ZF Agropower. Toneli, liderul pieţei ouălor, cu o producţie anuală de 500 mil. bucăţi, pune pe masă 25 mil. euro, bani proprii şi europeni, pentru a-şi creşte capacitatea în următorii trei ani

♦ Florin Panfile, commercial & CSR director, Toneli: Intenţia noastră declarată este de a creşte producţia de ouă cu 10% anual.

Toneli Holding, liderul pieţei ouălor, cu o producţie anuală de circa 500 de milioane de bucăţi de la găini cres­cute în mai multe ferme de păsări din sudul României, investeşte 25 mil. euro în creşterea capacităţii de pro­ducţie, dar şi în schimbarea mo­dului în care produce, pentru a se adapta la noile tendinţe din România şi Europa.

„Există fonduri europene agricole pentru dezvoltare rurală, însă ele sunt insuficiente şi destul de restrictive, iar implementarea este greoaie. De exemplu, noi am depus un dosar în 2022 şi abia în 2025 a fost apro­bat. Iar banii se primesc fără să fie indexaţi cu inflaţia, deşi România a avut şi are cea mai mare inflaţie din UE, în prezent în jur de 7,5%, procent pe care alte state nu îl mai au“, a spus Florin Panfile, commercial & CSR director în cadrul Toneli Holding, deţinut de investitori libanezi. Toate aceste limitări, a continuat el, nu ajută jucători din în politica de dezvoltare durabilă, adică în investi­ţiile pe termen lung. El sus­ţine că niciun fermier nu îşi permite acum să investească, de exemplu, 25 mil. euro, cât are Toneli Holding prevăzut pentru următorii trei ani pentru dezvoltarea producţiei, ca să răspundă nevoilor consumatorului: produse bio, în sistem free-range, de la găini cres­cute la sol sau produse funcţionale, îmbogăţite cu Omega-3, seleniu, vitamina D, ouă pentru copii şi altele. Însă, ca să poţi fi şi inovativ, şi să-ţi dezvolţi capacităţile de producţie, aşa cum România are nevoie acum, îţi trebuie capital, a precizat Panfile.

„Producem circa 500 de milioane de ouă, iar intenţia noastră declarată este de a creşte producţia cu 10% anual. Toate aceste creşteri de capaci­tate sunt realizate în zona sustenabilă, adică în sistem free-range, în zona ouălor funcţionale şi a ouălor ecolo­gice. Dar dacă produci ouă ecologice, dorite de consumatori, aceasta nu este o producţie confortabilă din punctul de vedere al profitului“, a spus Florin Panfile. 

„De fapt, produsele bio generează cel mai mic profit, deoarece costul de producţie este foarte mare, iar presiunea asupra preţului de vânzare este la fel de ridicată.“

De exemplu, să produci un ou în sistem ecologic costă cu 40-45% mai mult decât un ou din sistem free-range. „Din păcate, acest cost suplimentar nu se regăseşte în preţul final. În cazul nostru, am înregistrat o creştere a costurilor de aproximativ 22% faţă de începutul anului, însă în piaţă am reuşit să transferăm prin preţuri mai puţin de 7%. Prin urmare, zona de profitabilitate este serios afectată, cel puţin până acum“, a subliniat el.

 

Prima pare a anului a venit cu presiune pe preţuri

Florin Panfile crede că primul semestru din 2025 i-a scos pe jucătorii din piaţa ouălor la înviorare, pentru că au avut loc mişcări neprevăzute, iar planurile făcute în septembrie anul trecut pentru acest an nu s-au mai potrivit ca urmare a schimbării legislaţiei şi noilor conjuncturi din piaţă. „Per total, pentru noi a fost o primă jumătate de an bună atât din punct de vedere al volumelor, cât şi din punct de vedere al valorii cifrei de afaceri. Creşterea costului de producţie a determinat şi o creştere concomitentă a preţului de vânzare, iar astfel cifra de afaceri a ajuns puţin mai mare decât cea pe care o preconizasem“, a completat el.

Pe de altă parte, a trebuit să se adapteze la noile cerinţe şi să găsească soluţii pentru dezvoltarea durabilă şi menţinerea profitabilităţii, deoarece investiţiile anunţate sunt mari. „Noi avem, în fiecare an, un plan de investiţii care se integrează într-un plan mai amplu, pe termen de 3-5 ani. Sunt sume importante, care ar trebui sprijinite nu doar de producători, ci şi de instituţii, pentru că segmentul de piaţă şi întreaga industrie sunt destul de sensibile în momentul de faţă în România. Avem nevoie să intrăm în zona de eficienţă şi să ne adaptăm noilor nevoi de consum. Pe de altă parte, resursele de finanţare sunt destul de limitate acum“, a menţionat executivul.

El crede că este nevoie de o abordare strategică la nivel de sector şi să nu fie doar responsabilitatea producătorului sau a Ministerului Agriculturii, ci trebuie să existe un program în care să fie implicaţi producătorii, băncile, instituţiile de finanţare, Ministerul Agriculturii, dar şi comercianţii şi, într-o anumită măsură, consumatorii.

Altfel, dacă costul de producţie creşte, iar preţul final este menţinut la nivelul anterior (printr-o plafonare a adaosului comercial), situaţia devine greu de susţinut. „Pentru a obţine profit, trebuie să ai un cost cât mai eficient şi, mai departe, un preţ de vânzare care să acopere costurile. Asta este, de fapt, lupta fermierilor în momentul de faţă.“

Acesta a spus că autorităţile ar trebui să fie conştiente că fermierul român produce ouă în prezent cu al doilea cel mai mic preţ de cost din Uniunea Europeană, iar acest lucru poate înseamnă fie că îşi fac treaba bine, fie că nu reuşesc să vândă produsele la adevărata lor valoare.

Dacă ne uităm în jurul României, Panfile a menţionat că în Ungaria preţul este cu 25% mai mare, în Bulgaria cu 9% mai mare, iar în Polonia chiar cu 45% mai mare. „Avem al doilea cel mai mic preţ pentru ouă din Uniunea Europea, la poarta fermei este sub 0,6 euro/ou, doar Cipru este sub noi. În rest, toate ţările au preţuri mai mari, unele chiar mult mai mari“, a spus acesta.

 

Presiunea clienţilor şi respectării mediului

Panfile a mai adăugat că trebuie să ne asumăm faptul că investiţiile cresc costul de producţie, iar acesta, automat, va împinge şi preţul de vânzare în sus, motiv pentru care crede că piaţa nu poate suporta o plafonare la un anumit preţ, mai ales atunci când costul de producţie creşte şi când nu există un program strategic de dezvoltare a producţiei pe termen lung. În plus, consumatorii şi retailerii vorbesc despre sustenabilitate şi cer dovezi şi atestări din ce în ce mai clare, ceea ce înseamnă teste şi verificări, adică un cost suplimentar.

„În ultima perioadă se pune presiune mare pentru schimbarea capacităţilor de producţie, din sistemul cu cod trei în sisteme îmbunătăţite: cod doi, la sol şi free-range. Aceasta este, însă, o soluţie foarte costisitoare. De exemplu, pentru a trece o fermă de 100.000 de capete din cod trei în cod doi, aşa cum cer piaţa şi ONG-urile, este nevoie de o investiţie de aproximativ 500.000 de euro, iar producţia va fi cu 25-30% mai redusă“, a menţionat reprezentantul Toneli Holding.

Grupul are patru sisteme de producţie, dar face şi ouă funcţionale. Producţia de ouă în baterii este în descreştere la nivel european, pentru că nu mai sunt considerate bune pentru consum la scară largă, ajungând la aproximativ 40%, adică o scădere de circa 9 puncte procentuale în ultimii patru ani. În România, procentul nostru a scăzut cu 5–6 puncte, de la 52–53% în 2021, până la aproximativ 48% în prezent.

„Noi rămânem focusaţi pe dezvoltare, pe diferenţiere şi, mai ales, pe creşterea capacităţilor de producţie, astfel încât să susţinem acest trend de consum al proteinelor din ouă, pe care populaţia se bazează şi va continua să se bazeze tot mai mult“, a mai spus Panfile. El a menţionat că ouăle au avut cea mai mare creştere la nivel mondial în ultimii 20 de ani dintre toate proteinele.

 

Piaţa liberă, concurenţă neloială?

„Trebuie spus că aproximativ jumătate din producţie se vinde în pieţe. În piaţa liberă, în prezent, cel puţin în Bucureşti, oul cel mai ieftin se vinde cu 1,5 lei, în timp ce în retailul modern preţul este de 0,85 lei. Aceasta reprezintă o diferenţă de 75% în defavoarea retailerului şi a noastră, ca furnizori. Adică, această diferenţă de 75% avantajează un ou care nu este securizat: nu respectă lanţul termic, nu are ambalaj corespunzător şi nu respectă condiţiile de depozitare. Nici controlul datei de recoltare nu există: nimeni nu ştie exact când a fost recoltat oul, chiar dacă se pretinde că a fost «de asear㻓, a spus Florin Panfile.

El crede că ar fi normal ca preţurile să fie mai apropiate, având în vedere că oferă un ou provenit dintr-o producţie cu biosecuritate maximă, pentru că România este una dintre foarte puţinele ţări la nivel mondial, nu doar în Europa, care nu se confruntă cu focare de gripă aviară. „Uitaţi-vă ce se întâmplă în Ungaria, Bulgaria, Polonia, Germania, Franţa sau Italia, ţări puternic dezvoltate economic care totuşi întâmpină dificultăţi în menţinerea biosecurităţii în producţia de ouă.“

Toneli Holding vinde cea mai mare parte din producţie pe piaţa românească, astfel că orice schimbare din piaţă îl influenţează direct. Exportul reprezintă aproximativ 20% din producţie. El este cel mai mare jucător din piaţă şi Panfile a menţionat că România este, printre puţinele ţări, una care reuşeşte să-şi acopere aproape integral consumul de ouă din producţia locală, în proporţie de aproximativ 98%. 

„România are nevoie, în momentul de faţă, de dezvoltarea capacităţilor de producţie în acest segment al ouălor de consum. Trebuie menţionat că, din totalul consumului naţional, de aproximativ 5 miliarde de ouă pe an, doar 2,5 miliarde provin din ferme. Restul provine din gospodării individuale şi din micile exploataţii agricole, care, însă, sunt într-un declin masiv, atât numeric, cât şi ca volum de producţie“, a spus Panfile.

În România, consumul de ouă a crescut şi suntem în topul european: consumăm în jur de 260 de ouă pe cap de locuitor pe an, iar acum se estimează că s-ar apropia de 270, ceea ce arată că avem apetitul şi tradiţia de a consuma ouă; trebuie doar să susţinem creşterea producţiei.

„Dacă ne uităm, de exemplu, în jurul Bucureştiului, acum 20 de ani era o zonă cu activitate agricolă intensă. Astăzi, în mare parte, găsim cartiere rezidenţiale. Trebuie să ne gândim şi pe termen lung, pentru că, dacă lăsăm lucrurile aşa cum sunt acum, fără investiţii solide pe termen lung, vom ajunge să depindem de alte ţări pentru a ne asigura consumul intern, în special pentru proteina considerată numărul unu la nivelul populaţiei“, a precizat reprezentantul Toneli.

 

Cum va evolua piaţa ouălor din România în 2025?

Plafonarea adaosului comercial este o ecuaţie care poate da cu plus, dar poate da şi cu minus din punct de vedere al profitabilităţii pentru toată lumea din lanţul comercial, consideră reprezentantul Toneli. Astfel, piaţa nu mai suportă o astfel de decizie, pentru că producătorul „nu are voie să lucreze pe pierdere“, pentru că pe termen lung, toate celelalte verigi vor suferi.

„Politica protecţionistă pe care statul şi-o doreşte este de înţeles, însă ar trebui să fie aplicată pe banii săi. Până la urmă, politica statului a dus la creşterea preţului de cost cu peste 20%, iar acum ni se spune să menţinem acelaşi preţ de vânzare. Suntem pro-consum, însă consumatorul trebuie să facă acest efort dacă îi permite bugetul şi nu să transfere povara producătorului sau comerciantului. Toţi dăm din umeri ca să rămânem pe piaţă şi să fim competitivi“, a menţionat el.

Anul 2025 este atipic şi poate avea efecte negative, care să provoace răni destul de adânci, a mai spus Panfile, mai ales că guvernatorul Isărescu a anunţat că anul se va încheia cu o inflaţie de circa 10%, şi nu de 3,5%, cum se estima la începutul anului. Aceasta înseamnă că, odată cu o creştere generală a preţurilor de consum de 10% până la finalul anului, impactul în costul de producţie va fi automat proporţional.

„Dacă aceste creşteri de cost nu sunt gestionate foarte atent de fiecare individual, pot deveni un impediment serios pentru profitabilitate şi pentru pregătirea corespunzătoare a anului viitor. Însă presiunea nu trebuie să fie suportată doar de producător. Noi trebuie să ştim cum gestionăm acest plus de 10% în preţul de consum. Cred că acesta este punctul culminant al finalului anului sau al semestrului al doilea din 2025“, a mai spus el.