ZF Agropower. Cum vede un fermier reîntoarcerea la agricultura de acum 100 de ani pentru a proteja apa şi solul? Economiile iniţiale se transformă în costuri suplimentare. „Vreau doar să trag un mic semnal de alarmă“

♦ Alin Luculeasa, inginer agronom la Evel-H Company din Vaslui: „La rapiţă, minimum tillage ne-a adus o infestare foarte puternică de buruieni şi o rezervă mare de dăunători în sol. La noi a ajuns rapiţa anul acesta la 25% suprafaţă, deşi până acum patru ani semănam cel puţin 40% din suprafaţa fermei.“

Tehnicile de cultivare minimum till sau no-till, adesea consi­de­rate soluţii bune pentru con­ser­varea apei în sol în con­textul schimbărilor climatice şi protejarea plantelor în anii secetoşi, pot fi ca o sabie cu două tăişuri şi să aducă pro­ble­me neaşteptate în fermă, precum invazii de dăunători şi buruieni care, pe termen lung, transformă economiile iniţiale în costuri suplimentare.

„Timp de zece ani, până în 2022, am aplicat tehnologia mini­mum tillage. După această peri­oa­dă, am ajuns la concluzia că com­bi­naţia dintre rapiţă şi minimum tillage ne-a adus o infestare foarte pu­ter­nică de buruieni şi o rezervă ma­re de dăună­tori în sol, aşa că am decis să ne temperăm. În plus, trecerea că­tre tehnologia conservativă cu no-tillage ne-a adus pro­vo­cări importante. Până la urmă, toate problemele s-au rezolvat, însă pentru noi 2025 nu a fost un an de excep­ţie pentru rapiţă. Am obţinut o producţie me­diocră, deoarece acu­mularea de buruieni şi rezervă de dău­nători din anii anteriori ne-a creat dificul­tăţi“, a spus Alin Luculeasa, in­giner agro­nom care lucrează în ferma pro­prie, dar şi în ferma unchiului său, Evel-H Company, ce se întinde pe 2.000 de hectare în judeţul Vaslui. El a fost prezent la emi­siunea ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

Fermierul a spus că vrea să tragă „un mic semnal de alarmă“ pentru cei care trec la tehnici de cultivare cu lucrări minime asupra solului. Aceste lucruri pot afecta terenul atunci când reduci asolamentul sau când creşti suprafeţele unei anumite culturi şi scurtezi ciclul asolamentului, revenind cu aceeaşi cultură după doi ani. El crede că e dificil ca fer­mierii să „fenteze“ natura şi să obţină perfor­manţă. În condiţii de secetă şi asola­ment redus, lucrurile pot dege­nera, iar corectarea aces­tor greşeli durează ani de zile, poate patru sau cinci, până poţi să reiei lucrurile de la zero.

Acesta a mai spus că în Moldova şi, în special, judeţul Vaslui seceta a fost mulţi ani „ca la ea acasă“, iar fermierii au tot în­cercat să se adapteze. Astfel, în ultimii cinci ani, în cadrul fermei sale, a renunţat să mai parieze, ci a vrut să facă lucrurile mai sigure, calculat. Pentru porumb, de exem­plu, şan­sele de a avea recolte bune erau foarte mici. În ultimii 15 ani, producţia me­die şi maximă de porumb nu a depăşit 6 tone/hec­tar, înre­gistrată în 2021. Astfel, s-a concen­trat pe rapiţă, semănând-o în august cu speranţa că va salva recolta, însă au apărut probleme şi la această cultură.

„Astfel, pentru campania 2026 am în­ceput să semănăm rapiţa la jumătatea lunii august, când încă era terenul foarte uscat. N-aveam nicio şansă de răsărire, dar ime­diat după ce am terminat de semănat am avut într-o noapte 20 litri de precipitaţii pe metru pătrat. Jumătate din rapiţa semă­nată a reuşit să germineze şi să răsară într-un mod frumos, dar jumătatea a fost acoperită de o crustă, pentru că ploaia prea rapidă ne-a încurcat. Am fost nevoiţi să reînsă­mân­­ţăm o parte din jumătate din suprafaţa de rapiţă şi astăzi avem toată rapiţa răsărită“, a precizat Alin Luculeasa.

În acest an, rapiţa a ocupat 25% din suprafaţa fermei, comparativ cu minimum 40% acum patru ani. Rapiţa, la nivel de ţară, a crescut ca suprafaţă însămânţată şi el crede că a fost întotdeauna un subiect im­por­tant, mai ales din perspectiva preţurilor şi a veniturilor rapide în fermă. În 2025, cultura a avut un preţ constant şi bun la re­coltare, iar în prezent se menţine unul atrac­tiv. Conform estimărilor, o producţie medie de 3.000-3.500 kg/ha oferă un preţ foarte bun. În zona sa, preţul la recoltă a fost de 2.200-2.400 lei/tonă, iar acum e în jur de 2.000 lei/tonă. „Pentru noi, rapiţa din 2025 este un subiect închis. Am vândut-o atunci, imediat după recoltat.“

„Acum, ne bucurăm de o toamnă plo­ioa­să, adică, din punct de vedere pluvio­me­tric, a fost foarte OK anul acesta, aproape ca niciodată. Din 1 septembrie avem 100 de litri de apă pe metru pătrat până astăzi şi asta ne-a ajutat să avem 200 de hectare de rapiţă gata pregătite 100% să intre în iarnă şi încă 300 de hectare de rapiţă cu mari şanse să ajun­gă la faza optimă“, a subliniat fermierul.

Grâul rămâne cultura principală din fermă, cultivată pe circa 32% din suprafaţă, urmată de rapiţă, cu 25%, apoi floarea-soarelui şi porumb. Ca parte a politicilor de sustenabilitate, compania a decis să intro­ducă şi mazărea. Deşi nu este o cultură foarte profitabilă, ea îi ajută pe fermieri să menţină un asolament echilibrat.

„Dacă reduci suprafaţa de porumb, trebuie să introduci o altă cultură. Am ales mazărea, chiar dacă nu obţinem producţii mari, pentru beneficiile pe care le aduce culturii următoare, grâului. După mazăre, grâul porneşte mult mai bine, iar acest lucru ne ajută să compensăm unele dintre dezavantajele porumbului“, a explicat Luculeasa.

Porumbul ocupă 15% din suprafaţa fermei şi trebuie cultivat pentru beneficiile asupra asolamentului. Iar anul acesta, chiar şi în Vaslui, a fost un an bun pentru porumb, cu o producţie medie de 4.500 kg/ha, obţinută cu cheltuieli minime. Este un rezultat pozitiv, deoarece porumbul este o cultură care a tras firma în jos profitabilitatea generală în ultimii 15 ani.

 

Ce înseamnă cultivarea minimum till sau no-till

Tehnicile de cultivare minimum till şi no-till înseamnă că fermierul nu mai ară pământul sau nu mai foloseşte utilaje grele pentru a lucra solul în profunzime. În loc de asta, se seamănă direct peste resturile vegetale de pe câmp. Avantajul este că se conservă apa în sol, se păstrează mineralele şi substanţele nutritive, care altfel se pierd prin eroziune sau spălare, şi protejează structura solului, adică rădăcinile plantelor rămân în sol, ceea ce face pământul mai sănătos pe termen lung. E un tip de agricultură conservativă, care se făcea în urmă cu mai bine de 100 de ani şi la care s-a revenit în ultimii cinci ani, din cauza schimbărilor climatice.