Criza financiară începută în Europa în 2009 a lăsat urme adânci în economiile statelor europene, iar practicile inadecvate de finanţare a companiilor au contribuit la creşterea numărului de companii supuse lichidării. Pentru a preveni că o astfel de situaţie să se repete autorităţile europene au creat o nouă directiva intrată în vigoare în luna iulie a acestui an. Ce aduce nou această legislaţie care va fi transpusă în toate statele membre ale Uniunii Europene?
”Este o directiva mult aşteptată, se discută despre ea de circa 10 ani, pentru că transpune, practic, anumite mecanisme folosite deja în procesul de restructurare. Vorbim despre restucturările bancare iniţiate de instituţiile financiare sau despre restructurările efectuate benevol care sunt, în general, nişte restructurări “out of court”, adică în afara instanţelor, fie că sunt restructurări operaţionale sau restructurări financiare”, a explicat Nicoleta Mihai, partener în cadrul KPMG Legal, la cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Esenţial în business, realizată de ZF în parteneriat cu firma de audit şi consultanţă fiscală KPMG.
Ea a mai explicat că aceste restructurări financiare în afara instanţelor sunt deja aplicate în România. Prin urmare, există deja o deschidere a instituţiilor financiare de a face aceste restructurări, în general, pentru a sprijini companiile cu o cifră de afaceri mare, cu un număr mare de salariaţi şi un impact social puternic în zona în care activează.
În anii de criză, multe companii au apelat la insolvenţă că soluţie de redresare şi din insolvenţă multe au intrat, ulterior, în faliment, lăsând zeci de mii de angajaţi fără locuri de muncă şi o economie cu probleme. O astfel de situaţie ar putea fi prevenită dacă se aplică noua directivă.
”Obiectivul directivei este de a ajuta companiile să se redreseze înainte să fie prea târziu. Acesta este, practic, obiectivul principal văzut de Parlamentul European şi de Consiliu în ideea de a exista această deschidere pe pieţele financiare pentru a preveni posibilitatea companiilor de a ajunge prea târziu în procedurile de restructurare iniţiate sau implementate mai bine zis prin mecanismele prevăzute la nivel naţional”, a mai spus Nicoleta Mihai.
Ea a mai precizat că, de exemplu, şi în cazul României există legislaţia privind concordatul preventiv, o măsură preventivă de insolvenţă. Directiva europeană aduce, practic, unele principii şi concepte care deja sunt prevăzute în cadrul concordatului, însă problema principala de aplicare a acestui concordat, probabil, a fost şi o lipsa de maturitate a pieţei.
”Antreprenorii români, dar şi mediul de afaceri în general au manifestat un fel de neîncredere într-o astfel de măsură. Totuşi, aceasta este benefică în paralel cu nişte mecanisme care în ultima vreme s-au dezvoltat la nivelul instituţiilor financiare. De ce? Pentru că în astfel de proceduri ar trebui să existe o finanţare pentru a salva ceea ce este viabil în cadrul activităţii debitorului respectiv şi bineînţeles pentru a da şi posibilitatea celorlalţi creditori - creditori care nu beneficiază de garanţii reale înscrise - de a–şi recupera creanţele”, a mai explicat Nicoleta Mihai.
