ZF Deschiderea de astăzi la Bursă. Nikolai Petrov, manager de portofoliu la Amundi, cel mai mare administrator de bani din Europa: România poate creşte lichiditatea bursei şi atrage investitori internaţionali prin listarea mai multor companii şi reducerea graduală a participaţiilor de stat

România rămâne o piaţă atractivă pentru investitorii internaţionali, însă lichiditatea redusă şi numărul limitat de acţiuni listate reprezintă obsta­cole majore pentru fondurile mari, spune Nikolai Petrov, portfolio manager pentru pieţe emergente la Amundi.

„Din perspectiva investitorilor inter­na­ţionali, doar patru până la şase acţiuni româneşti au lichiditate rezonabilă pentru fondurile mari. Lichiditatea este unul dintre principalele obstacole pentru o eventuală trecere a României de la statutul de piaţă de frontieră la piaţă emergentă în MSCI“, explică el la ZF Deschiderea de Astăzi.

Potrivit lui Petrov, o cale concretă de creştere a lichidităţii ar fi listarea unui număr mai mare de companii şi reducerea graduală a participaţiilor de stat în firmele în care acesta este acţionar majoritar. „Ar fi util dacă guvernul ar continua să privatizeze noi companii pentru a creşte numărul de acţiuni listate, dar şi să reducă treptat poziţiile deţinute în companiile unde este cel mai mare acţionar“, spune el.

„Am văzut acest lucru în Polonia acum zece ani, şi a ajutat lichiditatea pieţei“,

Această abordare este susţinută şi de un studiu al CFA România, care arata în toamnă că statul ar putea atrage între 12 şi 18 miliarde de lei prin vânzarea unor pachete suplimentare de acţiuni la companii strategice precum Hidroelectrica, Romgaz şi Nuclearelectrica, fără să piardă controlul asupra acestora. Acum evaluările sunt mai ridicate, deci şi mai mulţi bani pentru stat. Strategia ar putea fi implementată rapid prin plasamente private accelerate sau oferte secundare, implicând cedarea unor participaţii de 5–10% din capitalul social.

Exemple concrete: statul deţine 80% din Hidroelectrica. O reducere a participaţiei cu 10–15% ar aduce la buget 5–8 miliarde de lei, păstrând controlul şi accesul la dividende consistente. La Romgaz, unde statul controlează 70%, o vânzare similară ar genera 3–5 miliarde de lei, iar la Nuclearelectrica, reducerea participaţiei de la 83% la 67–72% ar putea aduce 1,5–2 miliarde de lei. Analiza CFA arată că intrarea unor noi investitori nu ar diminua semnificativ dividendele pentru stat, în schimb ar îmbunătăţi guvernanţa corporativă şi transparenţa companiilor.

Petrov subliniază că, pe lângă listări şi reducerea participaţiilor de stat, simplificarea procesului de deschidere a conturilor pentru investitorii internaţionali ar putea atrage noi fluxuri de capital. „Procesul de acces pentru investitorii străini ar putea fi mai uşor, dar lichiditatea va creşte gradual odată cu interesul crescând al investitorilor internaţionali şi de retail.“

Deşi piaţa românească a înregistrat creşteri puternice în ultimii ani, randamentele dividendelor rămân competitive. „Un randament mediu al dividendelor de aproximativ 9% este probabil mai mare decât ceea ce putem obţine în majoritatea pieţelor pe care le analizăm“, spune Petrov. în ceea ce priveşte sectoarele atractive, energia şi băncile conduc, în timp ce alte domenii, precum comunicaţiile sau sănătatea, sunt limitate de lichiditate.

Stabilitatea fiscală şi politică este esenţială pentru menţinerea interesului investitorilor. „Suntem prudent optimişti în privinţa progreselor noului guvern privind consolidarea fiscală şi sperăm la stabilitatea coaliţiei. Stabilitatea fiscală şi politică influenţează direct atractivitatea investiţiilor, prima de risc, ratele dobânzilor şi predictibilitatea regimului fiscal.“

Petrov estimează că, dacă toate condiţiile se menţin – mai multe acţiuni listate, lichiditate crescută şi stabilitate fiscală – ponderea activelor româneşti în fondurile regionale pentru Europa Centrală şi de Est ar putea creşte semnificativ, până la niveluri de o singură cifră medie sau ridicată. în acest context, România ar putea transforma maximele istorice ale pieţei de capital într-o oportunitate strategică de atragere de capital şi consolidare a guvernanţei corporative în marile companii de stat.