ZF Agropower. Producător de legume: Un tehnician din Olanda costă 1.000 de euro/zi, dar Olanda ştie să producă mâncare şi nu are nici jumătate din suprafaţa noastră agricolă. Să faci legume într-o seră hidroponică înseamnă ştiinţă, iar România are deficit de specialişti

Investiţiile în sere moderne şi tehnologii de ultimă generaţie nu sunt suficiente pentru dezvoltarea legumiculturii, un sector în care deficitul comercial al României sare de jumătate de miliard de euro, dacă nu sunt însoţite de forţă de muncă bine pregătită, consideră Ionuţ Vochin, director executiv al Oxigen Agro Product Company şi preşedinte al Cooperativei Argedava Novaci, formată din fermieri din Giurgiu şi Teleorman. 

„La noi, toată agricultura valorează cât produce Olanda numai în legumicultură şi nu are nici măcar jumătate din suprafaţa noastră de teren agricol. Ei au 2 mi­lioane de hectare (România, spre comparaţie, are peste 12 milioane de hectare – n. red.). Este vorba de şcolarizare, totul pleacă de la educaţie. Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă şi în sacoşă. Trebuie să începem cu baza. Atâta vreme cât sistemul agronomic din România furnizează doar diplome pe bandă rulantă, practic, nu avem pe ce să ne susţinem. Avem nişte picioare foarte fragile“, a spus Ionuţ Vochin, în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania.

Olanda este, deseori, considerată fabrica de mâncare a Europei, care de pe 1,1 milioane de hectare de teren arabil generează o valoare adăugată de peste 10 miliarde de euro, în timp ce România cu aproape 9 milioane de hectare de teren arabil abia ajunge la 2 miliarde de euro.

Mai mult, Olanda are exporturi din sectorul agroalimentar de produse şi tehnologii ce depăşesc pragul de 100 de miliarde de euro anual.

„O seră hidroponică (în care legumele cresc fără sol şi aproape întregul an - n. red.) necesită foarte multă ştiinţă, date din fizică, din chimie. Fără şcoală suntem pur şi simplu în bătaia vântului. Adică vom produce legume la fel ca acum 100 de ani. Asta este trista realitate. Şi, fără să luăm măsuri dure, nu vom putea să facem performanţă. Degeaba cumpărăm tehnologii din Olanda, dacă nu ştim să le folosim. Din păcate, fondurile europene fac o mică parte din ce avem de făcut în sector, adică acoperă deficitul de tehnologie, dar deficitul de deficitul de forţă umană calificată nu-l putem cumpăra. Astăzi, un tehnician de Olanda ajunge la 1.000 euro pe zi. De ce oare?“, se întreabă Ionuţ Vochin.

El susţine că multe dintre proiectele implementate cu fonduri europene, care au beneficiat de finanţări de până la 90%, nu sunt viabile în teren, pentru că situaţia este diferită de cea de pe hârtie. Astfel, soluţia este asocierea şi dezvoltarea capacităţilor de procesare, pentru reducerea pierderilor şi creşterea valorii adăugate. Totuşi, astfel de investiţii necesită bugete consistente şi o colaborare mult mai bună între autorităţi, fermieri, cooperative şi ceilalţi actori din sector.

„Legumele sunt scumpe, pentru că tehnologiile pe care le folosim sunt în mare parte aceleaşi de 50 sau chiar de 100 de ani. Dacă vrem să generăm antreprenori în domeniul legumicol, lucrurile sunt foarte simple. Dacă vorbim despre securitatea alimentară la legume şi fructe, atunci, cu ajutorul fondurilor europene, ar trebui să existe un departament de prognoză şi de programare la nivelul Ministerului Agriculturii care să genereze un şablon de proiecte. Nu să facă fiecare ce a visat noaptea, crezând că este cea mai bună soluţie. Altfel, mergem pe o cărare nebătătorită, pe care şansa să „te mănânce ursul“ este foarte mare“, a spus Ionuţ Vochin.

Ca exemplu, Ionuţ Vochin spune că, în cazul producţiei în spaţii protejate - sere sau solarii, este nevoie ca universităţile şi specialiştii să lucreze împreună pentru a stabili modele economice viabile. Întrebările de la care ar trebui pornit sunt: cât costă un hectar de seră şi cât costă un hectar de seră autonomă? Dacă obiectivul, spune el, este ca România să poată produce roşii în luna martie la un cost de 0,90 euro, sub nivelul competitorilor din Turcia sau Olanda, atunci să pornească de la acest fapt.

„Toate acestea necesită implicare politică, educaţie şi determinare. Dacă vrem să rezolvăm problema securităţii alimentare, trebuie să pornim de la o analiză şi să facem lucrurile exact cum trebuie. Trebuie să învăţăm să gândim, în primul rând, legumicultura“, a spus fermierul.

Altfel, a subliniat acesta, ne învârtim în jurul cozii şi ajungem tot la şcoală. Viitorul sună bine, cu noile generaţii de ingineri agronomi care îşi doresc să fie antreprenori, dar trebuie să vină cu soluţii şi proiecte viabile.

„Eu cred că lucrurile nu sunt atât de complicate, trebuie doar luate decizii corecte, coerente, de care să ţinem seama şi de la care să nu ne abatem. Putem să mutăm munţii, dar întâi să ne tocim puţin coatele pe la şcoală, să învăţăm ceea ce avem nevoie cu adevărat, nu tehnologii din anii '60-'70, ci ce ne interesează în următorii 20 de ani. Dacă ne interesează să avem legume şi fructe româneşti, haideţi să-i învăţăm pe aceşti copii asta, pentru că altfel cheltuim banii, miliarde de euro din fondurile europene pentru dezvoltare rurală, iar oamenii degeaba au tehnologia, dacă nu fac mâncarea.“