ZF Agropower. Familia Ştezar atrage turişti din Polonia, Cehia, Spania şi Germania cu plăcinte umplute cu brânză şi ciorbă de perişoare la punctul gastronomic de lângă Rezervaţia Scăriţa-Belioara

♦ Lucia Ştezar, fondatoare, Punctul Gastronomic Local Scăriţa Belioara: „Când vii la un punct gastronomic local, ajuţi un om care îşi doreşte, pur şi simplu, să trăiască din ceea ce face şi nu se depopulează nici satele. De şapte ani nu am avut niciun concediu, e multă muncă.“

Familia Ştezar a deschis în urmă cu şapte ani un punct gastronomic local în apropierea Re­zervaţiei Scăriţa-Belioara, din Mun­ţii Apuseni, iar tu­riş­tii care a­jung pen­tru tra­see­le montane se o­presc tot mai des şi la masa lor. Cei mai mulţi vizitatori sunt din Cluj-Napoca, în gene­ral tineri studenţi, însă au primit şi turişti din Polonia, Cehia, Ger­ma­nia sau Spania.

„Am început foarte rudimentar, în sensul că aveam un teren acolo (în Poşaga de Sus, jud. Alba - n. red.) şi, după ce am făcut o căbănuţă doar pentru noi, soţul meu a auzit de punctele gastronomice locale şi am zis: «hai să încercăm, că oricum venim aici în fiecare weekend şi mai punem un litru de apă la o ciorbă, o mână de făină la plăcinte». S-a potrivit foarte bine ideea de punct gastronomic local cu zona. Dacă ar fi fost nevoie să fac un restaurant, de exemplu, nu aş fi avut curajul să încep, dar să fac mai mult din mâncarea cu care eu am crescut acasă nu mi-a fost greu“, a povestit Lucia Ştezar, fondatoarea Punctului Gastronomic Local Scăriţa-Belioara, în cadrul emisiunii ZF Agropower, proiect susţinut de Banca Transilvania.

Ea îşi aminteşte că pentru marea deschidere şi-a luat o săptămână de concediu pentru a pre­găti totul. Însă, chiar dacă era 1 august, a plouat toată săptămâna şi nu a venit niciun turist.

A gătit gulaş, plăcinte dulci şi sărate şi ciorbă, dar primii clienţi au fost un cuplu de turişti din Ungaria, care au refuzat mâncarea, pentru că îşi culeseseră ciuperci din pădure. În acea zi, a vândut doar patru beri. „Aceea a fost marea noastră des­chidere“, subliniază ea.

Pe parcurs, lucrurile s-au schimbat, în bine. „Suntem foarte aproape de Rezervaţia Scăriţa-Belioara. Oamenii vin pentru circuitul turistic. Este un traseu care se parcurge în minimum patru ore şi poate dura până la şase-şapte ore. Aşa ne-au descoperit, venind pentru traseu, li se făcea foame. La început veneau pentru rezervaţie, acum vin şi pentru noi. În primul an, mergeam jos, vedeam câte maşini sunt în parcare - de acolo până la punctul nostru gastronomic sunt 200 de metri de urcat, puneam pliante pe maşini şi cam aşa ne-am făcut promovarea“, explică Lucia Ştezar.

În rezervaţie se găsesc flori protejate, care atrag iubitorii de natură. La sfârşitul lunii mai - începutul lunii iunie, înfloresc speciile rare, unele unice în Europa de Est, precum genţiana, cunoscută şi sub numele de „Sângele voinicului“, strugurii ursului şi orhideea sălbatică, iar şi toamna, pădurea oferă un peisaj spectaculos pentru drumeţii.

„Iarna vin turişti mai mult pentru pârtia de la Arieşeni, dar este destul de departe de noi. La noi vin în special pentru Rezervaţia Scăriţa-Belioara şi pentru Coşul Boului, care, din păcate, încă este nemarcat. Coşul Boului este o peşteră cu tavanul prăbuşit, care are o deschidere de aproximativ 60 de metri. Acesta este un traseu destinat alpiniştilor experimentaţi, care ştiu să urce şi să coboare în siguranţă“, a mai spus Lucia Ştezar.

Cea mai bună perioadă pentru punctul gastronomic este toamna, pentru că vine foarte multă lume pentru peisaj şi pentru fotografii. „Majoritatea oamenilor care vin la noi, cred că 80%, dacă nu chiar 90%, locuiesc în Cluj-Napoca, însă provin din toate colţurile ţării. De exemplu, weekendul trecut am avut patru-cinci persoane din judeţul Suceava, care studiau la Cluj-Napoca. Din străinătate ne vizitează foarte mulţi turişti. Am avut oaspeţi din Cehia, Polonia, Germania şi din Spania“, potrivit fondatoarei.

 

Cum se mănâncă la un punct gastronomic local

„Pentru mine, vara înseamnă ardei umpluţi şi ciorbă de păstăi. Când simţi gustul acela de ardei umpluţi cu sos roşu, te duce direct în copilărie. Ciorba de păstăi, la fel, este o ciorbă uşoară de vară, fără carne. În sezonul rece facem afumături şi ne adaptăm şi la preferinţele persoanelor care ne vizitează. Sunt foarte mulţi oaspeţi pe care îi cunoaştem deja, ne anunţă că vin, ştim ce le place şi asta le gătim. Avem un grup care vine de fiecare dată şi îşi doreşte, de exemplu, supă cu tăieţei de casă“, a povestit Lucia Ştezar.

Multe dintre produsele care ajung pe masa turiştilor sunt pregătite chiar de familie. Din primăvară încep să facă siropuri de soc, brad şi zmeură, iar pe parcursul verii pregătesc dulceţuri de afine, caise şi vişine. Tot în gospodărie sunt produse şi o mare parte dintre ingredientele folosite în bucătărie: soacra sa creşte găinile pentru supă, pregăteşte tăieţeii de casă şi ajută la plăcinte şi prăjituri, iar familia creşte şi porci, din care face cârnaţi.

„Lumea mă cunoaşte pentru plăcinte şi ciorba de perişoare. Folosim zeamă de varză şi este senzaţională. Mai sunt foarte apreciaţi cartofii ţărăneşti cu cârnaţi de casă, pe care îi facem şi îi afumăm noi. Au gust autentic“, a subliniat fondatoarea punctului gastronomic.

Cel mai mult se cer plăcintele cu brânză sărată, mărar şi cozi de ceapă. „Folosim doar brânză de burduf, pe care o aducem de la noi din sat, de la mama din Bistriţa, pentru că acolo am găsit exact ce căutam. Facem şi plăcinte cu dulceaţă. Mai facem şi un produs asemănător langoşului. Plăcintele noastre au umplutura cu brânză în interior. Nu se pune deasupra. Mai facem cu caşcaval, usturoi sau smântână.“

 

Despre prima parte a lui 2026

Anul acesta a fost mai dificil, spune antreprenoarea, pentru că oamenii au devenit mai atenţi la cheltuieli şi comandă porţii mai puţine, alegând, de regulă, o ciorbă şi o plăcintă sau un fel principal şi o plăcintă. În plus, vara este oricum o perioadă mai slabă pentru afacere, deoarece mulţi români aleg să îşi petreacă vacanţele la mare şi nu la munte.

Chiar şi aşa, mâncarea rămâne principalul motiv pentru care clienţii revin. Ea a menţionat că, recent, un client care a mâncat cartofi ţărăneşti cu cârnaţi de casă şi castraveţi muraţi i-a spus că preparatul are exact gustul pe care îl avea reţeta bunicii sale. La fel a fost şi pentru ciorba de varză cu afumătură sau pentru plăcinte.

„Eu lucrez în timpul săptămânii, iar în weekend sunt la punctul gastronomic. De şapte ani fac treaba asta fără pauză, pentru că de când am început nu ne-am luat niciun concediu. Am zis că trebuie să fim acolo, pentru că dacă astăzi eşti şi mâine nu mai eşti, oamenii pot spune că nu suntem serioşi“, a subliniat ea.

În timp, prin mâncarea făcută în casă şi experienţa oferită turiştilor, familia a reuşit să îşi câştige clienţi fideli şi încrederea acestora. Antreprenoarea spune că fiecare vizită la un punct gastronomic local înseamnă, de fapt, susţinerea unei familii care trăieşte din munca proprie şi contribuie la păstrarea vieţii în mediul rural.

„În primul rând, când vii la un punct gastronomic local, ajuţi un om care îşi doreşte, pur şi simplu, să trăiască din ceea ce face. Noi am făcut totul prin foarte multă muncă şi cred că este benefic pentru toată lumea. Eu îţi ofer ceva de calitate, iar tu mă susţii pe mine. Ne plângem că se depopulează satele, dar nu facem nimic în sensul acesta. Munţii Apuseni sunt, prin definiţie, foarte frumoşi. Sunt nişte munţi domoli, accesibili. Sunt zone pitoreşti, cu văcuţe şi locuri în care creşte încă iarba şi merită vizitate pentru tot ceea ce oferă, fie că este primăvară, vară sau toamnă“, a conchis Lucia Ştezar.