ZF Agropower. Industria laptelui trece printr-o criză fără precedent: preţul laptelui la poarta fermei a ajuns la 1,5 lei pe litru, în timp ce costurile au crescut atât de mult încât fermierii vând în pierdere

♦ Sunt fermieri care au avut curaj să facă credite pentru investiţii atunci când preţul laptelui era şi de 2,8 lei, iar acum se luptă să îşi optimizeze costurile ca pierderile de la finalul anului să nu fie prea mari.

Creşterea accelerată a preţului combus­tibilului şi a costu­rilor cu inputurile, în timp ce preţul de vânzare al laptelui a ajuns chiar şi la 1,5 lei pe litru la poarta fermei, adică sub costul de producţie, pun o presiune tot mai mare pe fermierii locali care trec prin una dintre cele mai dificile perioade din ultimii ani.

În acelaşi timp, din cauza surplusului de lapte de pe plan european, din import vine lapte chiar şi cu un preţ de circa un leu pe litru, ceea ce aduce o provocare în plus pentru fermierii locali care nu s-au mai confruntat până acum cu cele trei situaţii concomitent. Acestea sunt cele mai importante concluzii ale emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania.

„Există un surplus foarte mare de lapte la nivel european, iar consumul este într-o continuă scădere, din datele pe care le avem. Astfel face ca laptele care cumva este în piaţă să fie foarte mult şi procesatorii practic nu reuşesc să îl stocheze, să pro­ceseze. Sunt multe ferme mici mai ales şi chiar mijlocii care nu mai au unde să predea laptele. E un haos în ceea ce priveşte preţul laptelui. Din afară, din câte ştim, se aduce lapte şi undeva pe la un leu litrul. În România, cam pe la 1,5 leu este preţul cel mai mic, dar sunt şi cazuri fericite în care preţul este şi de 2 lei“, a spus Mihai Horvat, fermier şi preşedinte al Coope­rativei Agricole Someş-Arieş, una dintre cele mai importante cooperative din vestul ţării. El adaugă că nu s-a mai confruntat cu o situaţie ase­mănătoare de când este în domeniu, adică nu au mai fost concomitent scăderi atât de mari ale preţurilor şi creşteri accelerate ale inputurilor.

„Nici subvenţiile nu sunt acum în conturile fermierilor. Cashflow-ul din fermă este foarte mic, ceea ce se vede şi în suprafaţa terenurilor lucrate“. Mai mult, Mihai Horvat spune că nici subvenţiile suplimentare nu ajung să aibă efectul dorit, mai ales că acestea nu prea rămân în curtea fermei. „De orice subvenţie care vine suplimentar, procesatorii şi marii jucători în piaţă ştiu. Şi atunci îşi fac calculele foarte bine, iar posibilitatea fermierilor de a menţine un preţ este foarte, foarte mică. Cred că totuşi, cea mai bună măsură sau cel mai bun lucru pentru piaţa laptelor ar fi ca şi consumatorii din România să fie focusaţi foarte bine pe produsul din România şi atunci cu sigu­ranţă vor ajuta ca această indus­trie să meargă mai departe şi să depăşească aceste momente“.

Mihai Horvat spune că este imposibil ca un fermier să concureze pe o piaţă unde intră lapte cu un leu. „Singurul lucru care îl poate face pe fermier să reziste este să aibă lângă el un procesator care înţelege feno­menul şi nu urmăreşte un profit imediat, adică nu speculează, sau dacă fermierul poate să reducă din costuri şi are nişte bani puşi deoparte“.

Despre procesare, Mihai Horvat spune că este o activitate dificilă şi că a încercat să facă un parteneriat cu un procesator. „Avem şi acum câteva zeci de tone la procesator în frigider pentru că nu reuşeşte să vândă. Când ai un preţ de 1-1,5 lei, atunci poţi să faci o marcă proprie, care se vinde prima dată. La un lapte scump pentru piaţa de retail, atunci cu siguranţă nu se va vinde“. Mai mult, de-a lungul anilor fermierii au vorbit despre importanţa asocierii pentru a obţine pe de o parte preţuri mai bune la inputuri şi pe de altă parte pentru a negocia mai bine preţurile de vânzare la lapte având forţa împreună să livreze cantităţi mai mari de lapte.

Însă, sunt producători mici şi medii care au reuşit să se menţină pe linia de plutire investind în procesare, dar şi în cultivarea propriilor cereale. Este şi cazul lui Virgil Andru de la ferma Wagner, care are 100 de capete de vaci la muls şi care reuşeşte să valorifice prin procesare întreaga producţie.

Virgil Andru, cofondator, Ferma Wagner: Cu cât se poate integra mai mult în producţie, cu atât poţi avea o stabilitate mai mare din punct de vedere economic şi din punctul de vedere al cash-flow-ului.

 

„Cu cât se poate integra mai mult, cu atât poţi avea o stabilitate mai mare din punctul de vedere economic şi din punct de vedere al cash-flow-ului. În sensul în care dacă aţi remarcat, preţul la raft al produselor lactate nu a scăzut vertiginos“, a spus antreprenorul în cadrul ZF Agropower. Ferma Wagner produce iaurturi, telemea, telemea cu verdeţuri, caşcaval şi brânză dulce, produsele fabricii din judeţul Arad ajungând chiar în câteva magazine Kaufland şi Carrefour din vestul ţării.

Virgil Andru spune însă că costurile au crescut foarte mult în ultimii doi ani şi dă exemplul motorinei care are un preţ de circa 9 lei, faţă de 6 lei acum doi ani, dar şi preţurile detergenţilor pentru roboţii de muls sau preţurile îngrăşămintelor şi a energiei.

“Toate costurile au crescut considerabil şi preţul laptelui o scăzut. Din punctul meu de vedere, acest declin este cauzat de faptul că nu mai sunt pieţe disponibile pentru laptele din Europa. Se exporta în Rusia, Ucraina, produse lactate se exportau în China şi Orientul Mijlociu, astfel că unele pieţe sunt închise sau exportul este imposibil de realizat din cauza războiului. Europa are un excedent de lapte“. Fermierul adaugă tocmai această fluctuaţie a preţului laptelui l-a determinat să proceseze întreaga cantitate obţinută de la vacile din fermă şi crede că procesarea este o variantă sustenabilă pentru fermele mici şi medii. De altfel, sunt fermieri care au avut curaj să facă credite pentru investiţii atunci când preţul laptelui era şi de 2,8 lei, iar acum se luptă să îşI optimizeze costurile ca pierderile de la finalul anului să nu fie prea mari.