• Leu / EUR4.8793
  • Leu / GBP5.7839
  • Leu / USD4.8008
ZF Bankers 2021

Urmează ZF Bankers 2021, 6-7 iulie. Aceeaşi întrebare: sunt prea multe sau prea puţine bănci în România?

16.06.2021, 00:06 Autor: Cristian Hostiuc

Uitându-mă de la ZF Bankers 2013, mi-a reapărut în faţă afirmaţia lui Steven van Groningen, CEO Raiffeisen Bank România, atunci şi acum: „Dacă vrem să avem un sistem bancar eficient, nu putem avea mai mult de patru bănci universale.

Sunt prea multe bănci în sistemul bancar românesc. Cred că pe termen lung, două modele sunt valabile: bănci mari, universale - nu văd mai mult de patru pe termen lung şi bănci de nişă, care pot fi mai multe“.

Cred că în 2013 aveam 43 de bănci, iar astăzi avem 34 de bănci. Din perspectiva reducerii numărului lor, Steven van Groningen avea dreptate. Dar din perspectiva modelului sistemului bancar românesc, piaţa ne arată că avem în continuare mai mult de patru bănci universale. Procesul de consolidare s-a desfăşurat destul de greu, iar cei care şi-au vândut băncile nu au făcut-o de bunăvoie, ci pentru că au fost forţaţi din motive externe. Dacă nu ar fi fost indicaţiile externe, probabil că şi astăzi ar fi rămas în piaţă pentru că lumea pare să fie îndrăgostită de România şi de sistemul bancar, deşi piaţa nu este atât de generoasă în operaţiuni bancabile. Într-un fel sau altul, piaţa este consolidată, pentru că primele 10 bănci continuă să deţină peste 80% din activele sistemului bancar.

În 2013, nimeni nu ar fi pariat că Banca Transilvania va ajunge numărul unu în România prin două achiziţii de succes, oportunităţi de succes de tipul o dată în viaţă - Volksbank şi Bancpost. Anul acesta a anunţat achiziţia celei de-a treia bănci, Idea Bank, dar aceasta va fi modelul de bancă digitală al Băncii Transilvania. Grecii de la Eurobank au vândut Bancpost pentru că au fost presaţi de Uniunea Europeană, la fel întâmplându-se şi la Piraeus Bank. Cu excepţia Băncii Transilvania, nici o altă bancă din top 10 nu s-a aventurat în achiziţia altor bănci pentru a consolida piaţa. Cel mult au cumpărat portofoliile de credite de retail de la Citi, respectiv RBS Bank. Fondul de investiţii american J.C. Flowers a reuşit să intre în piaţă la a doua încercare prin achiziţia Piraeus, iar apoi a cumpărat Leumi Bank rezultând ceea ce este astăzi First Bank. Americanii ar fi vrut să mai cumpere şi alte bănci pentru a-şi consolida poziţia în încercarea de a intra în top 10, astfel încât ulterior să poată să găsească un cumpărător. Eximbank, o bancă a statului, a cumpărat Banca Românească după ce tranzacţia dintre OTP şi Banca Românească a căzut, dar lucrurile au rămas neclare. Eximbank deţine Banca Românească ca o entitate separată, procesul de integrare nu a avut loc, toată lumea fiind în aşteptarea unei decizii şi a unei strategii din partea Ministerului de Finanţe, principalul acţionar. Mulţi se întreabă ce a adus pentru Eximbank achiziţia Băncii Româneşti dacă o ţine separată. Marfin Bank a fost vândută familiei armatorului grec Vardinogiannis, care a reuşit să mai cumpere şi Credit Agricole România, rezultând Vista Bank.

Sistemul bancar românesc este profitabil, are parametrii de prudenţialitate, solvabilitate, lichiditate cu mult peste media europeană, dar economia României rămâne în continuare neacoperită în totalitate din punct de vedere bancar.

Europa este o piaţă cu foarte multe bănci naţionale, iar posibile tranzacţii transfrontaliere sunt destul de puţin probabile. În România, doar Garanti Bank, care are ca acţionar final gigantul spaniol BBVA, ar mai fi de vânzare, dar până acum spaniolii au declinat ofertele primite de la OTP, Raiffeisen, Intesa sau Banca Transilvania. Probabil că şi acum Steven van Groningen, care se pregăteşte să predea conducerea Raiffeisen Bank România după 19 ani, ar spune că piaţa are nevoie de maximum patru bănci universale şi restul băncilor să fie de nişă, mici. Dar dacă nu sunt bănci de vânzare, mai ales din top 10, cum se poate consolida piaţa? Aceasta va fi una din întrebările de la ZF Bankers 2021, 6-7 iulie.