O nouă directivă europeană permite companiilor să îşi restructureze afacerile înainte de a fi prea târziu, ceea ce ar putea să susţină mediul de afaceri din România, a spus Nicoleta Mihai, partener la KPMG Legal.
”Ce aduce, de fapt nou această directivă este dreptul debitorului la a două şansa, dreptul companiei de a-şi desfăşura activitatea operaţională fără întrerupere atunci când activitatea respectivă este viabilă, atunci când prin o prevenire a unei posibilităţi de intrare în procedura de insolvenţă s-ar putea preveni şi disponibilizarea unor angajaţi în societăţile cu personal foarte mare şi în zone unde impactul social este unul foarte mare. Directiva vorbeşte despre o posibilitate de apelare la aceste de proceduri de restructurare atunci când vorbim de cel puţin o reducere cu 25% a forţei de muncă în cadrul activităţîi respective”, a spus Nicoleta Mihai, în cadrul emisiunii ZF Esenţial în business, realizată de ZF în parteneriat cu firma de audit şi consultanţă fiscală KPMG. Ea a mai explicat că directive aduce noutate legată de o finanţare nouă şi o finanţare intermediară cu scopuri diferite acordate acestor finanţări, astfel că finanţarea nouă ar trebui să vină doar pentru măsurile de implementare a planului de organizare, iar finanţarea intermediară va exista atunci când trebuie să fie prevenite măsurile de întrerupere a activităţii respective.
”Tot ca o noutate, directiva aduce şi mecanismele necesare de a fi analizate astfel de finanţări, astfel încât să nu fie considerate anulabile în măsură în care aceste finanţări, planul de restructurare nu reuşeşte a fi implementat, dar totuşi el a fost considerat corect aplicat la momentul respectiv şi bun pentru creditorii şi pentru satisfacerea cât mai mare a masei pasive, a mai spus ea.
Cu alte cuvinte, a mai spus Nicoleta Mihai, mesajul trasmis de către directive este, de fapt, o invitaţie în soluţionarea şi implementarea acestor măsuri de restructurare prin negociere directă, prin negociere transparentă şi prin aplicarea unor mecanisme care să fie înţelese de toate părţile, atât de către debitor, de către creditori, de către creditorii dizidenţi.
”Se introduce şi acest concept al creditorului dizident, un creditor care practic se opune acestor măsuri de restructurare, dar în condiţiile în care planul are măsuri bune, în echilibru şi cu mecanisme transparente, se poate impune acest plan de reorganizare şi acestor creditori dizidenţi. Sigur că ei au dreptul de a ataca, practic, acest plan de restructurare printr-o cale de atac prevăzută de lege şi va trebui să fie implementată, dar în măsura în care aceste măsuri de restructurare sunt dovedite a fi benefice şi în echilibru respectând drepturile tuturor părţilor afectate, practic acest plan de restructurare poate fi impus şi creditorilor dizidenţi”.
