ZF Agropower. Mircea Oroian, Facultatea de inginerie alimentară din cadrul Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava: În ultimii doi ani am investit 3 mil. euro în infrastructura facultăţii noastre. Ar fi păcat să nu o folosim pentru cercetare, astfel încât să valorificăm atât potenţialul uman, cât şi financiar, dar şi al regiunii în care trăim

România are nevoie de cercetare, atât în agricultură, cât şi în industria alimentară, pentru că în prezent importă de la seminţe, pe care încearcă să le adapteze la condiţiile locale, până la alimente proce­sate, pe care le pune direct pe masă şi le consumă.

Astfel, ar fi mai bine ca inputurile agricole - seminţele şi îngrăşămintele - să fie produse direct aici, mai ales că în agricultură totul porneşte de la ele. În plus, se vorbeşte despre principiul „de la fermă la furculiţă“, dar ca să-l aplicăm cu adevărat trebuie să începem cu baza, consideră Mircea Oroian, decanul Facul­tăţii de inginerie alimentară din cadrul Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava, prezent la emi­siunea ZF Agropower, sus­ţinută de Banca Transilvania.

„În general, la universitate, suntem foarte deschişi către mediul economic, pentru că universitatea nu trebuie gândită doar din perspectiva unei instituţii care acordă servicii educaţionale, ci şi dezvoltând infrastructura de cercetare. În ultimii doi ani, am făcut investiţii de aproximativ 3 milioane de euro în infrastructura noastră pe domeniul alimentar. Ar fi păcat să nu utilizăm această infrastructură pentru binele comunităţii din care provenim. Trebuie să ajungem la un punct comun, astfel încât să valorificăm atât potenţialul uman, cât şi potenţialul financiar, dar şi potenţialul regiunii în care trăim“, a spus Mircea Oroian.

El a spus că firmele înţeleg nevoia de cercetare, fie că sunt de dimensiuni mici, fie că sunt mari, cu o vechime de peste 20 de ani pe piaţă. Însă, potrivit lui, o companie recent înfiin­ţată nu dispune de resursele financiare necesare pentru a investi în cercetare, iar aceasta este costisitoare. Astfel, parte­neriatele dintre universităţi şi mediul economic sunt puţine la număr şi crede că statul ar putea juca un rol important în acest context.

„Fără susţinerea Statului, cercetarea în domeniul alimentar nu are prea mari şanse de izbândă. Mulţi agenţi economici din acest sector nu văd încă utilitatea cercetării. Ar dori să investească azi 1 leu, mâine să aibă rezultatul şi poimâine produsul să fie deja pe piaţă. Dar asta nu este posibil. Ai nevoie de timp pentru maturarea ideii, să vezi dacă este fezabilă, dacă este viabilă din punct de vedere tehnic, economic şi comercial”, a explicat el.

În plus, acesta a menţionat că nu e suficient să ai o idee bună pentru a pune pe piaţă un nou produs alimentar. Aceasta trebuie validată prin cercetare şi apoi testată pe piaţă. Poţi avea un produs perfect din punct de vedere nutriţional, cu beneficii demonstrate pentru sănătate, dar dacă piaţa nu îl doreşte, efortul este în zadar.

Judeţul Suceava, de exemplu, are o industrie alimentară diversă, de la procesarea laptelui şi cărnii până la procesarea legumelor şi fructelor, dar numărul parteneriatelor cu universitatea este redus. „Colaborăm cu un mic producător care doreşte să dezvolte sosuri de legume şi să intre în HoReCa. A venit către Universitatea Ştefan cel Mare să-l ajutăm să crească stabilitatea acestora, pentru că nu avem nevoie doar de produse alimentare foarte bune, ci trebuie să fie şi stabile şi sigure din punct de vedere microbiologic, astfel încât consumatorul să nu fie pus în pericol.”

El a mai adăugat că, în agricultură, este nevoie de cercetare nu doar pentru obţinerea inputurilor, ci şi pentru procesare, deoarece adevărata valoare a unui produs provine din acest proces. Apoi, nu este suficient, spune el, să recoltăm roşii, castraveţi sau usturoi – trebuie să le şi procesăm. În opinia sa, în zona de legume şi fructe suntem extrem de deficitari. De asemenea, el a scos în evidenţă o altă problemă majoră legată de carnea de porc: aproximativ 70% din cantitatea consumată este importată.

„Cred că ar trebui o coordonare mai bună din partea Ministerului Agriculturii să vedem care sunt punctele unde putem lucra. Adică noi ne apucăm acum să facem producţie de pentru o plantă exotică pe care o vom aclimatiza peste 20 sau 30 de ani. Ar trebui să facem o strategie a agriculturii, respectiv a industriei alimentare să vedem care ar fi direcţiile principale pe care trebuie să le sprijinim şi apoi să le dezvoltăm. Nu putem face proiecte de cercetare care au finalitate peste 2 ani şi apoi mor proiectele. Trebuie să fie nişte idei pe termen lung, adică să zicem că ne dorim să dezvoltăm produse din carne fără conservanţi, atunci strategia noastră trebuie să fie pe următorii 10 ani”, a subliniat profesorul universitar.

El a afirmat că în prezent există nişte teme majore care vor fi finanţate pe o perioadă de zece ani, iar anumite instituţii de cercetare sau universităţi vor trebui să pună în aplicare aceste direcţii. Însă, susţine el, vom continua să facem cercetare în domeniul agricol şi în industria alimentară într-un mod izolat, fiecare pe o pătrăţică extrem de mică şi de îngustă. Această abordare nu va genera o poziţie clară sau coerentă, ci mai degrabă un mozaic – multe culori, dar care, puse împreună, nu vor spune nimic despre potenţialul nostru real.