ZF Agropower. România importă 60% din legumele consumate, iar legumele produse local sunt cu seminţe din import. Importurile de legume şi seminţe merg spre 1 mld. euro anual

♦ Producţiile de legume au fost de 2 mil. tone în 2024, în scădere cu 10% faţă de anul anterior, iar producţia de cartofi a fost de 968.000 de tone, în scădere cu 18% faţă de peste 1 mil. tone în 2023 ♦ Specialiştii din legumicultură spun că importăm 60% din legumele consumate în România şi nu un sfert, cum arată datele INS, care provin în principal din Turcia şi Polonia ♦ Cantitatea de legume şi fructe importate s-a dublat în ultimul deceniu, ajungând pentru fiecare categorie aproape la 1 milion de tone anual. În valoare, importurile sar de 1,5 mld. euro.

Deşi românii vor legume cu gust, producţia autohtonă se loveşte de limite serioase: seminţele de import domină piaţa, iar hibrizii străini au randamente mai mari şi rezistenţă sporită. Cu un sezon scurt de doar trei luni şi costuri ridicate, România importă 60% din legu­me, iar piaţa seminţe­lor şi legumelor ajunge la aproape 1 miliard de euro anual, con­form calculelor ZF făcute pe baza datelor INS. Cercetarea limi­tată şi lipsa fondurilor europene direcţionate corect împiedică echilibrarea balanţei comerciale, iar soluţia ar fi investiţiile în tehnologie şi genetică locală, a fost una dintre concluziile ediţiei din 9 iunie a emisiunii ZF Agropower, un proiect susţi­nut de Banca Transilvania şi Penny.

„Importăm 60% din legume şi produ­cem doar 40%. Eu consider, ca specialist în domeniu, că în orice investiţia este un proces relativ simplu. Dacă reuşim să investim în tehnologie pentru producerea legumelor, în spaţii protejate: ori tunele (cum le numim po­pular), ori solarii, ori sere încălzite sau ne­în­călzite, cu cât mai mult putem contracara efectele schimbărilor climatice. Acestea sunt din ce în ce mai bruşte: trecem de la o primă­vară friguroasă la o caniculă africană în doar câteva zile. Toate aceste schimbări rapide provoacă un stres major plantelor. Iar, la fel cum nici nouă, oamenilor, nu ne place stresul - nu performăm bine, nu ne dezvoltăm co­rect - la fel şi plantele: nu se pot dezvolta în condiţii optime“, a spus Levente Szell, CEO şi acţionar al Agrosel, producă­tor român de seminţe din Câmpia Turzii (jud. Cluj), prezent la emisiune. Producţiile de legume au fost de 2 mili­oa­ne de tone în 2024, în scădere cu 10% faţă de anul ante­rior, iar producţia de car­tofi a înre­gistrat 968.000 de tone, în scădere cu 18% faţă de peste 1 mili­on de tone în 2023, con­form da­te­lor de la Ministerul Agriculturii. Spre com­paraţie, dacă în 2014 România pro­ducea 3,8 milioane de tone de legume, în 2024 mai produce doar 2 mi­lioane de tone, ce­ea ce reprezintă o scădere de 47%, con­form datelor INS. Astfel, este dependentă de importuri.

Mihai Chesnoiu fondatorul Serelor Chesnoiu din judeţul Olt spune că deficitul de 25% la consumul de legume, conform INS, reprezintă doar importurile fiscalizate, iar mai mult de jumătate provin din impor­turi nefiscalizate, prin diverse circuite cu­nos­cute de cei din domeniu, dar băgate sub preş, iar problema persistă.

„România are un potenţial uriaş în legumicultură, iar realitatea este că noi importăm destul de mult (atât legume, cât şi seminţe - n. red). Dacă vorbim de seminţe, importul varietăţilor noi este evident, dar varietăţile performante nu fac decât să crească producţia de legume în ţara noastră alături de o tehnologie adecvată. Noi aşa vedem lucrurile“, a spus Raymond Stanciu, director de vânzări al Diviziei seminţe de legume al Marcoser, companie care are o fermă proprie de legume în Matca, cel mai mare bazin legumicol din ţară, aflată în Galaţi, dar este şi distribuitor de seminţe pentru fermieri, concentrându-se pe cei care îşi doresc să facă performanţă.

El consideră că este important să susţinem atât creşterea suprafeţelor cultivate cu legume româneşti, cât şi importurile, pentru că nu contează atât de mult de unde provine sămânţa, ci să producem mai multe legume în România. De exemplu, în 2023, ultimul an pentru care există date complete de la INS, România a importat legume în valoare de 750 de milioane de euro. La această sumă se adaugă şi importurile de seminţe, iar totalul ar putea ajunge la aproximativ 1 miliard de euro în 2024.

Ionuţ Dumitru, director general, Nu Oricum Serv: Noi, până acum doi ani, foloseam doar hibrizi de import, pentru productivitate şi rezisten­ţă, dar a­vând mulţi clienţi care caută gustul pe raft, am venit şi cu varie­tăţi ro­mâ­neşti. În prezent, avem la fermă circa 300 de varietăţi de tomate în testare.

 

„La noi, la Băleni, e un pic mai complexă treaba. La nivel de grup, avem o varietate foarte mare de legume. La momentul actual, ne apropiem de undeva la 30 de specii legumicole, inclusiv pepeni galbeni - cu pete, cu puţini sâmburi - toate care se cer în supermarket. Noi, până acum vreo doi ani, foloseam doar hibrizi de import, pentru productivitate şi rezistenţă, dar având mulţi clienţi care caută gustul pe raft, am venit şi cu varietăţi care au gust. De 2 ani, am început să testăm şi varietăţi româneşti, cu rezultate chiar foarte bune“, a afirmat Ionuţ Dumitru, director general al Nu Oricum Serv.

El a adăugat că în prezent, la fermă se află în testare aproximativ 300 de varietăţi de tomate. Anual, se efectuează teste pentru fiecare cultură, cu numeroase soiuri şi hibrizi, pentru a putea introduce la timp cele mai noi produse din domeniu, care să facă faţă şi schimbărilor climatice - un motiv principal pentru scăderea producţiei de legume din România.

„Sezonul legumelor în România ţine aproximativ trei luni, în special pentru tomate. Când vorbim despre sezonul românesc, ne referim la perioadele în care România asigură circa 75% din consum. (...) În ultimii ani, consumatorii români au început să consume roşii, pepeni, struguri pe tot parcursul anului, nu doar vara. Clienţii s-au obişnuit să facă cumpărături zilnic sau la două-trei zile şi doresc să găsească legume şi fructe proaspete tot timpul, nu doar în sezonul românesc“, a explicat el.

Acoperirea de 75% a consumului intern cu tomate se realizează în lunile iunie, iulie şi august. În celelalte luni, cantitatea de roşii româneşti pe rafturile supermarketurilor este mult mai mică, fiind insuficientă pentru a acoperi cererea. Din această cauză, supermarketurile nu pot avea o bază constantă de aprovizionare. La întâlnirile anuale cu retailerii, aceştia le-au spus fermierilor că „nu mai pot accepta trei luni de sezon“, adică exact atât durează disponibilitatea în cantităţi mari.

Autorităţile au promis că vor face 8, apoi 15 depozite regionale, dar la cinci ani de la primele promisiuni, tot nu au fost construite. Astfel, România este vulnerabilă în extrasezon din lipsa capacităţilor de stocare şi păstrare în condiţii optime, ceea ce face ca produsele să nu poată fi vândute şi consumate pe o perioadă mai lungă şi cresc importurile, în principal din Turcia.

Levente Szell, CEO şi acţionar, Agrosel: Nu ştiu când se va face o reorganizare şi în România, pe nişte piloni care să poată garanta, mai departe, în următorii 10-20 de ani, dezvoltarea cercetării în România. Eu cred în cercetare, pentru că doar prin cercetare putem să creăm produse cu valoare adăugată. Altfel, dacă tot importăm, lucrurile nu merg tocmai în direcţia pe care ne-o dorim.

 

Levente Szel subliniază că dezvoltarea seminţelor româneşti de legume necesită o cercetare bine structurată, cu două componente esenţiale: cercetarea ştiinţifică, realizată în universităţi şi institute, pentru obţinerea de rezistenţe la boli şi dăunători, şi cercetarea aplicativă, care trebuie preluată de sectorul privat pentru a transforma rezultatele ştiinţifice în produse competitive. El consideră că această colaborare este vitală pentru reducerea deficitului comercial şi pentru susţinerea unei agriculturi durabile în România.

„Nu ştiu când se va face o reorganizare şi în România, pe nişte piloni care să poată garanta, mai departe, în următorii 10-20 de ani, dezvoltarea cercetării în România. Pentru că eu cred în cercetare, pentru că ştiu că doar prin cercetare putem să creăm produse cu valoare adăugată. Altfel, dacă tot importăm, lucrurile nu merg tocmai în direcţia pe care ne-o dorim“, a completat el.

Raymond Stanciu, director de vânzări al diviziei seminţe de legume, Marcoser: România are un potenţial uriaş în legumicultură, iar realitatea este că noi importăm destul de mult. Dacă vorbim de seminţe, importul varietăţilor noi este evident, dar varietăţile performante nu fac decât să crească producţia de legume în ţara noastră, alături de o tehnologie adecvată.

 

Raymond Stanciu a menţionat la rândul său că în România nu se investeşte suficient în cercetare, spre deosebire de alte ţări. Pentru a remedia acest lucru, Marcoser are un proiect care să facă legătura între mediul academic şi fermieri, facilitând astfel comunicarea şi identificarea nevoilor reale de pe teren. Prin colaborarea cu cadre universitare, care pot oferi expertiză în cercetare, au reuşit deja să găsească soluţii concrete, în urma unor întâlniri directe între cercetători şi producători.

„Sămânţa nu este doar genetică, nu este doar performanţă. La noi, sămânţa este speranţă, pentru că în fiecare an, totul începe de la însămânţat. Iar însămânţatul, pentru noi, este mai mult decât o viziune financiară, este un imbold sentimental. Atunci când pui sămânţa în pământ, drumul este foarte lung şi nu ai altă motivaţie decât cea sufletească: dorinţa sinceră de a reuşi. O cultură care îţi aduce satisfacţie dincolo de cea materială, care aduce câştig şi, în acelaşi timp, este făcută cu sămânţă românească, cu atât impactul este mai mare“, a precizat Mihai Chesnoiu.

Chesnoiu a mai adaugat că producţia de seminţe româneşti este împiedicată şi nu este susţinută nici din punct de vedere financiar, nici din punct de vedere al promovării, deşi consideră că s-ar putea implementa programe care să susţină atât sectorul seminţelor, cât şi al legumiculturii, dar şi al oricărui meşteşug românesc. În schimb, lipsa unui cadru legislativ coerent pentru legumicultură duce la abandonul culturilor şi la migrarea forţei de muncă, într-un sector care ar trebui tratat ca prioritate de siguranţă naţională.

Levente Szell, CEO şi acţionar al Agrosel este de părere că este important ca fondurile europene să fie direcţionate către fermierii care doresc cu adevărat să rămână în agricultură pe termen lung - peste 5 sau 10 ani. Dacă resursele se împart la toată lumea, fără o strategie clară, există riscul să nu atingem niciodată autosuficienţa alimentară. Exemple precum Polonia şi Ungaria arată că reuşita vine din sprijinirea fermierilor activi şi hotărâţi, prin investiţii în tehnologizare. Producţia lor internă a crescut, deşi numărul fermierilor a scăzut. În legumicultură, tehnologia modernă - sere, solarii, echipamente - este cheia pentru a valorifica potenţialul genetic al seminţelor. Fără aceasta, cercul rămâne închis, iar progresul e blocat.

„Noi, permanent creştem producţia de seminţe şi datorită situaţiei geopolitice, ne creştem şi mai mult capacitatea de a produce seminţe. Aceasta reprezintă o oportunitate la nivel mondial, deoarece restricţiile fitosanitare complică foarte mult circulaţia seminţelor. Astfel, avem şansa de a exporta produse româneşti în comunitatea europeană“, a mai spus acesta.