât porcii albi de îngrăşare, ceea ce presupune un interval mai mare până când un animal atinge greutatea optimă de sacrificare. Un porc Mangaliţa ajunge la maturitate şi la 150 kg în un an şi jumătate, iar de accea costă mai mult decât un porc gras, adică, în medie 3.000 de lei.

Porcii Mangaliţa şi Bazna au nevoie de spaţiu mare şi de condiţii de creştere în aer liber. Fiecare porc necesită între 20 şi 50 de metri pătraţi, iar hrana se bazează pe porumb şi lucernă. În ultimii doi ani, preţurile acestora au crescut din cauza secetei, care a redus producţia şi a influenţat astfel costul creşterii animalelor.

Costurile de procesare sunt, de asemenea, mai mari. Dacă un fermier ar trimite un porc la abator dintr-o localitate aflată la 50 km, costul abatorizării ar fi de circa 400-500 lei (100 de euro) pe animal. Aceasta explică diferenţa de preţ între porcul Mangaliţa şi porcul alb de îngrăşare, a menţionat Răşinar. „De exemplu, eu vând slănina cu 70, 80 sau 85 lei/kg, pe când un coleg care are porc de carne o vinde cu 35 lei/kg.“

Cu toate acestea, slănina şi carnea produse de el se vând foarte bine, mai ales în oraşele mari, precum Arad, Deva, Timişoara sau Bucureşti. Clienţii sunt în general persoane cu venituri mai mari, deoarece oamenii din mediul rural care îşi creşte porcul în gospodărie, a menţionat el. La Câmpeni (jud. Alba), familia Răşinar are o colaborare cu o carmangerie, unde livrează osânza rămasă. Din osânză se prepară haioşuri, un produs de patiserie umplut cu gem de Topoloveni sau gem de afine. De asemenea, untura se foloseşte pentru produse de patiserie, adică foietaje, care sunt livrate la reţele precum Auchan şi Mega Image, şi se vând foarte bine.

Tot untura mai o cumpără persoane care au diabet, deoarece conţinutul de acizi graşi nesaturaţi de la Mangaliţa este de 70%, adică un colesterol „bun“, care se mai găseşte doar în uleiul de măsline, în grăsimile de somon, grăsimile de balenă, laptele matern şi sâmburii de struguri, a explicat Ioan Răşinar.

„Ca să te dezvolţi, trebuie să investeşti. Noi am făcut tot până acum prin reinvestirea banilor. Am primit o subvenţie foarte bună pentru aceste rase. Primim 150 euro pe scroafă de la Uniunea Europeană şi 2.300 lei de la Guvern. Sunt 600 de euro şi trebuie să ştii ce să faci cu ei“, a spus Ioan Răşinar. Acesta a menţionat că acum are produse limitate, pentru că are o cerere foarte mare şi chiar străinii care vizitează România au auzit de produsele sale, din vorbă-n vorbă, şi-l caută şi apreciază slănina de Mangaliţa, în special, despre care, a susţinut fermierul „e unică în lume“. „Dacă mă promovez, nu pot să fac produse cât pot să vând“, a conchis el.