ZF Agropower. Mierea românească de mană depăşeşte calitativ Manuka 550, vândută cu peste 1.000 lei/kg. Profesor universitar: „Rezultatele noastre din cercetare au dovedit că mierea de mană are o activitate antibacteriană mai ridicată chiar decât Manuka 550“

România, al doilea cel mai mare crescător de albine din Uniunea Europeană şi unul dintre cei mai mari producă­tori, ar putea concura cu Noua Zee­lan­dă la exportul de miere pre­mi­um, în contextul în care în urma unei cercetări s-a demonstrat că mierea de mană locală depăşeşte Manuka 550 în testele antibacteriene, potrivit lui Mircea Oroian, decanul Facultăţii de inginerie alimentară din cadrul Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava.

„Mierea de Manuka originală, prove­nită din Noua Zeelandă, conţine o sub­stanţă cu efect antibacterian, iar în funcţie de concentraţia de methylglyoxal, aceasta este clasificată în Manuka 100, 250 sau 550. Probele de miere de mană pe care le-am studiat noi, în proporţie de 70%, au depăşit Manuka 550, iar toate au depăşit Manuka 250. Practic, avem aici o resursă naturală pe care o putem valorifica la un preţ mai ridi­cat, pentru că şi calitatea ei permite acest lucru“, a spus Mircea Oroian, decanul Fa­cultăţii de inginerie alimentară din cadrul Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava, prezent la emisiunea ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania.

Un borcan de miere Manuka 550 de 250 grame costă 274 de lei, iar unul de 500 grame costă 586 de lei, potrivit datelor de pe site-ul Manuka Shop. Astfel, un kilo­gram sare de 1.000 lei. Spre comparaţie, un kilogram de miere de mană costă până în 100 de lei, de zece ori mai puţin. În plus, chiar şi mierea polifloră din România este calitativă.

„Mierea polifloră montană, pe care noi am studiat-o doar în zona judeţului Sucea­va, provine dintr-o multitudine de flori cu potenţial terapeutic şi plante medicinale şi am observat că are o calitate foarte bună în comparaţie cu mierea de Manuka. Între 30 şi 40% dintre probele analizate au avut o activitate antibacteriană peste Manuka 550, iar 50-70% dintre ele au depăşit nivelul Manuka 100. Aşadar, acolo există un potenţial real, pentru că avem cantităţi mai mari. Dar, pentru ca acest potenţial să fie valorificat, este nevoie să avem şi o piaţă care să ţină cont de aceste aspecte. Degeaba produsul meu este excepţional dacă consumatorul final nu ştie nimic despre el“, a menţionat profesorul Mircea Oroian. Un kilogram de miere polifloră costă între 30 şi 50 de lei.

România este al doilea cel mai mare crescător de albine din UE, după Spania, cu 2,3 milioane de stupi şi o producţie de aproximativ 30.000 de tone de miere, iar în 2024 a exportat 11.200 de tone de miere, în valoare de 35 de milioane de euro, anul trecut, iar acest lucru a adus un excedent de 23 de milioane de euro, conform datelor de la INS.

Însă, mierea se vinde în stare brută şi cu un preţ mic în comparaţie cu valoarea sa reală, consideră profesorul universitar. El a explicat că ultimul studiu realizat de facul­ta­tea pe care o reprezintă a vizat efectele benefice ale mierii asupra organismului uman, care au arătat că activitate antibacte­riană este mai ridicată chiar decât Manuka 550. În plus, a precizat că, în cei 15 ani de activitate în cadrul Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava, a studiat mierea româ­nească din mai multe perspective, inclusiv din punctul de vedere al contaminanţilor chimici, cum ar fi metalele grele, iar anali­zele au identificat cantităţi extrem de mici, fără risc pentru sănătate, astfel că ar putea fi mai bine valorificată.

„Uniunea Europeană are reguli foarte stricte în agricultură, comparativ cu alte state, în care se utilizează pesticide a căror toxicitate este mai ridicată. Din punct de vedere calitativ, mierea noastră stă foarte bine. Însă, consumul din România nu este foarte ridicat; suntem sub media europea­nă. Apoi, în general, consumăm sortimen­tele florale, fie că vorbim de salcâm, tei, floarea-soarelui sau polifloră, iar mierea de mană este consumată mai rar“, a explicat el.

Mierea de mană nu este o miere florală, ci provine din secreţia dulce a unor arbori, precum bradul şi stejarul. Are o culoare mai închisă, un gust mai pregnant, uneori chiar lemnos, iar acest lucru poate face ca unii consumatori să nu o agreeze.

„Mierea de salcâm are un conţinut de fructoză mult mai mare şi de-a lungul timpului, a fost recomandată persoanelor care suferă de diabet sau care doresc o valoare energetică şi nutriţională mai ridicată.“

O altă o problemă majoră din punctul de vedere al profesorului universitar este faptul că mierea românească de calitate este exportată în vestul Europei, ceea ce ajută pe de o parte la echilibrarea balanţei economice, dar, pe de altă parte, HoReCa din România importă miere de calitate inferioară din alte ţări. Acesta a subliniat că pe etichetele unor plicuri cu amestecuri din miere apare: „miere de origine UE şi non-UE“, dar consumatorii nu ştiu exact de unde provine mierea respectivă, mai ales dacă eticheta spune doar „non-UE“. El crede că ar trebuie să fie clar menţionată originea, pentru că poate include miere din Republica Moldova sau din China şi consideră că consumatorul ar trebui să ştie originea mierii, deoarece aceasta poate spune multe despre calitatea produsului.

„Guvernul a avut un program naţional privind consumul de miere în rândul copiilor. Dacă, odată cu stimularea consumului, am încuraja şi cunoaşterea - să se ştie ce înseamnă fiecare sortiment, ce beneficii are unul sau altul - cred că populaţia s-ar putea educa. Totuşi, nu vom putea schimba obiceiurile alimentare peste noapte. Tocmai de aceea, trebuie să începem cu cei mici, ca să avem rezultate peste 10-20 de ani“, a menţionat el.

Mircea Oroian a mai menţionat că proiectele de cercetare şi diseminarea rezultatelor implică costuri ridicate. Doar kiturile de reactivi folosite pentru a compara tipurile de miere au depăşit 10.000 de euro, la care se adaugă cheltuielile pentru echipamente şi resursa umană implicată. Cu toate acestea, spune el, chiar dacă România produce miere de calitate şi depune eforturi în cercetare, percepţia consumatorilor este încă dominată de marketingul şi renumele mierii Manuka, deşi studiile arată că mierea românească poate fi chiar superioară.