ZF Deschiderea de astăzi la Bursă. Nikolai Petrov, manager de portofoliu la Amundi, cel mai mare administrator de bani din Europa: Stabilitatea fiscală şi cea politică din România sunt de o importanţă capitală!

♦ Printre măsurile care ar putea ajuta la majorarea lichidităţii se numără continuarea listărilor şi reducerea participaţiilor statului în companiile mari ♦ „Ar fi util dacă guvernul ar continua atât să privatizeze companii noi, pentru a creşte numărul de acţiuni listate pe piaţa românească, cât şi să reducă treptat participaţiile în companiile unde este acţionar majoritar“ ♦ Petrov aminteşte exemplul Poloniei, unde statul şi-a redus gradual deţinerile în marile companii, ceea ce „bineînţeles, a ajutat lichiditatea“ ♦ În România, cele mai atractive sectoare pentru investitorii internaţionali rămân energia şi băncile ♦ „Lichiditatea este un obstacol pentru alte sectoare. Vedem companii atractive în comunicaţii şi sănătate însă, din nou, lichiditatea este o piedică“.

Bursa de Valori Bucureşti a început anul la maxime istorice, cu indicele BET în jurul pragului de 28.000 de puncte şi cu o lichiditate medie de 40–50 mil. euro pe zi, superioară anilor precedenţi, însă pentru marile fonduri internaţionale dimensiunea şi lichiditatea rămân principalele bariere în creşterea expunerii pe România, spune Nikolai Petrov, portfolio manager emerging markets equities la Amundi, cel mai mare administrator de active din Europa.

„Piaţa de capital din România a avut o evoluţie foarte bună în ultimii ani, într-o anumită măsură datorită sistemului de fonduri de pensii. Ştim că fondurile locale de pensii au intrări consistente şi investesc în principal pe plan local. Iar performanţa majorităţii acţiunilor româneşti a fost puternică în ultimii ani“, a afirmat Petrov, prezent la ZF Deschiderea de Astăzi din 13 februarie.

În ultimii ani fondurile de pensii au ajuns cei mai mari investitori pe fondul viramentelor trimise de 4,5 milioane de salariaţi, în prezent asigurând circa 30% din lichiditatea bursieră, arată calculele realizate de ZF.

Petrov subliniază însă că, din perspectiva unui investitor instituţional global, universul investibil rămâne restrâns. „Din punctul de vedere al unui investitor internaţional, al fondurilor mari, există în continuare o problemă de lichiditate, pentru că aş spune că doar un grup restrâns de acţiuni româneşti, poate patru până la şase titluri, are o lichiditate rezonabilă pentru fonduri mari, pentru investitori internaţionali de dimensiuni mari.“

Amundi este cel mai mare administrator de active din Europa, cu aproximativ 2.300 mld. euro în administrare şi este în top zece la nivel mondial ca societate de asset management, ofe­rind investiţii în acţiuni, obligaţiuni, multiactive şi produse tematice pentru peste 100 de mili­oa­ne de clienţi din 35 de ţări. În Europa, Amundi gestionează active diversificate prin numeroase fonduri mutuale, fonduri cotate (ETF), strategii pasive şi active, precum şi prin soluţii alternative şi pe pieţe emergente, deservind clienţi instituţionali, corporativi şi retail.

România este în continuare clasificată drept piaţă de frontieră în indicii MSCI, iar lichidi­tatea este „principalul obstacol pentru reclasi­ficarea sa la statutul de piaţă emergentă“. Cu toate acestea, Petrov vede piaţa locală într-un context regional favorabil: „România face parte din Europa emergentă, unde creşterea econo­mică este mai ridicată decât în Europa dezvoltată, iar evaluările sunt încă mai scăzute decât în pieţele dezvoltate. România este o piaţă interesantă, dar există câteva obstacole.“

În România, Amundi este prezent prin Amundi Asset Management SAI, societate autorizată de ASF din 2004. Oferă peste 40 de fonduri de investiţii locale şi internaţionale, adaptate investitorilor români. Prin aceste fonduri, clienţii pot investi în instrumente pe pieţe dezvoltate şi emergente, inclusiv acţiuni şi obligaţiuni. Distribuţia fondurilor se face în principal prin parteneri locali ca UniCredit Bank şi Tradeville.

Întrebat ce ar putea face autorităţile şi bursa pentru a creşte lichiditatea, managerul de porto­foliu spune că nu există o soluţie rapidă. „Nu există o soluţie miraculoasă pentru îmbunătă­ţirea lichidităţii.“ Comparaţia cu Polonia este dificilă, în condiţiile în care economia şi piaţa de capital de la Varşovia sunt mult mai mari şi mai dezvoltate. „Probabil, o comparaţie mai relevantă este cu Ungaria sau Cehia, unde există de asemenea un grup restrâns de acţiuni mari şi lichide, iar restul pieţei este destul de ilichid.“

Printre măsurile care ar putea ajuta se numără continuarea listărilor şi reducerea participaţiilor statului în companiile mari. „Ar fi util dacă guvernul ar continua atât să privatizeze companii noi, pentru a creşte numărul de acţiuni listate pe piaţa românească, cât şi să reducă treptat participaţiile în companiile unde este acţionar majoritar.“

El aminteşte exemplul Poloniei, unde statul şi-a redus gradual deţinerile în marile companii, ceea ce „bineînţeles, a ajutat lichiditatea“.

Din perspectiva infrastructurii de piaţă, mesajul este pozitiv. „Din punctul de vedere al infrastructurii de piaţă – decontare, custodie – totul arată decent. Nu vedem probleme acolo.“ În schimb, ar putea fi utilă simplificarea accesului investitorilor străini. „Probabil ar fi de ajutor dacă procesul de deschidere a conturilor pentru investitorii internaţionali ar fi simplificat. Dar, din nou, nu există o măsură sau una-două măsuri care să schimbe complet situaţia.“

În privinţa evaluărilor, Petrov arată că avantajul clar de preţ din trecut s-a diminuat după raliul puternic din ultimii ani. „Acum câţiva ani, piaţa românească arăta foarte bine din punctul de vedere al evaluărilor, părea destul de ieftină comparativ cu pieţele similare. Acum, după acest raliu puternic din ultimii ani, nu mai pare semnificativ mai ieftină decât pieţele din Europa Centrală şi de Est – Polonia, Cehia, Ungaria –, ci mai degrabă la un nivel similar.“ Totuşi, el subliniază că „un randament al dividendului de 9% este probabil mai mare decât ceea ce putem obţine în majoritatea pieţelor pe care le analizăm.“

Europa Centrală şi de Est are o pondere redusă în indicele global al pieţelor emergente, dar rămâne relevantă în contextul repoziţionării fluxurilor internaţionale. „Cehia, Ungaria şi Polonia reprezintă doar aproximativ 1,5% din indicele global al pieţelor emergente, dar oferă expunere la Europa, cu o creştere mai ridicată decât în Europa dezvoltată şi cu evaluări mai scăzute. Iar în contextul actual, de diversificare dinspre SUA către Europa şi pieţele emergente, această regiune devine din ce în ce mai importantă.“

În România, cele mai atractive sectoare pentru investitorii internaţionali rămân energia şi băncile. „Aş spune că energia şi băncile. Lichiditatea este un obstacol pentru alte sectoare. Vedem companii atractive în comunicaţii şi sănătate, însă, din nou, lichiditatea este o piedică.“

În ceea ce priveşte contextul politic şi fiscal, mesajul este prudent optimist. „În acest moment suntem precaut optimişti în privinţa progreselor noului guvern în ceea ce priveşte consolidarea fiscală şi sperăm la stabilitatea coaliţiei de guvernare.“

Stabilitatea fiscală şi politică este esenţială pentru cazul investiţional. „Afectează prima de risc, afectează ratele dobânzilor, afectează inflaţia, afectează stabilitatea sau predictibilitatea regimului fiscal.“ El aminteşte că în anii trecuţi au existat „oscilaţii semnificative în taxe şi reglementări în sectoare importante precum energia şi utilităţile“, iar o ajustare mai rapidă a deficitului ar reduce riscurile unor modificări fiscale nefavorabile în viitor.

Expunerea României în portofoliile globale de pieţe emergente nu este una centrală, însă ar putea creşte în fondurile regionale. „Este puţin probabil ca România să fie o componentă de bază în portofoliile globale de pieţe emergente, având în vedere dimensiunea şi lichiditatea sa, deşi pot exista acţiuni specifice în portofolii.“ În schimb, „dacă totul va merge bine din punct de vedere fiscal şi politic şi dacă vor exista mai multe acţiuni şi mai multă lichiditate la Bursa de Valori Bucureşti, atunci în fondurile dedicate Europei Centrale şi de Est ponderea activelor româneşti ar putea ajunge la un nivel de o singură cifră medie spre ridicată.“

În contextul în care, la nivel global, se discută despre diversificarea expunerii dinspre SUA către alte regiuni, Petrov vede o oportunitate şi pentru Europa emergentă. „Este posibil. Diversificarea dinspre SUA către Europa şi pieţele emergente este în desfăşurare. Iar Europa emergentă este o parte importantă a acestui univers.“