ZF Agropower. Micii producători de legume: Ca mic fermier, e greu să faci procesare, dar nu ai de ales. Doar aşa poţi câştiga mai mult şi valorifica întreaga producţie

Piaţa conservelor din fructe şi legume – un segment în care România are doar două fabrici cu afaceri de peste 100 mil. lei anual, dar o „armată“ de producători mici – oferă încă oportunităţi de dez­voltare. Tot mai mulţi consumatori renunţă să mai pregătească acasă dul­ceţuri sau zacuscă şi aleg să le cumpere, iar pentru micii fermieri procesarea poate deveni o sursă importantă de venit, ajutându-i să valorifice întreaga producţie. Aceasta este una dintre concluziile celei mai recente emisiuni ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania. 

„Noi acum producem doar legume pentru procesare – zacuscă şi murături - pe două hectare. Costurile la hectar se ridică la circa 100.000 de lei. Noi avem undeva cam 70% calitatea întâi, adică circa 45-50 de tone. Ca să vinzi legume proaspete ai o medie undeva la 40.000-50.000 de lei la hectar profit, vânzând cu o medie de 3 lei pe kilogram. Mai mult nu poţi să ai. Dar noi din două hectare ajungem la 150.000 de bor­cane de zacuscă, care au un preţ de vânzare mai mare. E clar că proce­sând câştigi mult mai mult, dar şi costurile sunt mai mari şi stresul pe măsură “, spune Viorel Mihai Ţolea, fondator al Fermei Ţolea din judeţul Timiş.

El adaugă că atât producţia, cât şi procesarea sunt două activităţi dificile, iar cea mai mare provocare o reprezintă forţa de muncă. Familia Ţolea a început activitatea în legumicultură cultivând ceapă verde, pe care o vindea prin intermediul unei cooperative către retailerul Lidl. Ulterior, familia din judeţul Timiş şi-a extins activitatea şi a început să cultive usturoi, tomate, ardei, vinete, iar ulterior au investit în spaţii protejate. Deşi au rămas cu legumele din cauza unui contract neonorat, momentul a fost de fapt un pas înainte pentru că au început să proceseze şi au şi avut primii clienţi pentru bulionul produs. Produsele sunt vândute în reţelele de pe plan local ale Profi şi Carrefour, dar producătorul are clienţi şi din alte oraşe mari din ţară.

Viorel Mihai Ţolea, fondator, Ferma Ţolea (judeţul Timiş): E clar că procesând câştigi mult mai mult, dar şi costurile sunt mai mari şi stresul pe măsură.

La rândul ei, Narcisa Cozea, un mic producător local din judeţul Cluj care realizează brandul Desaga cu Legume, care are un mic magazin de desfacere în Cluj şi merge la evenimente în care sunt promovaţi producătorii locali, spune că, vrând- nevrând pentru producătorii de legume intervin probleme în piaţă şi se întâmplă să aibă surplus de producţie ori legume de calitatea a doua sau a treia. Astfel, procesarea este soluţia pentru valorificarea producţiei.

„Poate pe o plantă 50% din vinete nu au aspectul potrivit pentru raft, atunci trebuie să procesăm legumele pentru că lucrăm foarte mult pentru ele. Dacă nu ai cultură mare, mecanizată, iar exploataţia este mică, este o afacere de familie, eşti mai degrabă angajat la firma ta decât antreprenor şi atunci trebuie să găseşti alternative pentru legumele produse“, este de părere Narcisa Cozea. Ea a început ca agricultor de weekend la ferma cumnatei, dar i-a plăcut atât de mult încât a decis împreună cu soţul ei să preia activitatea. În prezent, familia Cozea relochează solariile pe o suprafaţă de teren pe care a cumpărat-o.

Narcisa Cozea, mic producător local (judeţul Cluj): Eu ţin foarte mult la trasabilitate şi mi se pare foarte importantă să ştii ce mănânci, cu ce te hrăneşti de fapt şi de unde vine.

 

„Chiar dacă ne relocăm pe o suprafaţă mai mică, pasul următor este să avem propriul nostru spaţiu de procesare şi de ce nu poate un loc în care să vină clujenii cu drag să îşi culeagă, dacă vor o legumă, să stea la un picnic şi să vadă tot procesul de preparare etc. Eu ţin foarte mult la trasabilitate şi mi se pare foarte importantă să ştii ce mănânci, cu ce te hrăneşti de fapt, de unde vine, de la început, de la partea de sămânţă pe care o pui în pământ până în farfurie“, a adăugat ea. Însă, deşi procesarea legumelor este o piaţă unde numărul de producători mari de conserve este restrâns, autoconsumul este la nivel ridicat, aceste două segmente reprezintă într-un mod diferit o concurenţă pentru micii procesatori.

„Eu nu ţintesc neapărat acel consumator care alege preţul cel mai mic. Prefer clienţii care aleg calitatea şi ţintim mai degrabă clientul de băcănie care doreşte să-şi cunoască producătorul, care poate de exemplu să vină să-l viziteze să, de ce nu, să contribuie la procesul de desfacere“, a spus Narcisa Cozea. Pe de altă parte, Viorel Mihai Ţolea a observat că cea mai mare concurenţă neloială vine din partea producătorilor neautorizaţi care vând pe reţelele de socializare.

„Sunt acei samsaro din pieţe care nu reuşesc să-şi vândă marfa, care o produc ilegal şi o vând ilegal, care nu plătesc taxe, TVA, nu au autorizaţii şi astfel preţurile sunt mult mai mici decât ale unui producător autorizat. De asemenea, mulţi dintre ei nu respectă normele sanitar-veterinare, de siguranţă alimentară. E clar că ei n-au nişte investiţii de recuperat“.