ZF Agropower. Sorin Ignat, director agrobusiness la Banca Transilvania: Zootehnia e primul lanţ de valoare adăugată. Vedem tot mai mulţi clienţi care fac pasul către ea şi după aceea către procesare. Investiţiile sunt majore, iar cele începute acum se văd peste 2-3 ani. Noi vom finanţa în continuare proiectele pe termen mediu şi lung

♦ „Ar fi păcat să nu recunoaştem meritele fermierilor care au acumulat experienţă şi capital şi au făcut investiţii în ferme, care, de cele mai multe ori, sunt peste performanţa celor din vest din punct de vedere tehnologic şi al productivităţii. Din păcate, suntem într-o piaţă oarecum la marginea Europei, într-o piaţă de materie primă, şi, practic, competiţia noastră nu e neapărat cu ţările din vest. Ea este mai degrabă cu ţările din bazinul Mării Negre, unde concurăm pentru exportul de cereale sau animale vii. Aici este principala provocare: să ne regăsim pieţele şi identitatea, astfel încât să putem concura cu celelalte“.

Zootehnia începe să atragă din nou investiţii şi să revină pe un trend de creştere, chiar dacă într-un ritm încă lent. Această evoluţie pozitivă vine datorită investiţiilor făcute atât de fermierii care fac trecerea de la producţia vegetală, de cereale şi oleaginoase, către creşterea animalelor, cât şi de investitori din afara sectorului, atraşi de potenţialul pieţei în contextul unui deficit agroalimentar de 5 miliarde de euro.

În acelaşi timp, este o tendinţă ca investiţiile din vestul Europei să vină către est, pe fondul politicilor Green Deal, care au adus condiţionalităţi mai stricte privind mediul şi emisiile de carbon. Aceasta a fost una dintre concluziile ediţiei din 9 februarie 2026 a emisiunii ZF Agropower, unde invitat a fost Sorin Ignat, director agribusiness la Banca Transilvania. Emisiunea ZF Agropower este susţinută de Banca Transilvania şi a împlinit recent cinci ani, fiind una dintre cele mai longevive emisiuni ale Ziarului Financiar.

„Zootehnia este primul lanţ de valoare adăugată după cultura vegetală şi este important ca investitorii să depăşească apoi această etapă, care înseamnă mutarea într-o altă piaţă, tot de materii prime, şi să treacă către partea de procesare şi punerea pe piaţa de produse alimentare. Sunt foarte mulţi clienţi care fac pasul către valoarea adăugată. După cultură vegetală, fac pasul prin către zootehnie, iar după aceea către procesare“, a spus Sorin Ignat, director agribusiness la Banca Transilvania.

România a avut o perioadă în ultimii 15 ani în care a pierdut din efectivele de bovine, de lapte, cât şi de porcine, iar acest lucru a dus la creşterea importurilor de carne de porc, cât şi de lapte de vacă. Sectorul creşterii porcilor a fost puternic afectat în perioada 2018-2019 de pesta porcină africană, ceea ce a dus la o scădere a efectivelor din România de la aproape 6 milioane la circa 3 milioane şi a gradului de acoperire a consumului din producţia internă până la 45%. Pe lângă impactul pestei, România a avut dificultăţi în a reface maternităţile, ca să aibă purcei pentru îngrăşătorii, iar apoi au existat şi fluctuaţii de preţ.

În 2025, Sorin Ignat a spus că s-a observat o creştere a numărului de proiecte în sector, însă finalul anului şi începutul acestui an au adus o scădere semnificativă a preţurilor din piaţă. Această evoluţie negativă o să tempereze ritmul investiţiilor şi apetitul investiţional pe termen scurt, până la o reechilibrare a pieţei. Cu toate acestea, pe termen mediu şi lung, perspectivele rămân pozitive.

„Vom finanţa în continuare performanţa. Vom finanţa în continuare clienţii care au planuri pe termen mediu şi lung pentru investiţiile pe care le au în vedere, plecând de la achiziţia de teren agricol, construcţia de sisteme de irigaţii, dezvoltare în cadrul fermelor sau extindere către alte ramuri. Există toată deschiderea din partea Băncii Transilvania, dar şi a altor jucători din piaţa bancară, în a găsi proiecte sustenabile pentru finanţare în 2026“, a întărit Sorin Ignat.

El a completat că zootehnia presupune investiţii majore şi necesită, în prezent, un nivel de capital mai ridicat decât o fermă vegetală. Iar pentru a putea valorifica producţia internă de cereale şi oleaginoase, estimată la 29-30 milioane de tone în 2026, este nevoie de un program de investiţii multianual, pentru că orice investiţie începută acum în zootehnie nu poate genera rezultate mai devreme de doi-trei ani, având în vedere durata proceselor de autorizare, construcţie şi punere în funcţiune a fermelor.

„Banca Transilvania a finanţat şi în trecut sectorul avicol (cel mai performant din zootehnie – n. red.) şi acum susţine sectorul avicol, fiind principalul finanţator. Ne uităm cu atenţie la tot ce înseamnă oportunităţi de creştere pentru fermieri şi îi susţinem în proiectele lor. Fie că este vorba de investiţii pentru creşterea capacităţii, de extinderea gamei de produse sau de start-up-uri care intră acum pe piaţă într-un moment favorabil pentru zootehnie, impor­tant este ca aceste proiecte să fie sustena­bile şi profitabile, iar scenariile pe care le modelează investitorii să fie în linie cu ceea ce se întâmplă în piaţă“, a explicat Sorin Ignat. Acesta a mai spus că există o tendinţă de relocare a investiţiilor din zootehnie din vestul Europei către est, iar în perioada următoare aceasta o să devină şi mai vizibilă. România are, în acest context, un avantaj important: un grad de încărcare zootehnică pe hectar mai redus decât media Uniunii Europene. De exemplu, la bovine, încărcătura este de 0,22 bovine/hectar, adică fiecărei vaci îi revin 22 de hectare, ceea ce înseamnă că gradul de poluare este mai mic.

În condiţiile impuse de Green Deal şi de obiectivele privind reducerea emisiilor de carbon, amprenta zootehnică din România permite o dezvoltare pe care alte state nu şi-o mai pot permite.

Astfel, ţări precum Olanda sau Danemarca, tradiţional mari producători de lapte şi carne de porc, au început să adopte măsuri de reducere a capacităţilor de producţie pentru a limita impactul de mediu. Chiar dacă vor rămâne în continuare în topul producătorilor europeni, aceste state urmăresc să diminueze amprenta de carbon a fermelor la nivel naţional, ceea ce anunţă oportunităţi pentru investiţii în Europa de Est, inclusiv în România, a precizat Sorin Ignat.

De asemenea, odată cu deschiderea sesiunilor pentru investiţii în producţia de legume şi cartofi cu fonduri europene, Sorin Ignat a spus că au proiecte discutate dinainte cu mulţi dintre parteneri, pentru a evalua oportunităţile cu atenţie. Mai exact, el a menţionat că investiţia este analizată în primul rând ca sursă de venit suplimentar, care prin mai multe vânzări să aducă profit în business şi să se justifice efortul depus.

„Avem privilegiul de a vedea investiţii de pe malul mării până la Pecica, de la Darabani până la Giurgiu, şi vedem foarte multe lucruri bune care se întâmplă“, a subliniat Ignat.

El spune că deseori percepţia este că băncile nu finanţează, deşi statistica arată un sold în creştere de la an la an, care a depăşit 30 de miliarde de lei. Însă, când finanţează, el a adăugat că orice bancă se uită la ansamblu la proiectul de investiţii. Acum, el spune că se vede o îmbunătăţire a calităţii produselor alimentate, prin investiţii în tehnologii noi, iar ceea ce consumă este mai bun decât în trecut. Apoi, diversitatea produselor este mult mai mare, iar varietatea producţiei locale, de la pâine la preparate din carne, este cu totul diferită faţă de acum câţiva ani. Această schimbare vine atât de la consumatori, cât şi de la cerinţele pe care le transmit producătorilor, deoarece aceştia se adaptează mereu la ceea ce cere clientul care plăteşte.

Pe de altă parte, bancherul consideră că politicile din România mai au nevoie de îmbunătăţiri. În prezent, nu există o politică clară privind realizarea investiţiilor în funcţie de zonă şi necesităţile sale, acestea fiind realizate în principal la iniţiativa mediului privat. Astfel, fiecare investitor îşi face propriul plan de afaceri şi flux de investiţii, urmărind asigurarea dezvoltării şi recuperarea investiţiei la nivel individual. Dar, mai departe, contează şi logistica pentru a avea costuri competitive de producţie, cât şi de livrare în piaţă. Astfel încât deficitul agroalimentar să scadă fie prin creşterea exporturilor, fie prin scăderea importurilor.

La nivel de zootehnie, de exemplu, sunt mereu discuţii legate de distanţa faţă de abatoare şi faţă de maternităţi. În cazul porcilor, apropierea de sursa de furaj este esenţială, deoarece orice transport implică consum de combustibil, cheltuieli suplimentare şi o amprentă de carbon mai mare. Astfel, el a subliniat că este important ca politicile, inclusiv cele de susţinere, să fie diferenţiate pe zone şi nu se referă la regiuni geografice, ci la tipul de teren: zona montană, zona de deal sau zona de câmpie. Zonele de câmpie sunt mai potrivite pentru ferme mari, în timp ce zona de munte necesită un alt tip de agricultură şi, implicit, un alt tip de suport.

 

Creditarea la hectar în România e mai bună ca la vecini, dar nu ca în Vest

România are o creditare de 576 de dolari/hectar, situându-se peste vecinii din Ungaria şi Bulgaria, care încă nu ating 500 de dolari/hectar. Totuşi, la nivelul Uniunii Europene, media creditării agricole este de 1.510 dolari/hectar, ceea ce înseamnă că România se află la o treime din media UE.

Nivelul de finanţare este mult mai ridicat în vestul Europei decât în România. De exemplu, Franţa acordă 2.673 de dolari/hectar, de aproape cinci ori mai mult decât România, iar Germania ajunge la 3.680 de dolari/hectar, de peste şase ori mai mult. Italia, care are o suprafaţă agricolă similară cu România, de 12,5 milioane de hectare, acordă un nivel de creditare de 3.312 dolari/hectar.

„Încrederea băncilor în agricultura din România a fost în permanenţă. Agricultura din România s-a dezvoltat semnificativ. Ar fi păcat să nu recunoaştem meritele fermierilor care au acumulat experienţă şi capital şi au făcut investiţii în ferme, care, de cele mai multe ori, sunt peste performanţa celor din Vest din punct de vedere tehnologic şi al productivităţii. Din păcate, suntem într-o piaţă oarecum la marginea Europei, într-o piaţă de materie primă, şi, practic, competiţia noastră nu e neapărat cu ţările din Vest. Ea este mai degrabă cu ţările din bazinul Mării Negre, unde concurăm pentru exportul de cereale sau animale vii. Aici este principala provocare: să ne regăsim pieţele şi identitatea, astfel încât să putem concura cu celelalte. Băncile au finanţat. Statistica este oficială: se vede o creştere semnificativă de la un an la altul a soldului creditelor, chiar şi în 2023, 2024 şi mai ales 2025 (ani secetoşi - n. red.)“, a precizat Sorin Ignat.

El a adăugat că este greu de spus de unde vine diferenţa majoră dintre România şi Europa de Vest, însă creditarea pe hectar vine la pachet cu valoarea mai mare a hectarului, respectiv preţul de achiziţie al terenului. În România, acest nivel este încă sub cel din Vest, la 8.700 euro/hectar, iar de la început se alocă o finanţare pe hectare proporţională cu preţul terenului, după care intervin celelalte elemente necesare unei ferme sau capitalul de lucru.

Pe de altă parte, o diferenţă semnificativă există şi în piaţa de finanţare a fermierilor per ansamblu. România este atipică din perspectiva finanţării prin creditul furnizor. Creditul furnizor reprezintă principala sursă de capital de lucru, bilanţurile fermierilor arătând de cele mai multe ori un sold al furnizorilor mai mare decât cel al creditelor bancare. În Vest, în schimb, finanţarea se face în principal prin credite bancare, inclusiv pentru capitalul de lucru.

„În schimb, România are potenţialul mai ridicat decât celelalte ţări vecine, Ungaria neavând acces la piaţă atât de simplu. Este legată de piaţa din vest, iar Bulgaria probabil că are suprafeţele pentru cultură mare mai mici decât noi“, a explicat el.

El a spus că, în contextul actual, creditarea este prudentă, pentru că fermierii au avut mulţi ani grei, iar bilanţurile lor nu arată grozav. „Tensiunile din ecosistem au determinat o prudenţă crescută. Cu toate acestea, sfatul meu este ca fermierii să încerce finanţarea. Pentru a acorda finanţare, banca trebuie să analizeze proiectul fiecărui client în parte, iar răspunsul este întotdeauna personal, nu general.“

Sorin Ignat a menţionat că piaţa s-a dezmorţit odată cu programul Investalim, unde există o susţinere şi din partea statului, care urmează să aducă sume importante pentru dezvoltarea unor noi capacităţi de prelucrare locale, iar Banca Transilvania şi-a arătat interesul şi consideră că proiectele de investiţii vor genera valoare adăugată. „Provocarea principală în industria agroalimentară rămâne accesul la piaţă. Jucătorii existenţi, care îşi dezvoltă capacităţile, au deja piaţa şi îşi corelează dezvoltarea cu cererea, în timp ce pentru un nou venit construirea pieţei este un proces suplimentar.“

 

Retrospectiva anului agricol 2025 şi perspectiva pentru 2026

„În anul agricol 2025 am discutat despre o cantitate mai mică de porumb (6 mil. tone, la jumătate faţă de anii normali - n. red.). Cantitatea depinde foarte mult de obiective. Dacă obiectivul este să facem o producţie mare de porumb, probabil că ar fi o problemă din punctul de vedere al climei, însă nu acesta ar trebui să fie obiectivul. Ar trebui să producem culturile care pot fi profitabile în condiţiile meteo actuale. Pe lângă aspectele meteoclimatice, ar trebui să ne gândim şi la condiţiile de piaţă, pentru că, atunci când ai producţie mare, preţul scade şi nu reuşeşti să asiguri aceeaşi profitabilitate pe care ţi-ai fi dorit sau profitabilitatea de care ai nevoie pentru a duce business-ul mai departe“, a explicat Sorin Ignat.

Anul agricol 2025 a fost, în ansamblu, un an bun, însă, odată cu producţiile mari de grâu şi rapiţă, preţurile nu au fost pe măsura aşteptărilor, pentru că nu depind doar de producţia din Bărăgan sau din Câmpia de Vest, ci sunt influenţate în mare măsură de comerţul internaţional şi de producţiile mondiale. Pe de altă parte, fermierii care au cultivat mai puţin porumb au obţinut, per ansamblu, câştiguri mai bune decât cei care au menţinut rotaţiile clasice din anii agricoli buni.

„La început de an calendaristim putem spune că am avut o toamnă şi o iarnă cu ploi şi zăpezi cum nu au mai fost din 2017. Deci, dacă ne uităm doar la componenta de apă, e un an agricol bun. Rămâne să vedem evoluţia ulterioară şi ce se întâmplă până la recoltare. Pentru că aşteptările de fiecare dată sunt mari. Realitatea poate să sufere ajustări, cum s-a văzut de altfel şi anul trecut la floarea soarelui şi porumb. Dacă vorbeam în iulie, la început optimismul era maxim. Realitatea a fost diferită“, a spus Sorin Ignat.