ZF Agropower. Olga Vizitiu, director ştiinţific, Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie: „Sistemul de salarizare e o problemă în România, în domeniul cercetării. În ultimii ani, şefii de promoţie s-au dus în străinătate. Un salariu motivant e de cel puţin 1.000 euro“

Dacă vrem să ţinem cercetătorii în ţară şi să susţinem un domeniu vital pentru economie, trebuie să creştem nivelul de salarizare – atât în institutele publice şi staţiunile de cercetare, cât şi în companiile private cu centre dedicate. Un salariu atractiv pentru un absolvent ar trebui să înceapă de la cel puţin 1000 de euro, aliniindu-se cu remuneraţia unui tânăr cercetător la început de drum, consideră Olga Vizitiu, director ştiinţific, Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.

„Sistemul de salarizare este o problemă în România. Domeniul nostru, al cercetării, poate fi beneficiarul absol­venţilor de învăţământ superior cu înalte cali­ficări. Dar, de exemplu, unde

s-au angajat şefii de promoţie în ultimii ani? S-au dus în străinătate sau au optat pentru mediul privat, unde promovează inputuri şi tehnologii pentru plantele de cultură, aduse tot din afara ţării. Unii dintre aceşti absolvenţi nici măcar nu mai lucrează în domeniul agricol. Noi, însă, trebuie să atragem în sistemul de cercetare aceşti oameni valoroşi din uni­versităţi şi să îi păstrăm, motivându-i în primul rând financiar, nu să îi îndepărtăm cu salarii mici şi neatractive, mai ales la început de carieră“, a spus Olga Vizitiu, director ştiinţific, Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.

 Ea a fost prezentă la emisiunea ZF Agropower, proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

Aceasta crede că trebuie să ne punem întrebarea: ce nu are cercetarea în momentul acesta? În primul rând, nu are prioritate în deciziile care se iau la nivel politic şi administrativ, la nivel central. Alocarea fondurilor pentru sistemul de cercetare de la bugetul de stat a suferit de la an la an o scădere semnificativă.

De asemenea, cercetarea din România, şi nu este vorba doar de cea agricolă, este pe ultimul loc în UE atât ca finanţare, cât şi ca atenţie din partea guvernanţilor. În plus, fondurile care sunt alocate sistemului de cercetare în România se află tot timpul sub semnul incertitudinii şi lipsei de continuitate a finanţării activităţilor de cercetare.

„De exemplu, competiţiile lansate pentru câştigarea de proiecte sunt organizate în mod aleatoriu, fără o predictibilitate clară, iar informaţiile şi criteriile de eligibilitate ale acestor programe de cercetare suferă schimbări semnificative în mod constant“, a explicat ea.

În prezent, institutul face studii şi cercetări privind reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate, de monitorizarea evoluţiei calitative a resurselor de sol şi de actualizarea constantă a bazelor de date privind solul. De asemenea, evaluează impactul diverselor activităţi agricole asupra însuşirilor solului şi analizează măsuri pentru reducerea efectelor secetei, deşertificării şi degradării fizice, chimice şi biologice a terenurilor.

Totodată, evaluează măsurile privind creşterea sechestrării carbonului în soluri, în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi contribuie la adaptarea şi perfecţionarea legislaţiei de specialitate pentru protecţia şi valorificarea solului, în condiţiile specifice ale României. Institutul face parte şi din Comisia Interministerială, care autorizează utilizarea îngrăşămintelor în agricultură, în special al fertilizanţilor.

„Cercetarea agricolă este esenţială pentru viitorul sectorului agricol, având un impact direct asupra sustenabilităţii, productivităţii şi rezilienţei acestuia. În contextul unei populaţii aflate în continuă creştere, cercetarea contribuie la dezvoltarea unor culturi mai productive şi mai rezistente, asigurând astfel resurse alimentare suficiente la nivel global. De asemenea, prin cercetare se pot dezvolta tehnici şi soiuri noi, adaptate mai bine la condiţiile climatice extreme din prezent, contribuind astfel la securitatea alimentară“, a mai spus Olga Vizitiu.

Institutul are o istorie de aproape 100 de ani. A fost înfiinţat pe 4 mai 1927 sub denumirea de Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICAR), având drept scop studierea solurilor României din punct de vedere al însuşirilor agricole. Ulterior, şi-a schimbat denumirea în Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.