ZF Agropower. România are o şansă uriaşă pe piaţa mondială a alunelor. Cererea mondială nu este acoperită

„Este o criză mondială în ceea ce priveşte cantităţile de alune care se produc. Turcia este cel mai mare producător de alune, dar scade anual producţia, de aceea se caută şi alte ţări în care să se investească în această cultură. Şi România chiar are o şansă.“

Piaţa mondială de desfacere a alunelor nu este satisfăcută, iar România are o şansă să se afirme pe această piaţă, sunt de părere speakerii din ediţia din 4 aprilie a emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Profi.

„Piaţa de desfacere a alunelor este deocamdată nesatisfăcută, deci nu ar fi o problemă cu vânzarea alunelor, acesta este şi motivul pentru care am ales  cultura de alune. Se spune că este o criză mondială în ceea ce priveşte cantităţile de alune care se produc. Turcia este cel mai mare producător de alune, dar scade anual producţia, de aceea se caută şi alte ţări în care să se investească în această cultură. Şi România chiar are o şansă“, a declarat Gabriel Manea, asociat în cadrul companiei producătoare de alune Nutcrop.

Datele de la biroul de statistică al ONU arată că România are circa 710 hectare plan­tate cu alun şi o producţie de 1.500 de tone pentru anul 2020. Cei mai mari pro­du­cători de alune din lume sunt Turcia, cu 665.000 de tone în anul 2020, urmată de SUA, cu 140.000 de tone şi de Azerbaidjan, cu 64.000 de tone. România se află pe locul 18 în lume.

Horaţiu Oliviu Buzgău, managerul unei plantaţii ecologice de aluni din judeţul Satu Mare, Holiv Ecoplant, cu cofinanţare din fonduri europene, afirmă că producţia de alune din România este în plină expansiune.

„Este o nişă care este la început în România, dar este în plină expansiune. Ideea Holiv Ecoplant a pornit în anul 2016, iar de atunci au început şi studiile, cercetările, informările cu privire la oportunităţile care ar putea exista în partea de pomicultură. România are un sol foarte bun pentru aceste culturi. Investigând această parte mi-am dat seama cu adevărat că în ţara noastră, la acel moment, partea de cultură a alunului era abia la început, iar odată cu infuzia fondurilor europene care au venit în perioada 2014-2020 am putea să fructificăm această idee şi să o transformăm dintr-o dorinţă într-o realitate“, a detaliat el.

Gabriel Manea afirmă că alunele intră în producţie în anul patru, ecologic se spune că anul cinci, deci din anul cinci până în anul şapte ele intră pe o producţie mică, iar din anul 10 – 11 se consideră că au ajuns la maturitate şi intră pe producţia maximă.

„Această producţie maximă depinde de foarte multe aspecte, dar teoretic este undeva în jur de 3.000 de kilograme la hectar. Sunt mai multe treburi care influenţează această producţie.“

„Preţul alunelor este destul de stabil în ultimii ani, este undeva între 4,5 şi 5 euro pe kilogram la alunele în coajă. Eu consider că este un preţ bun şi este un preţ destul de fix, ceea ce la alte culturi nu-l prea întâlneşti. Aici ai o siguranţă pentru a-ţi face calculele de viitor“, spune el.

Horaţiu Buzgău spun că, pentru a înfiinţa un hectar de alune de pădure, este nevoie de material săditor, de un sistem de irigaţii, de partea de împrejmuire şi de lucrări ale solului. Cumulate, toate acestea trec de o investiţie iniţială de 10.000 de euro pe hectar, la care se adaugă valoarea terenului. Dacă se raportează strict la partea de plante, cei doi antreprenori vorbesc despre costuri similare, de 2.000 de euro pe hectar.

În ceea ce priveşte provocările, Buzgău spune că în prima parte a demersului investiţional s-a confruntat cu provocări vizavi de întocmirea documentaţiei, de depunere a proiectelor, iar pe parcurs diverse obstacole cum ar fi partea de riscuri, riscul climatic de exemplu.

„Ulterior acestei provocări a fost întreţinerea culturii, este o cultură care se poate mecaniza aproape 100% dar până în momentul în care reuşeşti să creezi un sistem funcţional, să ai utilajele care sunt necesare unei bune funcţionări, să formezi personalul care să aibă o expertiză suficient de consistentă în a manageria această exploataţie este un demers destul de anevoios“, a completat el. 

Compania Holiv Ecoplant a accesat patru credite bancare, două credite pentru fiecare proiect european.

„Fondurile europene reprezintă o forţă, un ajutor fără de care noi nu puteam să implementăm investiţia, dar în egală măsură trebuie să fim foarte atenţi şi la implicaţiile pe care aceste demersuri investiţionale le au fiindcă sunt importante şi de multe ori pot influenta parcursul, buna desfăşurare, respectiv finalizarea unui proiect în timp util“, afirmă managerul companiei.

Gabriel Manea, reprezentatul Nutcrop, este de părere că, pe lângă fondurile europene, antreprenorii din acest sector ar trebui să fie sprijiniţi şi de sistemul bancar local.

„Un ajutor ar mai fi partea financiară pentru că destul de multă lume nu-şi permite să întreţină perioada fără producţie. Este foarte bună o finanţare nu europeană, ci de la bănci, care să finanţeze pe o perioadă mai lungă, una în care nu produci“, a concluzionat el.

 

Horaţiu Oliviu Buzgău, manager, Holiv Ecoplant:

► Noi am început cu 46 de hectare, dar intenţionăm să ne extindem cam cu 32 de hectare în perioada care urmează. Probabil într-un an sau un an şi jumătate vom ajunge să putem vorbi despre o suprafaţă mult mai generoasă, aproape dublă.

► Dorim să ajungem şi pe pieţele externe, dar acest produs dorim să-l privim în etape, vrem să îl vedem modular în aşa fel încât în prima fază să reuşim să satisfacem nevoile şi dorinţele clienţilor din România, iar ulterior să ajungem şi pe rafturile magazinelor din străinătate.

 

Gabriel Manea, asociat, Nutcrop:

► Investiţia iniţială, conform proiectului, este undeva aproape de 500.000 de euro, dar necesită încă cinci ani de lucru şi de bani investiţi în care de fapt nu producem nimic. Aici vorbim despre motorină, despre costurile cu angajaţii, costurile cu taxele de întreţinere. Nişte sume destul de considerabile în aceşti cinci ani.

► După calculele noastre, în momentul în care alunul intră pe producţie, în doi ani îţi recuperezi primii bani investiţi. Este o cultură care necesită să bagi mâna bine în buzunar dacă cultivi pe suprafeţe mari şi dacă faci irigaţii.