ZF Agropower. Legumicultorii români după un an agricol bun: Producţiile sunt mari, dar retailerii ne-au redus comenzile, stăm cu depozitele pline şi preţurile ne-au dat înapoi cu cinci ani

Fermierii români au avut în 2025 una dintre cele mai bune producţii de legume din ultimii ani, însă preţurile au scăzut, urmând tendinţa din piaţa cerea­lelor.

Mai mult, oferta mai mare a făcut ca lanţurile de retail să reducă comenzile individuale ale producă­torilor cu care au contracte, iar depozitele construite cu fonduri proprii, europene şi credite bancare au rămas pline cu marfă.

Producătorii spun că au investit ca să poată livra tot timpul anului, dar acum se confruntă cu o mare presiune financiară, a fost una dintre concluziile ediţiei din 13 octombrie a emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

„Lunguleţu este un pol important pentru legumicultură, numai că nu ne vede nimeni. Din fericire pentru producătorii noştri, recoltele au fost foarte bune anul acesta, chiar dacă ne-am confruntat cu problema apei (a lipsit - n. red.), iar în România apa a ajuns să fie mai scumpă decât berea. Nu înţeleg acest fenomen. În zona noastră vorbim de cartofii de Lunguleţu şi varza de Lunguleţu, iar producţiile au fost mari, ne-am bucurat în acest sens, dar din punct de vedere economic am fost la pământ. A fost un an care i-a dat înapoi pe fermierii noştri cu cinci, poate chiar şapte ani“, a spus Ionuţ Lăscaie, preşe­dintele Cooperativei de la Lunguleţu, care adună circa 900 de producători de dimensiuni mici şi medii din judeţul Dâmboviţa.

El a menţionat că se referă la preţurile cu care s-au vândut cartofii, în principal, de la poarta fermei, întrucât agricultorii nu au mai înregistrat valori atât de mici de cel puţin 10-15 ani, iar dacă se ia în calcul inflaţia de 9,9%, situaţia este cu atât mai gravă. „Nu este posibil ca în 2025, la Lunguleţu, cartoful să se vândă cu 0,30-0,50 lei/kilogram“, a spus el. Potrivit acestuia, costul mediu de producţie pentru un kilogram de cartofi este, în medie, de 0,90 lei, în special pentru fermierii care folosesc sămânţă importată din Olanda sau din alte ţări din vestul Europei, neavând suficientă în România.

„Anul 2025 a fost un an cu multe provocări. De la an la an, hazardele astea climatice îşi pun amprenta din ce în ce mai mult pe recoltele noastre. Noi, în jurul Galaţiului, ne-am specializat pe rădăcinoase şi bulboase şi nu cred într-o conversie prea curând a agricultorilor de la aceste culturi către altele, să ne adaptăm la vreme, pentru că deja s-au făcut investiţii mari, de multe milioane de euro, în depozite, în tehnică de semănat, plantat, în tehnică de recoltat, iar investiţiile astea s-au făcut pentru câteva decenii de aici înainte. Dar, una peste alta, producţiile au fost bune în acest an. La ceapă, preţul însă e dezastru, pentru că toată lumea vrea să vândă în acelaşi timp, la fel ca la cartofi, iar piaţa nu poate absorbi cantităţile acestea“, a spus Daniel Ciuhureanu, membru al Brateşleg Grup, compus din şase companii producătoare de legume din judeţul Galaţi, care realizează circa 10.000 de tone pe an.

El a adăugat că în cazul morcovilor de obicei sunt două cicluri de cultură: unul se seamănă în februarie-martie şi se recoltează în iulie-august, iar celălalt se seamănă în lunile iunie-iulie şi se recoltează în octombrie-noiembrie. Primul ciclu a fost afectat din cauza temperaturilor ridicate, de 30-40°C din vară, care s-au menţinut săptămâni la rând, ceea ce a dus la producţii mici şi, în acelaşi timp, la preţuri foarte scăzute. „În plin sezon, unele magazine au recurs la importuri, pentru că marfa românească nu era de calitate şi puţină, la morcovi. Ciclul al doilea se pare că e mai bun, deşi au fost probleme cu răsăritul culturilor, pentru că în momentul în care s-a semănat în luna iulie temperaturile erau foarte mari“, a precizat Ciuhureanu. În ceea ce priveşte ţelina şi păs­târ­nacul, acestea se vând în prezent la preţuri acceptabile, însă recoltarea lor a început abia de câteva săptămâni, a mai spus fermierul din Galaţi.

„Anul acesta am avut o perioadă grea din punct de vedere climatic, dar totuşi producţiile au fost neaşteptat de bune. La rădăcinoase am avut parte atât de cantitate, cât şi de calitate. Suntem în localitatea Sarichioi din judeţul Tulcea, iar în zonă avem lacul Razelm, de unde ne putem alimenta cu apă. Nu am avut probleme cu seceta la începutul culturii, însă am avut pe final, când am înfiinţat cultura a doua de morcovi şi de pătrunjel. Atunci am simţit efectele schimbărilor climatice şi problemele cauzate de secetă: a scăzut nivelul apei şi nu am mai putut alimenta staţiile de irigaţii. Cu toate acestea, am reuşit să salvăm culturile, iar momentan suntem în regulă“, a spus Alina Filip, asociat în compania Transmeteorit, care pune pe piaţă brandul Generaţii.

Afacerea a fost pornită de părinţii săi, care au început activitatea în agricultură în urmă cu 25 de ani. Ulterior, li s-au alăturat ea şi sora sa şi speră ca, la rândul lor, şi copiii să ducă mai departe tradiţia.

Compania cultivă, sortează şi ambalează legume în România şi Alina Filip a afirmat că încearcă să intre mai puternic pe piaţa supermarketurilor pentru a ajunge cu produsele româneşti pe mesele cât mai multor consumatori din ţară. Însă, deşi în acest an producţiile au fost considerabil mai mari, iar ofertele către retaileri au fost la preţuri competitive, comenzile din partea supermarketurilor au scăzut. „Nu înţelegem de ce, mai ales că, în magazine, apar produse din UE şi din afara UE exact în perioadele în care există marfă românească disponibilă“, a subliniat Alina Filip.

„Vedem ceapă din Turcia sau Olanda, deşi noi anul acesta am ofertat ceapă şi nu s-a vândut şi a trebuit să o aruncăm pe câmp. De asemenea, avem cantităţi mari de rădăcinoase şi abia acum au început să ne dea comenzi. Avem depozite şi asta ne ajută. Putem să recoltăm, să depozităm şi chiar avem capacitate de livrare pe tot parcursul anului către supermarketuri - ne condiţionează să livrăm marfa pe tot parcurs anului. Ne-am adaptat la toate cerinţele, avem toate certificările, producem cât mai curat şi calitativ, dar este ceva ce ne scapă şi nu ştiu dacă ţine de noi producătorii. Ne-am asociat într-o coperativă, suntem mai o competitivi pe piaţa supermarketurilor, dar, totuşi, deşi avem marfă românească şi depozitele sunt pline, comenzile nu vin“, a subliniat Filip.

Cristian Forgacs, inginer agronom la Leen Off Road, care comercializează căpşuni şi porumb zaharat sub brandul Doar Mia, a spus la rândul său, în cadrul emisiunii, că au existat probleme legate de fluxul comenzilor din retail, reducerea cantităţilor şi delistări periodice din magazine, uneori chiar limitative, fără a exista explicaţii clare. Referitor la marfa venită din afară, Forgacs a menţionat că există pe piaţa supermarketurilor porumb zaharat importat din Turcia, care afectează în mod direct producţia locală, întrucât importurile influenţează cererea. În plus, cel mai mare producător de porumb zaharat al Uniunii Europene este Ungaria, care controlează o mare parte a producţiei, inclusiv pentru conserve.

„Am fost aruncaţi cu câţiva ani în spate din punct de vedere economic, pentru că costurile sunt foarte mari, iar competitivitatea presupune investiţii. Dacă există investiţii, eşti competitiv; dacă nu, rămâi în urmă. Trebuie să existe un echilibru între venituri şi cheltuieli, iar competitivitatea se obţine prin optimizarea costurilor. În ziua de azi, fermele mari reuşesc acest lucru mai uşor, nu şi noi, care suntem o exploataţie mai mică. Trebuie să fim atenţi la toate detaliile pentru a ne menţine eficienţa. În ceea ce priveşte producţia, la porumb zaharat am avut o producţie bună anul acesta“, a menţionat Cristian Forgacs.

Deşi are colaborări de peste opt ani cu retailerii, producătorul spune că se confruntă cu preţuri mici şi comenzi tot mai reduse. El a explicat faptul că şi-a asumat o tehnologie riguroasă şi respectă cerinţele impuse de parteneri, însă piaţa rămâne dificilă.

Alina Filip a adăugat că deşi au fost flexibili în privinţa preţurilor, comenzile au scăzut, iar lanţurile de magazine solicită tot mai mult produse în microambalaje, ceea ce presupune costuri suplimentare. Compania încearcă să se orienteze acum către ambalaje de tip caserolă de 300–500 de grame sau cutii de un kilogram, pentru a răspunde cerinţelor pieţei, însă acest lucru limitează capacitatea de a livra cantităţi mari, la nivel de tir.

Pe de altă parte, Ionuţ Lăscaie, spune că e greu să ambalezi cartofi la 1 kg, pentru că au diferite dimensiuni, iar la fiecare pungă ar pierde circa 100 g, care înseamnă o pierdere economică mare, a explicat el. În plus, nu înţelege de ce cartofii din România se cumpără ieftin de la producători, dar se vând mai scump decât cei de import.

Daniel Ciuhureanu, membru, Brateşleg Grup: Exporturile noastre de legume sunt accidentale. Cea mai mare parte a legumelor româneşti merge către reţelele de supermarketuri şi comenzile sunt mai micuţe faţă de alţi ani. Este o consecinţă a faptului că este multă marfă în piaţă şi mulţi jucători şi toţi vor să vândă, iar din cauza aceasta şi preţurile sunt mai mici decât în alţi ani, parcă ne-am întors în timp. Aveam problema asta la cereale, că vindem la nişte preţuri de acum 10-15 ani şi acum vindem ceapă cu 1 leu, la fel ca acum zece ani.

„Nu înţeleg un aspect foarte important: cum de s-a putut vinde cartoful din import şi aici mă refer la Franţa, Egipt, Grecia, Polonia, Austria, Germania în România, cu un preţ mai mic pe rafturile supermarketurilor decât ai noştri, luând în calcul transportul de la 2.000–2.500 km distanţă? Transportul ajunge la 0,7–0,8 lei/kg. Cum poţi, în supermarket, să vinzi un cartof din import mai ieftin decât cartoful care vine la platforma supermarketurilor de la Lunguleţu, unde nu faci mai mult de o oră pe raza a şapte judeţe? Şi aici vorbim de judeţe mari: Prahova, Argeş, Ilfov, Bucureşti, Giurgiu, Teleorman. Este ceva paradoxal ce se întâmplă“, susţine Lăscaie.

El a menţionat că, în zona Lunguleţu, cartoful şi varza sunt adevărate branduri locale, iar fermierii nu pot cultiva altceva, fiind o tradiţie transmisă din tată în fiu, la fel cum, alte zone, precum Matca se remarcă prin castraveţi, ardei sau roşii, Izbiceni prin roşii sau Turda prin morcovi. Potrivit lui, anul acesta producţiile de cartofi au fost foarte bune, ajungând la 50-60 de tone/hectar, dar cu toate acestea, costurile legate de recoltare, manoperă şi logistică nu au fost susţinute de preţul final obţinut pe piaţă. „Din punct de vedere economic, rezultatele au fost sub aşteptările ultimilor 10-15 ani“, a adăugat el.

Ionuţ Lăscaie, preşedinte, Cooperativa de la Lunguleţu: Nu înţeleg un aspect foarte important, cum de s-a putut vinde cartoful din import, şi aici mă refer la Franţa, Egipt, Grecia, Polonia, Austria, Germania, în România cu un preţ mai mic pe rafturile supermarketurilor decât ai noştri, luând în calcul transportul de la 2.000-2.500 km distanţă? Transportul ajunge la 0,7-0,8 lei/kg. Cum poţi, în supermarket, să vinzi un cartof din import mai ieftin decât cartoful care vine la platforma supermarketurilor de la Lunguleţu, unde nu faci mai mult de o oră pe raza a şapte judeţe? Şi aici vorbim de judeţe mari: Dâmboviţa, Prahova, Argeş, Ilfov, Bucureşti, Giurgiu, Teleorman. Este ceva paradoxal.

„Singura noastră speranţă anul acesta este varza. Dacă nu vom avea un preţ bun luna aceasta şi luna viitoare, va fi o problemă, ceea ce va afecta cultura nouă de cartofi pentru anul 2026, pentru că mulţi fermieri vor renunţa, întrucât nu au bani pentru inputuri, să mai ducă până la capăt o nouă cultură de cartofi. În lunile ianuarie şi februarie vom vedea dacă putem continua înfiinţarea unei noi culturi de cartofi şi dacă putem să continuăm în acest sens“, a spus Lăscaie.

Daniel Ciuhureanu a menţionat că Franţa are un excedent foarte mare la cartofi în acest an, iar, la fel ca România, caută piaţă de desfacere. „Concurenţa importurilor este un factor desturbator al pieţei, dar încercăm şi noi prin producţii mai mari şi costuri mai mici, să facem faţă provocărilor“, a întărit el.

„Exporturile noastre de legume sunt accidentale. Cea mai mare parte a legumelor româneşti merge către reţelele de supermarketuri şi comenzile sunt mai micuţe faţă de alţi ani. Este o consecinţă a faptului că este multă marfă în piaţă şi mulţi jucători şi toţi vor să vândă, iar din cauza aceasta şi preţurile sunt mai mici decât în alţi ani, parcă ne-am întors în timp. Aveam problema asta la cereale, că vindem la nişte preţuri de acum 10-15 ani şi acum vindem ceapă cu 1 leu, la fel ca acum 10 ani.“

Cristian Forgacs, inginer agronom, Leen Off Road (brandul Doar Mia): Am fost aruncaţi cu câţiva ani în spate din punct de vedere economic, pentru că costurile sunt foarte mari, iar competitivitatea presupune investiţii. Dacă există investiţii, eşti competitiv, dacă nu, rămâi în urmă. Trebuie să existe un echilibru între venituri şi cheltuieli, iar competitivitatea se obţine prin optimizarea costurilor. În ceea ce priveşte producţia, la porumb zaharat am avut o producţie bună anul acesta, dar am văzut pe rafturile supermarketurilor din Turcia.

În 2024, România a produs circa 2 milioane de tone de legume, însă 40% din consumul intern a fost acoperit din importuri, deoarece mulţi fermieri nu dispun de spaţii de depozitare, deşi în marile bazine legumicole s-au făcut investiţii şi în continuare sunt unele planificate. Ciuhureanu a menţionat că marfa românească acoperă necesarul de consum până în luna februarie, după care piaţa este dominată de importuri. „Stăm prost la capitolul depozitare. La noi, în zonă, s-au realizat aproximativ cinci depozite prin programe APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - n. red.) şi prin grupuri de producători. Sunt ferme care reuşesc să livreze luni întregi la supermarketuri, chiar şi jumătate de an, dar, totuşi, nu sunt suficiente spaţii de depozitare, iar acum, când iarna bate la uşă, încă mai sunt fermieri care nu au unde pune ce au recoltat“, a spus acesta.

Cristian Forgacs, inginer agronom, Leen Off Road (brandul Doar Mia): Am fost aruncaţi cu câţiva ani în spate din punct de vedere economic, pentru că costurile sunt foarte mari, iar competitivitatea presupune investiţii. Dacă există investiţii, eşti competitiv, dacă nu, rămâi în urmă. Trebuie să existe un echilibru între venituri şi cheltuieli, iar competitivitatea se obţine prin optimizarea costurilor. În ceea ce priveşte producţia, la porumb zaharat am avut o producţie bună anul acesta, dar am văzut pe rafturile supermarketurilor din Turcia.