ZF Agropower. Cum s-a întors Silviu Chiosea, un fermier din Ialomiţa, strict la producţia de grâu după ce a investit într-o moară şi o fabrică de pufuleţi: „Retailul românesc este un zid de sticlă, deloc transparentă, care s-ar putea sparge, dar nu de către noi. Nu există deschidere pentru vânzare“

Prima oară, în 2013, Silviu Chiosea, fermier din Ialomiţa, a tre­cut de la producţia de grâu şi porumb la procesare, când a investit într-o moară unde să producă făină inte­grală, dietetică şi neagră sub brandul Panis Vitae. A pariat pe măcinarea lentă la piatră a grâului cultivat în Câmpia Română. Cinci ani mai târziu, în 2018, a făcut un nou pas şi a deschis o fabrică de pufuleţi din po­rumb, care erau bio, vegani, fără gluten, fără zahăr şi copţi, nu prăjiţi. Acum câteva luni însă, fermi­erul a renunţat atât la moară, cât şi la fabrica de pufuleţi şi s-a întors la ceea ce făcea la început: cultivarea cerea­lelor. Problema, spune el, a fost vânzarea.

„Produsul arăta foarte bine - pufuleţii (cu brandul Honest Fields - n. red.) a câştigat chiar şi premii la competiţii. Dar, în momentul în care ne-am întâlnit cu retailul românesc, ne-am lovit de un zid de sticlă, care nu este deloc trans­parentă. S-ar putea sparge, dar nu de către noi. Am insistat câţiva ani, până când am ajuns în punctul în care am spus că este mai bine să ne oprim. Ne-am dat seama că, fără exagerare, în zona de FMCG sunt foarte puţini jucători, care au piaţa secu­rizată. Practic, pe partea distribuţiei nu există deschidere şi transparenţă. Mă tem că mulţi vor investi în procesare pe viitor, dar, din păcate, la un moment dat vor fi nevoiţi să închidă, pentru că nu vor avea piaţă“, a spus Silviu Chiosea, fondator al Comasil, prezent la emisiunea ZF Agropower, susţinută de Banca Transilvania.

El a adăugat că a discutat şi cu alţi agricultori care au investit în proce­sare, fie în sectorul lactatelor, fie în alte afaceri din industria alimentară, iar mulţi dintre ei se confruntă acum cu probleme finan­ci­are. Deşi unele com­panii au reuşit să îşi menţină cifra de afa­ceri, gradul ridicat de îndato­rare le face dependente mai degrabă de bănci, luând credite să meargă mai departe, decât de clienţi. În acest context, crede că fără un sprijin real din partea statului astfel de investiţii sunt greu de susţinut, şi chiar dacă România are potenţial în procesarea produselor agricole, nu poate fi valorificat.

„La momentul actual avem strict zona de agricultură, ne concentrăm pe aceasta. Avem şi o componentă de consultanţă pe fonduri europene, unde activăm de mai bine de 20 de ani. Dacă lucrurile s-ar schimba, poa­te am discuta de altceva. Acum, şan­sele ca cineva mic sau mediu să crea­dă că prin procesare se poate dez­volta sunt foarte mici. E nevoie de politică agricolă, de legi, dar lucrurile nu sunt roz“, a mai spus Silviu Chiosea.

El a explicat că, atunci când vor­beşti despre procesare şi despre creş­terea valorii adăugate din agricultura vegetală prin investiţii în zootehnie sau în produse finite ori semifinite, ajungi să depinzi de două pieţe: industria alimentară şi retailul (FMCG). Compania sa a încercat să intre în ambele.

În 2013, a construit o moară mo­dernă pe piatră, unde a măcinat grâul produs în propria fermă, iar făina era fără aditivi, astfel încât pâinea să păstreze cât mai mulţi nutrienţi din grâu, însă costurile de producţie erau mai ridicate decât în cazul făinii obişnuite şi nu a găsit mulţi cum­părători interesaţi de acest tip de produs, deoarece procesatorii se uită în primul rând la preţ.

Din punctul de vedere al lui Silviu Chiosea, este un interes mai mare pentru produsele din ţările Mercosur, Ucraina şi Turcia decât pentru cele româneşti. El spune că mulţi fermieri români, inclusiv el, s-au lovit de concurenţa bazată pe preţ şi de economiile de scară pe care nu le pot susţine fără sprijin financiar. Iar competiţia este una inegală, „ca între David şi Goliat“.

Silviu Chiosea spune că a investit în tehnologii de top pentru a valorifica aproape la maximum potenţialul culturilor irigate, chiar dacă rezultatele depind şi de condiţiile meteo sau de posibilitatea aplicării tratamentelor la timp.

Agricultura primară rămâne baza. Aduce bani?

Silviu Chiosea spune că 2026 a fost un an plin de provocări şi de surprize pentru agricultură. Anul a început dificil, cu temperaturi scăzute care au încetinit dezvoltarea culturilor şi cu fluctuaţii puternice de preţ, iar pentru a avea producţii bune, fermierii au fost nevoiţi să crească cheltuielile cu îngrăşămintele şi tratamentele. Dar anul este foarte bun pentru culturile de grâu şi rapiţă, însă costurile mai ridicate cu îngrăşămintele şi pesticidele, dar şi volatilitatea preţurilor la cereale au redus din câştigurile fermierilor. „Discuţia nu ar trebui să se rezume doar la producţii, ci şi la solvabilitatea sectorului agricol, la puterea financiară a fermierilor şi la capacitatea de a-şi susţine investiţiile şi activitatea pe termen mediu şi lung.“

Acum, una dintre cele mai mari provocări este lipsa de predictibilitate pe piaţa îngrăşămintelor. Dacă în urmă cu câţiva ani fermierii îşi puteau construi din timp planul de fertilizare pe baza formulelor clasice de NPK - azot, fosfor şi potasiu -, astăzi nu mai au această certitudine. Se întâmplă ca un îngrăşământ planificat să nu mai fie disponibil în stoc sau să fie înlocuit cu un produs de la alt producător, cu o altă compoziţie chimică şi alte concentraţii, ceea ce creşte riscurile atât pentru cultură, cât şi pentru profitabilitatea fermei. Apoi, nu există siguranţă nici în ceea ce priveşte energia, nici combustibilul.

La nivel de fermă, multă lume se uită strict la creşterea de producţii, dar poate fi o capcană, spune el, în contextul actual. „Noi suntem mai atenţi la profitul pe hectar, pentru că asta ne interesează în primul rând. Altfel, practic, munceşti mai mult pentru bănci şi pentru furnizori. Şi ne concentrăm mai mult pe culturile pe care le cunoaştem şi care au vandabilitate. Din păcate, chiar dacă mergi pe zona de eficientizare, poate va exista un an sau doi, sau chiar mai mulţi ani, cu ploi mai puţine şi cu preţuri mai proaste. Atunci ce vei face? Cumulat cu o creditare restrictivă, la momentul actual suntem mulţumiţi“, a spus Chiosea.

După seceta severă din 2020, Silviu Chiosea a investit în irigaţii cu puţuri forate şi sisteme cu pivoţi. El recunoaşte însă că mulţi fermieri nu îşi permit astfel de investiţii, fie din cauza terenurilor fragmentate, a lipsei surselor de apă, a distanţei faţă de cumpărători sau a costurilor ridicate cu arenda.

Investiţiile în irigaţii pot ajunge la 4.000-5.000 de euro/hectar, iar în unele cazuri chiar la 10.000 de euro/hectar. Apoi, dacă în urmă cu şase ani o combină costa circa 150.000 de euro, astăzi preţul a ajuns la 300.000 de euro, iar îngrăşămintele s-au scumpit de aproape trei ori. În schimb, preţurile la cereale au rămas la nivelul de acum aproape un deceniu, ceea ce pune o presiune tot mai mare pe profitabilitatea fermierilor.

În prezent, 40% din suprafaţa fermei este irigată. Silviu Chiosea spune că a investit în tehnologii de top pentru a valorifica aproape la maximum potenţialul culturilor irigate, chiar dacă rezultatele depind şi de condiţiile meteo sau de posibilitatea aplicării tratamentelor la timp. Pe terenurile neirigate, strategia este reducerea costurilor, astfel încât culturile să rămână profitabile. În plus, după doi ani în care seceta a afectat puternic culturile de primăvară, anul acesta a renunţat la porumb şi floarea-soarelui. Ferma cultivă doar grâu, orz şi rapiţă, culturi pe care le consideră mai sigure în actualele condiţii climatice.

Totuşi, el crede că agricultura are nevoie de o schimbare de paradigmă: România nu ar mai trebui să exporte doar grâu, ci să îl proceseze şi să vândă produse cu valoare adăugată. În acelaşi timp, spune că sectorul agricol a evoluat puternic în ultimii ani. Acum, agricultura se bazează pe oameni cu mult mai multă experienţă decât în urmă cu 15 ani, când în sector existau mulţi începători. Fermierii au acumulat experienţă şi au devenit mai rezilienţi, însă această maturizare trebuie susţinută şi de ceilalţi actori din lanţul agroalimentar.

„Toată lumea trebuie să înţeleagă că agricultura este de viitor, că există potenţial în România, dar acesta trebuie şi susţinut pentru a fi fructificat. Consumatorul nu trebuie să dea «skip» când este vorba de agricultură, pe motiv că nu-l interesează. Diseară sau mâine dimineaţă tot trebuie să mănânce. Iar dacă pâinea nu va mai costa 10 lei, ci 30 de lei, cu siguranţă va fi mult mai atent“, a mai spus Chiosea.