Emisiunea ZF Deschiderea de astăzi. Ioan Gheorghiu, Amundi AM: În perioada următoare se fac cele mai bune investiţii în acţiuni, chiar dacă piaţa se va mai corecta cu încă 20%-30%. Momentele acestea de incertitudine sunt excelente pentru acţiuni

Pentru prima oară, mai mulţi asset manageri, printre care şi Amundi AM, au zis „da“ pentru obligaţiuni, însă pentru o alocare tactică

În contextul în care stagflaţia – definită prin inflaţie ridicată şi încetinire economică – pare să devină cuvânt de ordine în rândul investitorilor şi analiştilor, nivelurile scăzute ale preţurilor acţiunilor pot fi momente bune de intrare pe piaţă, apreciază Ioan Gheorghiu, deputy manager, Amundi Asset Manage­ment, cel mai mare administrator de investiţii din Europa, cu active sub gestiune de peste 2.000 de miliarde de euro.

„Din punct de vedere tactic, probabil că aceste modele 60% acţiuni – 40% obliga­ţiuni şi 50% acţiuni – 50% obligaţiuni vor funcţiona în perioada următoare pentru a proteja capitalul cu un randament bun, mai ales dacă avem de-a face cu investitori relativ tineri, de până în 45 de ani. În pe­rioada următoare se fac cele mai bune in­vestiţii în acţiuni, chiar dacă piaţa se va mai corecta cu încă 20%-30%. Momentele acestea de incertitudine sunt excelente pentru acţiuni“, explică Ioan Gheorghiu, invitat la ZF Deschiderea de Astăzi din 22 septembrie.

Reprezentantul administratorului adaugă că băncile centrale, în frunte cu Rezerva Federală din Statele Unite şi Banca Centrală Europeană, vor să arate că intervin eficient atât în ancorarea aşteptărilor de inflaţie, cât şi în controlul curbei randa­mentelor pe obligaţiuni. Astfel, diferenţa faţă de pieţele de la începutul verii este că au crescut randamentele pe toate scadenţele, raportându-ne aici la valutele importante, preţurile obligaţiunilor devenind astfel mai atractive.

„Pentru prima oară, mai mulţi asset manageri, printre care şi noi, am zis „da“ pentru obligaţiuni, însă pentru o alocare tactică. Acum, aşteptările au fost fixate de BCE şi Fed prin ridicarea randamentelor care – într-un slab scenariu economic – oferă un potenţial de apreciere a preţurilor obliga­ţiunilor. Merită să investeşti în obligaţiuni acum pentru că randamentele potenţiale în cadrul unui scenariu prost economic sunt bune. Bondurile guverna­mentale au ajuns la nişte preţuri foarte atractive faţă de incertitudinea pe care o ai în acţiuni în următoarea perioadă. Dacă eşti un investi­tor conservator, cu un portofoliu 60/40 sau 50/50, piaţa de obligaţiuni reflectă în sfârşit un potenţial de randament“, consideră Ioan Gheorghiu.

În cazul valutelor forte, respectiv dolar-euro, randamentele se apropie deja de punctul în care Fed şi BCE ar vrea să fixeze orizontul de profit pe respectivele instru­mente deoarece, în momentul în care investitorii în bonduri ştiu la ce să se aştepte pe termen mediu, îşi vor putea regrupa tac­tic portofoliul pentru următoarea pe­rioadă.

„Până acum, scenariile erau împărţite în planul central: ne descurcăm, facem nişte bani, economia merge oarecum bine. Scenariul pozitiv spunea că putem face mai mulţi bani, iar cel negativ spunea că punem frână, suntem în corecţie, dăm iar de Covid.“

Acum, spune directorul adjunct al Amundi, scenariul central constă însă în stagflaţie. Pe de altă parte, scenariul negativ, cu probabilitate de 15%, este reprezentat de aşa-zisul „deep global slump“, adică o recesiune a economiei, profiturilor corporate, combinat cu situaţia Covid-19 şi probleme legate de război, la care se poate adăuga o criză privind datoriile pieţelor emergente. De asemenea, cel mai bun scenariu, cu o probabilitate tot de 15%, seamănă cu planul central din vechile predicţii lansate de asset manager, în vreme ce scenariul precedent de tip „Goldilocks“ a dispărut.

„Deocamdată nu vedem semne îngrijorătoare, cu excepţia Europei, care este şi era într-o recesiune, chiar dacă nu este reflectată în cifre. Este o stagflaţie puternică, cu inflaţie galopantă. Rezumând, băncile centrale din pieţele dezvoltate vor urma decizia Fed deoarece scopul principal este ancorarea inflaţiei. Pentru bănci, cel mai important lucru nu este nivelul dobânzii, nici măcar nivelul actual al inflaţiei, ci ancorarea aşteptărilor vizavi de inflaţie, adică a oferi confort investitorilor printr-un scenariu privind inflaţia de anul viitor“, argumentează Ioan Gheorghiu.

Miercuri, Rezerva Federală a majorat ratele dobânzilor cu 75 de puncte procentuale pentru a treia oară la rând, ajungând astfel la un interval cuprins între 3% şi 3,25%, într-un nou efort de combatere a inflaţiei record din SUA. Banca centrală americană a adus dobânda de referinţă la cel mai ridicat nivel din 2008 şi intenţionează să ajungă în intervalul 4,25%-4,5% până la finele anului.

„Dacă investitorii investesc şi marile fonduri de investiţii sunt protejate prin instrumente de hedging, asta înseamnă că pieţele nu mai scad. Există şi acest scenariu, s-ar putea ca acum să fie cel mai bun moment de investit pentru următorii doi ani. Totuşi, pieţele pot reacţiona pe termen scurt la orice stimul“, conchide reprezentantul Amundi.

Alte declaraţii din timpul emisiunii:

Despre pieţe:

Vara a fost mai bună decât investitorii s-au aşteptat, fiind bună pentru investiţii riscante în speţa acţiunilor, fapt determinat de un pivot aşteptat din partea Fed, care se referea la o aşteptare de depăşire a vârfului de inflaţie. Ulterior, s-a dovedit că inflaţia este destul de puternică, Fed şi-a dovedit atitudinea agresivă privind combaterea inflaţiei. Totuşi, dacă ştergem ultimele trei luni din pieţele de acţiuni, nu s-a întâmplat nimic, suntem din punct de vedere al acţiunilor la acelaşi nivel ca la începutul verii. Nici volatilitatea nu a fost atât de mare, fiind mai pronunţată la începutul verii.

Au existat speranţe neancorate economic, dar bazate pe un eventual pivot al Fed către o politică monetară mai relaxată, însă bine că nu s-a întâmplat.  Speranţele erau mai puţin legate de economie, ci mai mult legate de „follow the Fed“. Am avut atâţia ani pe principiul „bad news is good news“ pentru că Fed nu ridica dobânda. Se pare că acum suntem exact în paradigma opusă. Din fericire, nu avem veşti rele pe partea de câştiguri per acţiune şi profituri ale companiilor care au raportat.

Cea mai atractivă piaţă de acţiuni de anul acesta a fost cea japoneză, care este aproape de zero, dar nu ştim dacă mai ţine. Dacă s-ar termina războiul, cea mai atractivă ar fi Europa. Altfel, sunt Statele Unite. Dacă toate ajung la normal – se termină războiul, scad dobânzile, se şterge inflaţia – clar vorbim despre pieţele emergente. Totuşi, piaţa este foarte fragmentată, se schimbă mult fundamentele intrinseci ale acestor actori economici.

Despre inflaţie:

Majoritatea economiştilor spun că am trecut de vârful inflaţiei, însă nu aici este problema, ci faptul că inflaţia este doar un număr, însă compus din mai multe variabile. Există o componentă de cerere şi o componentă de ofertă. Probabil că am atins deja maxim componenta de cerere a mărfurilor, cel puţin pe termen scurt. Inflaţia a crescut în primul rând din cauza preţurilor mărfurilor, energiei, agriculturii, materialelor industriale.

Problema este ce se întâmplă cu componenta de servicii în coşul de inflaţie, care afectează nu numai economia în mersul ei corporatist, ci şi cetăţenii prin chirii, costul vieţii, transport, energie. Credem că aceste componente grave ale inflaţiei, care sunt greu de şters şi vin în principal din servicii legate de viaţa de zi cu zi, nu au fost atinse la maxim, iar de aceea băncilor centrale le va fi greu să întoarcă inflaţia la nivelul ţintă. Probabil că aceste nivele vor fi foarte greu de gestionat în şase luni-un an.

Toate băncile ştiu că o recesiune ar corecta mult mai uşor şi eficient aceste excese, dar nimeni nu poate declara că îşi doreşte să ducă economia în recesiune.

Despre războiul ruso-ucrainean:

Acest război va influenţa mai mult prin durata lui – nu prin consecinţe politice – viitorul mers al economiei, pieţelor şi instrumentelor financiare, în special prin mecanisme de transmisie din energie, de cât de repede poate să se regrupeze UE, care s-a dovedit foarte vulnerabilă din cauza unor politici de formare deficitare a preţurilor în pieţele energetice.

Despre IPO-ul Porsche:

Sună spectaculos, însă nu pot înţelege de ce au ales acest moment. Ori aceşti oameni ştiu ceva ce nimeni altcineva nu mai ştie, ori ceva e ciudat, vorbind despre presiune instituţională. Posibil să fi calculat că, de multe ori printr-un IPO, se sparg nişte entităţi. S-ar putea ca, din suma componentelor din IPO, să obţii o sumă mult mai mare decât este evaluat acum întreg grupul VW. Înţeleg motivaţia dacă este pur şi simplu un calcul corporate, aşa s-a listat şi Ferrari din Fiat.

Despre fondurile Amundi:

Am avut o perioadă destul de grea, dar cred că suntem relativ puţin reprezentaţi prin comparaţie cu puterea celorlalte fonduri de investiţii din România, care au reţele de distribuţie mult mai mari decât noi. Deci toate fondurile noastre sunt pe minus de la începutul anului, însă avem două fonduri de tip commodities care sunt pe plus. Chiar şi fondurile de absolute return sunt pe minus, dar minus 2-3%.

Într-un context în care toate performanţele sunt negative, cel puţin de la începutul anului, suntem unul dintre puţinii administratori din ţară care n-a pierdut active, fiind chiar pe plus, adică am reuşit să vindem mai mult decât am avut răscumpărări. Datorită faptului că avem o structură de active nespecifică pieţei româneşti, investitorii noştri au cam 80% acţiuni. Cine a investit în acţiuni are o altă mentalitate, nu se sperie atât de repede precum cei care investesc în obligaţiuni. Am reuşit să ne creştem cota de piaţă aproape la fel de mult ca anul trecut.

Nu este o evoluţie bună pentru noi datorită faptului că am vândut mai mult, ci datorită faptului că nu am pierdut active, pe când piaţa în ansamblu a pierdut. Ne este greu, nu există apetit investiţional. Totuşi, prin structura activelor şi profilul clienţilor, diferit faţă de profilul tipic din România, am avut o evoluţie mai bună. Avem încredere că ne vom descurca bine pe termen lung, însă nu ştim ce se întâmplă până la sfârşitul anului.

Despre investitori:

Rămânem în continuare pe paradigma value, însă din păcate, sectoarele defensive au devenit foarte scumpe, respectiv utilităţi şi farma. Rămâne în continuare energia. De acum pentru următoarea perioadă ar trebui să avem un portofoliu balansat, adică 50 acţiuni – 50 obligaţiuni. Obligaţiunile să fie în special în dolari, cu randamente mari, dar şi cele în euro devin atractive. De asemenea, o componentă de acţiuni în euro şi dolari din value, adică energie, materiale de construcţii şi domeniul financiar. Asta nu înseamnă neapărat că o să crească, dar pot performa mai bine prin comparaţie cu celelalte instrumente.