♦ Situaţia economică delicată, plus evenimentele în desfăşurare la nivel global care generează noi şi noi presiuni ar trebui să fie în sine motive suficiente pentru a ţine cu dinţii de un job, un loc de muncă fiind o insulă de stabilitate ♦ Pentru unii Gen Z lucrurile nu stau aşa, astfel că noul an a venit la pachet şi cu un job nou ♦ De ce pleacă un tânăr de la un loc de muncă stabil, bine plătit, flexibil în plină furtună globală? Nu, nu este vorba numai despre bani.
„Dacă simţi că te afli într-o roată de hamster în acest moment, încercând să faci tot ce-ţi stă în putinţă pentru a reţine generaţia Z şi nu ajungi nicăieri, nu eşti singur. Şi poate că ai ajuns în punctul în care nici măcar nu mai vrei să încerci. Te înţeleg. La urma urmei, chiar şi acum, în timp ce planifici petrecerea de sărbători a companiei şi te pregăteşti să intri în noul an, 46% dintre angajaţii tăi din Generaţia Z sunt gata să-şi dea demisia. Aşadar, este uşor de înţeles frustrarea ta“, se arată într-un articol prublicat de Forbes la finalul anului trecut. Desigur, procentul de 46% este semnificativ, iar el vine în urma realizării unui studiu pe circa 1.000 de respondenţi, deci ar fi puţin exagerat să vorbim de o tendinţă.
Dar o întrebare rămâne validă. Până la urmă, de ce ar pleca un tânăr de la un loc de muncă, într-un context foarte delicat la nivel naţional, dar şi global, mai ales dacă are un salariu bun?
„Dacă ar fi să menţionăm un motiv principal pentru plecarea lor, acesta ar fi lipsa oportunităţilor de creştere. Aproximativ o treime dintre cei chestionaţi se simţeau blocaţi în carieră, inclusiv 34% dintre mileniali, 32% dintre generaţia Z şi 28% dintre generaţia X. Când au fost întrebaţi de ce se simţeau astfel, 71% au indicat lipsa sprijinului angajatorului pentru continuarea studiilor sau formarea profesională. Pe scurt, cercetarea a relevat o criză complexă, care nu poate fi considerată nu o problemă a generaţiei Z“, se mai arată în articolul menţionat.
Din discuţiile ZF cu câţiva Gen Z pentru realizarea acestui material, multe dintre motivele de mai sus se regăsesc şi în motivaţia lor. Mediul toxic, lipsa de suport din partea conducerii, sentimentul acela că nu contează cântăresc mai mult pentru Gen Z decât un salariu bun.
„Am făcut această schimbare de job recent, iar decizia nu a fost uşoară, pentru că eram ataşată de colegii mei, de munca mea (de locul de muncă în sine), dar şi pentru că îmi era teamă de nou. Cu toate astea, la vechiul loc de muncă nu mai simţeam că «am loc», că mai pot creşte. Simţeam că intru într-o rutină care nu mă mai provoca şi că, dacă rămân, o fac mai mult din confort şi obişnuinţă, nu din entuziasm“, spune Miruna, 26 de ani, care de câteva luni a început un nou loc de muncă în domeniul HoReCa. „Pentru mine, un job nu înseamnă doar stabilitate financiară, ci şi oportunitatea de a învăţa, de a evolua, de a fi ascultată şi de a simţi că munca mea contează. Mi-am dat seama că ce mă ţine la un job este un mediu sănătos, oameni cu care pot comunica deschis, feedbackul sincer şi transmis frumos, posibilitatea de a mă dezvolta profesional, cât şi echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională.“
Tot anul trecut a făcut acest pas şi Tudor, 27 de ani, activ în zona de consultanţă. Decizia nu a fost deloc spontană, ci a „lucrat“ la ea circa doi ani de zile. În cazul său, nu este cazul de o schimbare doar de dragul schimbării, iar pasul a fost făcut doar atunci când a apărut o oportunitate care promitea mai mult decât vechiul loc de muncă.
„Motivul iniţial a fost plafonarea profesională, combinată cu lipsa de interes a conducerii şi a unor colegi pentru proiecte calitative în detrimentul muncii pe fugă şi al compromisurilor. În plus, deşi salariul era decent, nu reflecta efortul şi implicarea mea, iar asta a cântărit destul de mult în luarea deciziei. Nu în ultimul rând, pot adăuga pe listă şi dezechilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională, iar aici mă întorc parţial la timpul alocat muncii versus remuneraţie, două aspecte interdependente la acel job“, explică Tudor. Pentru el, ce contează cel mai tare este să fie fericit şi împăcat cu ceea ce face zilnic. „La asta se adaugă – sau poate chiar asta constă în – şefi accesibili şi calmi, un colectiv prietenos şi implicat, o remuneraţie corectă şi o muncă cu sens/recunoscută, nu neapărat în această ordine.“ Un mediu toxic, stagnarea profesională, un salariu neadecvat şi coordonatori dezorganizaţi, dezinteresaţi sau stresanţi, plus rutina sunt elementele principale care contează pentru Tudor în luarea unei decizii de a schimba jobul.
Pentru unii Gen Z schimbarea a venit în contextul în care rau la acel job de ani de zile, dar totuşi la un moment dat nu a mai fost suficient.
„Există avantaje evidente, precum siguranţa financiară, confortul, familiaritatea cu echipa; pe de altă parte, apar şi dezavantaje clare, cum ar fi lipsa provocărilor, dificultatea negocierii salariale în anumite contexte, mai ales atunci când ai început în acel loc la 20 de ani. De ce am decis să fac această schimbare după o perioadă atât de lungă? Aş putea invoca uşor motive precum banii, mediul, monotonia sau stilul de management al unor superiori care cred că deţin mereu adevărul absolut. Totuşi, cred că esenţa este alta: fără să ne dăm seama, lumea din jurul nostru se schimbă într-un ritm accelerat, lucrurile evoluează constant, iar eu simt nevoia să evoluez odată cu ele. Este aproape lipsit de ambiţie să nu îţi doreşti venituri mai mari, atâta timp cât ştii că deţii competenţe reale şi transferabile“, spune Bogdan, 28 de ani.
Şi el, la fel ca Tudor, a făcut acest pas doar atunci când a găsit o oportunitate care promitea mai mult.
Mihaela, 26 de ani, a început şi ea anul la un nou loc de muncă şi la fel ca şi „colegii“ ei de generaţie a făcut pasul după o analiză îndelungată. Sentimentul a fost însă oarecum similar şi din nou acesta nu a fost generat doar de dorinţa de a avea venituri mai mari la casa de avocatură unde lucra.
„Am nevoie să primesc proiecte noi şi provocări noi, să fie deschisă compania în mod constant spre idei de la noua generaţie, să existe feedback în mod constructiv, nu doar feedback negativ. Totodată, simt nevoia să avansez în fiecare an din punct de vedere salarial. Nu caut neapărat promovări şi poziţii de management. Lipsa de predictibilitate din punct de vedere al veniturilor, nesiguranţa, senzaţia că nu contez, lipsa de perspective, acestea m-au determinat să caut un nou început.“
