ZF Agropower. Ioana Ivan, o corporatistă care dezvoltă roboţi cu inteligenţă artificială, a investit alături de soţul său, tot angajat într-un domeniu tehnic, într-o cultură de lavandă în judeţul Giurgiu

♦ „Ne-am dori foarte mult să facem o agropensiune la un moment dat, mai ales că acest business este un soi de evadare după job.“

În localitatea Săbăreni din ju­de­ţul Giurgiu, aflată la o dis­tanţă de circa 20 de kilometri de Bucureşti, Ioana Ivan, o corporatistă care dezvoltă roboţi cu inteligenţă artificială, ală­turi de soţul său, care este angajat într-o companie care distribuie şi montează piese pentru utilaje şi pentru maşini de tonaj mare, a in­vestit în 2017 într-o cultură de la­vandă, ce se întinde pe aproape 1.000 mp.

„Businessul a pornit de la câteva tufe de lavandă pe care le-am văzut într-una dintre călătoriile mele de serviciu în 2006 în Irlanda. În drumul spre birou vedeam în curţile din faţa caselor tipice englezeşti tufe de lavandă şi în momentul acela mi-am zis că în viitor, când voi deţine propriul teren, cu siguranţă o să cultiv lavandă. Totul s-a concretizat peste destul de mulţi ani, mai precis în 2017, când împreună cu soţul meu am început această afa­cere, pe o supra­faţă mică, care este lucrată exclusiv în familie“, a povestit Ioana Ivan, cofon­datoarea Fire de Lavandă în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transil­vania.

Numele afacerii provine de la dorinţa de la început a Ioanei Ivan, de a avea măcar câteva fire de lavandă cultivate de ea.

Investiţia familiei Ivan acum cinci ani a fost în valoare de 2.000 de lei pentru achiziţia de butaşi şi antrepre­noarea recunoaşte că reuşit să amor­tizeze investiţia foarte repede, men­ţio­nând că este o cultură profitabilă atât timp cât ştii o valorifici. „La momentul luării deciziei, pe mine şi pe soţul meu ne-a ajutat experienţa pe care o aveam prin prisma serviciului şi faptul că ne-am găsit nişa de marketing care s-a potrivit profilului nostru.“

„Mulţi încep gândindu-se la profit şi consideră că nu este o plantă care necesită muncă, dar trebuie să faci un studiu foarte bun înainte să vezi care este piaţa şi cum pot să îţi vinzi produsele, pentru că într-un final nu poţi cultiva doar pentru frumuseţea plantelor şi fără să ai o bază în privinţa resursei umane şi a pieţei de desfacere este, într-adevăr, greu“, a explicat Ioana Ivan.

Ea a adăugat că sunt foarte mulţi cultivatori care fie renunţă şi desfiinţează culturile, fie le vând, pentru că nu ştiu cum să fructifice şi se plâng de faptul că rămân cu flori de lavandă şi produse procesate. „Dacă începi cu suprafaţă mare şansele de reuşită sunt mai mici să valorifici repede, dacă nu ai contracte prestabilite şi o perspectivă de monetizare foarte clară.“

Ioana Ivan precizează că în cazul micului său business de familie prima provocare a fost nepregătirea corespunzătoare a terenului, în sensul în care nu au avut o suprafaţă plană şi nici un plan înclinat, cum au mulţi cultivatori din zona de vest, astfel că au pierdut aproape jumătate din ceea ce au cultivat în primul an şi au luat-o de la capăt toamna următoare. „Acum cultura noastră este matură şi completă. Am învăţat că apa care stagnează este duşmanul lavandei, pentru că nu este o plantă iubitoare de apă.“

Compania Fire de Lavandă valorifică în totalitate şi florile şi produsele obţinute din flori, precum cosmetice, apă florală, săpunuri, balsam de buze de produse, sau ulei esenţial de lavandă, pe care îl obţine mergând la o companie care are distilerie, „pentru că noi nu deţinem dat fiind că suprafaţa noastră este relativ mică şi nu ar fi fost profitabil să achiziţionăm un sistem de distilat“. Produsele sunt valorificate în principal in detaile, prin intermediul social media.

„Ne-am dori foarte mult să facem o agropensiune la un moment dat, mai ales că acest business este un soi de evadare după job şi i-am spus fiecărei persoane care mă întreabă cât de greu este că prefer să am bătături în palmă şi să am mintea relaxată, decât să îmi încarc psihicul cu tot ceea ce vine la pachet cu munca într-o multinaţională, unde este foarte solicitant, deşi nu depui efort fizic“, a mai spus Ioana Ivan.

Ea a completat că până acum mai mulţi bucureşteni au vizitat lanul de lavandă, iar vara trecută au fost peste 100 de vizitatori. „Vin foarte multe persoane care doresc fie doar să viziteze lanul de lavandă, fie să facă poze, iar vizitatori sunt din Bucureşti, persoane care nu doresc să se mai ducă până în Timiş sau în Cluj să vadă lanuri de lavandă.“

Suprafaţa cultivată cu lavandă a crescut de la an la an în România, astfel că după un deceniu de la apariţia primelor plantaţii la nivel naţional astăzi câmpurile de lavandă locale seamănă cu cele din Provence şi Veliko Tarnavo, Franţa şi Bulgaria fiind cei mai mari producători mondiali de ulei de lavandă, iar printre cultivatorii importanţi ai acestei nişe a agriculturii se numără şi România, Italia, Spania, Serbia ori Ungaria.