ZF Body Talks. Bogdan Smeu, medic primar chirurgie generală şi expert în chirurgie bariatrică şi minim invazivă: Factorii de prevenţie pe obezitate ar trebui să înceapă cu educaţia din şcoală şi ar trebui să dezvoltăm programe naţionale. Indiferent de tratamentul pe care noi îl propunem, vom vorbi întotdeauna cu pacientul despre schimbarea stilului de viaţă

În România se fac anual 2.000-3.000 de operaţii bariatrice iar numărul va creşte dat fiind incidenţa obezităţii, recunoscută ca afecţiune cu mai multe complicaţii pentru sănătate, potrivit doctorului Bogdan Smeu, medic primar chirurgie generală şi expert în chirurgie bariatrică şi minim invaziv.

„Când am aflat de chirurgia bariatrică şi am intrat în acest domeniu, mi-am dat seama ce schimbări profunde poţi să faci, pentru că nu vei face o schimbare punctuală pentru o singură problemă pe care o are pacientul. Poţi să atingi deodată zeci de probleme pe care le avea pacientul, pentru că ştim că obezitatea induce până la 200 de alte probleme“, a spus el la ZF Body Talks

El a mai spus că în această afecţiune, indiferent de tratamentul propus, se discută întotdeauna cu pacientul despre schimbarea stilului de viaţă. De aceea se lucrează în echipe, cu psiholog, cu diabetolog, cu nutriţionist, cu endocrinolog şi alţi specialişti. Mai mult, alături de o alimentaţie sănătoasă, mişcarea este foarte importantă pentru că trebuie păstrată masa musculară când are loc scăderea în greutate.

„Prima provocare în tratamentul obezităţii este să aducem pacientul la o consultaţie, pentru că, dacă am făcut asta, rata de retenţie creşte deodată, iar rezultatele pe termen lung vor fi sistematic mai bune decât dacă pacientul face asta pe cont propriu. O dată pentru că medicul înţelege ce trebuie făcut şi transferă această înţelegere către pacient“.

Medicul a mai sublinit că ultimul congres euro­pean de chirurgie a pus accent pe cât de sănătos pot scădea în greutate pacienţii versus cât de nesănătos pot să scadă în greutate, cu toate efectele adverse.

În obezitate, procentul de influenţă al predispoziţiei genetice şi istoricul din familie este între 40% şi 70%, potrvit lui. Nu este însă vorba doar de genetică, ci este vorba şi de mediul în care un copil este crescut şi de exemplele pe care le dau părinţii.

„Din doi părinţi normoponderali sunt doar 10% şanse ca acel copil să aibă obezitate. Influenţa genetică este importantă, dar nu uitaţi de partea psihologică, familială, excesul care poate fi făcut pe cale alimentară acasă, de tendinţele de a mânca foarte mult, de a mânca şi compulsiv“

La chirurgie bariatrică vin pacienţii care au avut mai multe de tentative de scădere în greutate, potrivit lui. Există însă un efectul yo-yo al dietelor, pentru că dacă scăderea în greutate se face necontrolat, pacientul nu va pierde doar grăsime, va pierde şi masă musculară. Toţi medicii care tratează pacienţi vor avea în cabinetul lor 30-40% dintre pacienţi cu obezitate. Trebuie să începem să vorbim cu pacienţii despre obezitate, indiferent de ce altă problemă ne-a relatat pacientul, potrivit lui.

„Când pierdem masă musculară şi ne vom reîngrăşa, ne vom îngrăşa doar cu grăsime de data asta, nu cu masă musculară. De multe ori le dăm vestea că există medicaţie care te poate scuti de chirurgie“. El mai subliniază însă că nu poţi să dai medicaţie oricărui pacient, înainte se fac analize, o ecografie, o evaluare nutriţională pentru a preveni riscurile.

Factorii de prevenţie ar trebui să înceapă cu educaţia din şcoală iar România ar trebui să dezvolte programe naţionale.

Stilul de viaţă joacă un rol important în gestionarea greutăţii mai ales în condiţiile în care „în prezent, ai dat un telefon şi mâncarea îţi ajunge în jumătate de oră, fără nici cel mai mic efort. şi atunci, noi am scurtcircuitat un pic mecanismul de obţinere a hranei, fără să mai facem această activitate legată de obţinerea hranei. Dacă nu o faci, riscurile sunt foarte mari ca, pe viitor, să ai probleme legate de kilograme“