ZF Deschiderea de astăzi. Alexandru Angelo, investitor: Lupta din 2023 poate fi câştigată de obligaţiunile de stat din SUA, dar războiul de 10 ani cred că va fi câştigat de metalele preţioase

♦ De la începutul pandemiei, argintul are un plus de 33%, aurul plus 24%, iar obligaţiunile de stat din SUA pe 10 ani, un minus 10%.

Alexandru Angelo, investitor şi analist independent, consideră că 2023 poate fi un an destul de bun pentru obligaţiuni, prin prisma faptului că dobânzile au crescut foarte mult în 2022 şi a faptului că inflaţia dă semne că are un vârf, mai ales în Statele Unite.

„Indicele preţurilor de consum din SUA a înregistrat un maxim în iunie şi de atunci cunoaşte o cădere abruptă, acum aflându-se la valoarea de 6,5%, iar indicele preţurilor de consum care exclude energia şi preţurile alimentare, a cunoscut un vârf în septembrie-octombrie şi de atunci are două-trei luni de scădere, aşadar are un delay faţă de cel amplu. Cred că acest vârf în inflaţia, care este deja confirmat, va susţine o perioadă obligaţiunile de stat, mai ales cele cu scadenţă lungă, care sunt şi mai sensibile la ratele de dobândă“, spune Alexandru Angelo.

Pe de altă parte, ca o comparaţie, metalele preţioase au reuşit să bată de la începutul pandemiei ca randament aceste obligaţiuni de stat. De exemplu, avem aurul, argintul şi obligaţiunile guvernamentale din Statele Unite pe şapte şi 10 ani.

Argintul are în momentul de faţă un plus de 33%, aurul plus 24%, iar aceste obligaţiuni minus 10%.

„Este adevărat că între timp obligaţiunile au dat şi nişte cupoane, dar se află tot în teritoriul negativ. Ceea ce vreau să evidenţiez este faptul că adevăratele active care te pot proteja şi de inflaţie sunt acum metalele preţioase, cel puţin pentru investitorii cu bătaie lungă, de peste cinci ani. Deşi o luptă pe termen scurt poate fi câştigată de obligaţiunile de stat din SUA, adică lupta din 2023, războiul de 10 ani cred că va fi câştigat de metalele preţioase“, continuă Alexandru Angelo.

 

Ce a mai declarat Alexandru Angelo în cadrul emisiunii:

Despre anul 2022:

Anul 2022 a fost unul foarte volatil. Din punctul meu de vedere va rămâne în istorie ca un an în care acţiunile şi obligaţiunile guvernamentale, dar şi cele corporative s-au depreciat simultan. Această scădere a rivalizat cu anul 2008, care nu are nevoie de nicio altă detaliere. Minimul acestui mix în alocările clasice 60/40 a fost înregistrat în luna octombrie, un minus de 20%, ceea ce a pus presiune foarte mare în sens negativ pe fondurile de investiţii, fondurile de pensii, dar şi pe investitorii individuali.

Despre portofoliu:

La finalul anului 2022 am avut o discuţie şi spuneam că multe active financiare se află la cotaţii ridicate, mai ales sectorul tehnologiei. Ianuarie 2022 a fost o lună foarte proastă, a adus randamente negative, mai ales în Statele Unite şi ştim că aşa cum merge luna ianuarie, aşa va merge tot anul. Aşadar, am încercat să respect acest dicton şi să încerc cumva să protejez portofoliile investitorilor. Din acest motiv, am început să construiesc la finalul anului 2021 o poziţie pe deprecierea obligaţiunilor corporative din Statele Unite. La acea vreme discutam şi despre creşterea dobânzilor ca soluţie în contracararea inflaţiei din partea băncilor centrale şi că preţul va fi deprecierea activelor financiare, mai ales al obligaţiunilor corporative. Am început anul cu portofoliul preponderent pe energie pe BVB, dar am luat şi poziţii pe scăderea obligaţiunilor corporative pentru a balansa şi pentru a avea o anumită protecţie în cazul în care dobânzile cresc.

Randamentul a fost un plus de 1%, care din punctul meu de vedere a avut multă muncă în spate şi multă energie consumată, pentru că am analizat foarte multe pârghii pentru a proteja portofoliile pe care le administrez. Pe lângă aceste deprecieri pe care le-am avut pe obligaţiunile corporative, aş vrea să menţionez şi faptul că odată ce a izbucnit acest război dintre Rusia şi Ucraina, pentru care eu nu am fost pregătit, m-a afectat expunerea pe care o aveam pe Rusia, Polimetal International, care s-a depreciat foarte mult. Deşi tranzacţia a fost închisă la un moment cât mai oportun, portofoliile au fost destul de afectate, chiar dacă poziţia nu era ridicată.

M-am gândit atunci unde ar putea fi o altă zonă de instabilitate politică mai ales şi evident toţi ochii s-au îndreptat către Taiwan. ştim de altfel că SUA şi China sunt într-o continuă dezbatere pe acei producători de semiconductori. Aşadar, am luat şi o poziţie pe scăderea activelor financiare din Taiwan, care m-a protejat în a doua parte a anului mai ales. Când deja bondurile corporative îşi făcuseră mişcarea, a venit această depreciere pe Taiwan, care a ajutat.

Am făcut şi lichidări, chiar pe Bursa de Valori Bucureşti. Este vorba de Agroland, care a fost destul de afectată de creşterea preţurilor energiei în special. Am avut o depreciere destul de mare, dar lichidarea a fost făcută treptat şi la momentul când a fost raportat pe trimestrul trei, deja eram cu exitul total făcut.

Despre creşterile de la început de an:

Pe plan internaţional avem o apreciere notabilă la începutul anului care vine din Asia. China a dus o politică zero COVID-19 în ultimele trimestre, iar populaţia chineză a economisit sume impresionante de bani. Vorbim despre 15 trilioane de yuani chinezeşti, echivalentul a 2 trilioane de dolari. Din aceştia, cred că o treime s-a acumulat în acest lock down foarte agresiv. Odată redeschisă China, oamenii de rând care au acumulat aceste sume colosale vor fi îndreptăţiţi să le cheltuiască. Ne aducem aminte de Europa sau SUA, s-au redeschis economiile şi am cheltuit cu toţii pe vacanţe, case şi ce puteam găsi la momentul respectiv. Aşadar, un impuls creştere cred că vine din China. De altfel, China este şi lider de la începutul anului ca şi creştere, undeva la 10%-15% randament, iar acest lucru împinge toate pieţele emergente la rându-i.

Printre cele mai mari ETF-uri pe pieţele emergente, cel de la Vanguard FTSE, are alocări foarte mari în China, Brazilia şi India, dar are alocări şi în România. Odată cu această creştere din pieţele emergente va fi trasă şi România, ca parte a acestui ETF care face şi rebalansări, de altfel.

Cum va arăta 2023?

Cred că 2023 va fi marcat de redeschiderea Chinei, dar nu cred că va fi singurul eveniment din acest an. Nu mă gândesc aici într-un sens negativ, putem avea şi surprize plăcute. Anul 2022 a fost plin de evenimente negative, de la război până la instabilitate geopolitică şi depreciere de active financiare. Cred că 2023 poate fi un an care oferă oportunităţi şi îl putem privi cu ochi optimişti. Să nu uităm însă că, istoric vorbim, bear market-urile marchează o predare de ştafetă de la unele sectoare la alte sectoare sau de la anumite zone la alte zone.

Cred că odată cu încheierea acestui bear market cum este cel din 2022, ştafeta va fi predată către alte sectoare. Din punctul meu de vedere, multe pârghii indică către o predare a ştafetei către pieţele emergente şi mărfuri. Aşa arată acum lucrurile, mai ales prin prisma mediului inflaţionist şi a ratelor de dobândă mai ridicate.

De unde ar putea veni câştigătorii:

O alocare preponderent către pieţe emergente şi sectoare care beneficiază de inflaţie ar fi mai simplă decât stockpicking. Eu aleg partea mai grea, şi anume să analizez companiile şi să încerc să le găsesc pe cele care vor oferi randamente mai mari decât ETF-urile şi decât indicii. Încerc să găsesc acţiuni care cred eu că pot beneficia într-un anumit context. De exemplu ţări cum sunt Brazilia, Africa de Sud şi chiar şi România sunt oarecum neuter din punctul de vedere geopolitic. În cazul în care se extinde conflictul, desi sunt şase foarte mici, industriile acestor ţări vor merge în continuare?

La ce să fim atenţi:

Investitorii ar trebui să se uite în continuare la inflaţie. Faptul că se află pe o tendinţă descendentă este deja o certitudine, dar să vedem unde se va opri. Din punctul meu de vedere, aceste rupturi între ţări aceste mişcări geopolitice nu au cum să fie decât inflaţioniste, iar scăderea inflaţiei se întâmplă, dar să vedem până unde. Sunt discuţii că ne vom întoarce la nivelurile de dinainte. Îmi este greu să cred în contextul actual. Inflaţia va rămâne cu noi pentru mai mulţi ani, până când partea de ofertă va fi rezolvată. Mă refer la partea de mărfuri la producători de mărfuri, retehnologizări şi redezvoltări de capacităţi noi. Pe partea de energie, care este cel mai mare sector din mărfuri, trebuie să punem în funcţiune noi surse.