ZF Cum creștem industria alimentară românească

ZF cum creştem industria alimentară românească. Când vom putea vorbi de România ca o forţă în industria alimentară europeană? Începem să vedem holdinguri, însă trebuie să construim afaceri integrate ca să putem ieşi peste graniţe

30.07.2024, 00:07 Autor: Mădălina Dediu Panaete

ZF derulează o campanie editorială susţinută de Scandia Food prin care îşi doreşte să prezinte businessurile din ndustria alimentară, situaţia unităţilor de producţie, nivelul exporturilor şi importurilor de produse agroalimentare, dar şi modul în care un sector care angajează 150.000 de oameni poate să crească.

Industria alimentară românească face paşi timizi către noi orizonturi, iar dovadă stau câteva afaceri lo­cale care au creat holdinguri şi care vor să meargă mai departe către a cuceri noi pieţe. Iar cel mai bun exemplu din regi­une este Polonia, care astăzi are o industrie alimentară care generează afaceri de patru ori mai mare decât cea româ­neas­că cu un număr de două ori mai mare de angajaţi.

Care este avantajul creării unui holding şi cât de important este acest pas către extin­derea către pieţe internaţionale al unei companii din industria alimentară?

„Înfiinţarea de societăţi de tip hol­ding în industria alimentară reprezintă cu sigu­ran­ţă un pas strategic în procesul de efi­cien­tizare şi de extindere locală şi regio­nală a companiilor româneşti. Un antreprenor care activează în industria alimentară poate fi activ în producţia de produse alimentare, în prelucrarea şi/ sau în distribuţia acestor produse, printr-o reţea proprie de maga­zine. Aceste verticale pot fi parte dintr-un holding, aspect care va permite dezvoltarea fiecărei verticale în funcţie de potenţialul pieţei respective“, spune Ciprian Lăduncă, managing partner în cadrul companiei de consultanţă LCL Advisory. El adaugă că România urmează un trend similar cu cel observat în alte ţări europene, unde struc­turile de tip holding sunt bine stabilite şi extrem de importante. În multe ţări, holdin­gurile sunt pilonii importanţi ai economiilor naţionale, facilitând creşterea şi extinderea companiilor atât la nivel naţional, cât şi internaţional, a completat el. De exemplu, grupul polonez Maspex a dezvoltat o structură de tip holding, grupul fiind activ în achiziţii în regiune.

„În ţări precum Germania, Olanda şi Luxemburg, holdingurile sunt esenţiale pen­tru strategii de optimizare fiscală şi structurare a capitalului. De asemenea, aces­te ţări au implementat reglementări fa­vorabile care atrag şi reţin investiţii străine, contribuind astfel la dezvoltarea econo­mică“, punctează Lăduncă.

Şi vedem că nivelul businessului gene­rat de companii din Olanda şi Ger­mania este mult mai mare decât în Ro­mânia. De exemplu, datele asociaţiei FoodDrinkEu­rope, care citează Eurostat, arată că în Germania cifra de afaceri a com­paniilor din industria alimentară este de 186 de miliarde de euro. În Ro­mânia este de doar 15 mi­liarde de euro.

La rândul lui, Bogdan Bel­ciu, cofoun­der & part­ner în ca­drul companiei Valo­rem Business Advi­sory, subli­ni­ază faptul că hol­dingu­rile permit gestionarea mai efici­en­tă a unui grup de com­panii, pentru care holdingul este acţionar. În plus, aces­ta poate fi folosit şi pentru a compen­sa plata de TVA, pen­tru a finanţa compa­niile între ele, pen­tru a consolida re­zul­tatele fi­nan­cia­re ale companiilor etc.

„Din punct de vede­re fiscal, legislaţia românească este competitivă pentru hol­din­guri, dar conceptul nu este încă suficient promovat şi înţeles“, spune Bogdan Belciu. El adaugă că holdingul poate fi folosit în gestiunea companiilor FMCG din mai multe domenii. Iar în industria alimentară sub un holding poate fi o companie de procesare de carne şi produse din carne, o alta de lactate, o a treia de pâine şi patiserie etc. „Holdingul poate investi în companii din alte ţări pentru extindere regională“.

 

Integrarea, soluţia pentru dezvoltarea regională şi europeană

Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice, crede că firmele româ­neşti ar trebui să cumpere mai multe pro­duse unele de la altele, să nu mai exporte materii prime, ci produse finite, astfel încât să crească valoarea adăugată în domeniu.

„Până la export, măcar să satisfacem cererea internă pentru că importăm foarte mult. În timp, când vom produce materii prime la costuri performante, cu siguranţă că vor intra şi firmele româneşti în alte ţări“, spune Nicolae Istudor.

De altfel, România are un deficit comercial de peste 6 miliarde de euro anual în zona alimentară (cu excepţia cerealelor şi seminţelor, care înclină balanţa).

Pe de altă parte Tănase Stamule, deca­nul Facultăţii de administrarea afacerilor cu predare în limbi străine (FABIZ), spune că cel mai bun model de bune practici este Olanda, care este cea mai bună „sursă“ de holdinguri din Europa.

„Legislaţia holdingurilor evoluează şi în funcţie de maturitatea economică a unei ţări. Noi nu suntem acolo unde ar trebui să fim, dar evoluăm“. Stamule subliniază fap­tul că, de exemplu, Maspex are în Polonia un busi­ness axat pe producţia integrată lo­cală, în România nu poate să facă acest lucru. „Mai întâi trebuie să consolidăm producţia de fruc­te, legume, carne etc. Dacă ne uităm la ţările din jurul României, vedem de exemplu că Polonia şi Ungaria au dezvoltat filiera de lapte praf, iar noi nu avem o astfel de indus­trie. Excesul de lapte din România ar trebui dus într-o unitate de procesare a laptelui praf, ar trebui să vedem cum să dezvoltăm integrarea afacerilor“, a subliniat Stamule.

Bogdan Belciu consideră că prin prisma populaţiei, România este o piaţă mare, însă din cauza limitărilor generate de puterea de cumpărare piaţa românească în multe segmente nu este suficient de mare pentru a permite companiilor să treacă pragul de 100-200 de milioane de euro.

„De aceea, pentru a crea o companie de tipul Maspex este esenţial pentru companiile româneşti să activeze pe mai multe linii de business şi/sau să se extindă în afară ţării. „Din păcate prea puţine companii româneşti au înţeleg acest lucru, mai puţine au încercat să facă ceva şi chiar mai puţine au şi reuşit“.

 

Exemple de companii europene care au reuşit

Pe lângă exemplele unor giganţi inter­na­ţionali care îşi au rădăcinile în Europa precum Lactalis şi Nestle, pe bătrânul continent sunt astăzi şi afaceri care ş-au păstrat caracterul de cooperative sau afaceri de familie, însă au reuşit să se extindă pe mai multe pieţe. Maspex, FrieslandCampina sau Barilla sunt câteva dintre firmele care au cucerit multe pieţe din Europa şi nu numai. De exemplu, Maspex este astăzi unul dintre cei mai activi investitori din industria alimentară şi a băuturilor din România, un model de extindere peste graniţe pe care marii antreprenori români nu l-au experimentat până acum. Comparativ, Polonia are zece companii producătoare de alimente în topul celor mai mari jucători din Europa Centrală şi de Est, în timp ce România nu are niciun astfel de producător în top 500 cele mai mari companii din Europa Centrală şi de Est, realizat de Coface, companie de analiză şi consultanţă. În plus, toată industria alimentară românească generează o cifră de afaceri similară cu top zece producători polonezi: 14 mld. euro, conform ultimelor date analizate de ZF.

În următorii ani, având în vedere aceste avantaje şi avantajele oferite de structurile de tip holding, este foarte posibil să vedem apariţia unor grupuri româneşti puternice în industria alimentară, similare cu Maspex din Polonia, care se vor extinde la nivel regional şi vor juca un rol important pe scenă europeană.“, mai spune Ciprian Lăduncă, managing partner, LCL Advisory.

Alte exemple sunt cooperative de fermieri precum FrieslandCampina (lactate) sau Lantmannen Unibake (panificaţie) care s-au dezvoltat puternic în Europa, cumpărând fabrici. Dacă FrieslandCampina deţine în România brandul Napolact, Lantmannen Unibake are o fabrică în Pantelimon (jud. Ilfov) şi mai investeşte 100 mil. euro în o altă unitate. De exemplu, FrieslandCampina are un număr de 9.417 ferme membre şi peste 14.000 de fermieri membri din Olanda, Belgia şi Germania.

Lantmannen Unibake este deţinută de 25.000 de fermieri suedezi şi produce chifle inclusiv pentru McDonald’s.

Practic, dincolo de activitatea din ferme, fermierii au investit împreună în unităţi de producţie. În România, cooperativele au revenit la viaţă după ce producţia locală a pierdut teren în faţa importurilor.

 

Ce avantaje aduce un holding

(1) Control centralizat - un holding permite mai facil implementarea guvernanţei corporative adecvate şi a unui management profesionist.

(2) Optimizarea fiscală - holdingurile pot beneficia de avantaje fiscale, în special în zona impozitului pe profit, TVA şi a impozitului pe dividende.

(3) Securizarea activelor - prin separarea activelor în entităţi distincte, anumite riscuri pot fi izolate, protejând astfel activele grupului, de exemplu investiţiile şi activele imobiliare.

(4) Acces la finanţare - holdingurile pot accesa mai uşor finanţarea, având un bilanţ consolidat şi o structură de capital mai atrăgătoare pentru investitori şi creditori.

Sursa: Ciprian Lăduncă, managing partner, LCL Advisory.

 

 

O campanie editorială Ziarul Financiar realizată cu susţinerea Scandia